proud of myself

Am terminat de facut bagajul cu 20 minute mai devreme, think it never happened before. In sfarsit incepe sa ma deranjeze dezordinea ordonata din camera.

Prietenii mei sunt la Paris, in Malta, si alte locuri insorite. O sa fac si eu asta, insa nu vreau sa ma schimb prea mult.. Ma bucur ca plec la munte pentru revu' asta si acum ma duc sa-mi dau bocancii cu solutie din aia impermeabila.

Tocmai am aflat ca in al treilea weekend din ianuarie trebuie sa fiu la Budapesta. Deja (prea) multe weekenduri din 2007 sunt booked.. Including luna mai. Vreau un calendar frumos in care sa mi le notez, macar atat..

And I have a train to catch.. Inca nu m-am hotarat daca sa iau chitara.. :-??

PS - Frederic ne-a trimis o felicitare in romana. Multumesc si felicitari! :P

Concediu partea I - Craciunul

Sambata 23 decembrie, ora 11.00
Aseara am avut reuniune de clasa acasa la Val si Del. Last minute change of plans, in fact. Nesperat, ne-am intalnit cu totii, razvan, sylvie, artistu’ familiei, alex.. am si primit cadouri, de la carti gen “Femeile cuvioase ale Siberiei” (cam asa ceva) pana la creme Garnier, probabil pentru riduri. Am stat pana pe la 1, motiv pentru care m-am trezit mult dupa 9 (ora stabilita pentru plecare), urmand o serie de actiuni ca spalat pe cap si frecat menta in fata calculatorului, si intr-un tarziu facut bagaj.
Ora 18.00
Am ajuns la destinatie la 17.30, acceptabil avand in vedere ca am plecat de acasa la doishpe si o ora am traversat orasul. E frig si foarte putina zapada (doar in zare). Mananc pilaf cu muraturi. Cred ca ma culc si ma trezesc mai incolo.

Duminica 24 decembrie, ora 7.45
In dimineata asta am tras o sperietura zdravana. Aseara m-am culcat la 19.30. M-am trezit la 22.00, as planned, dar doar ca sa constat cat e ceasul si sa ma intorc pe partea cealalta. M-am trezit devreme, e ajunul, in plus am dormit 11 ore. Dar.. am iesit din casa cam tarziu..
Aici e un obicei in ajunul Craciunului. Cum se lumineaza de ziua, copiii din sat pornesc de la prima casa, zic “Buna dimineata!” si din poarta in poarta, la fiecare casa, primesc dulciuri. La start, sunt tinuti in frau de “feciorii” din sat, care pana se lumineaza canta colinde, facand repetitia pentru seara de ajun, cand vor merge prin sat cu colindul - asta ca sa-si stranga si ei bani de bautura. Pe vremuri, foloseau banii astia pentru a face o masa mare la care invitau si fetele din sat, de Boboteaza parca.
Cand sunt lasati sa plece – cam devreme totusi fata de alti ani, copiii cu sacose se napustesc in fuga – un fel de survival of the fittest - catre prima poarta (in general a noastra, mai putin in dimineata asta), pentru a lua mult-ravnita napolitana, sau turta-dulce, sau biscuit sau covrig.
Sunt inca in casa. Presimt pericolul. Rostesc cu finete “Mi se pare ca au plecat, ba!”. Ies din casa cu cosul de biscuiti, un scaun si o caciula pe care urma sa mi-o pun pe cap. Aud copiii urland “Buna dimineata!” si plecand pe-aci la deal. Am ratat startul! Cu un gest artistic, abandonez scaunul in mijlocul potecii, arunc caciula in balarii si ma reped spre poarta. Apuc sa zbier catre tata, care venea cu intariri (al doilea cos cu pachete de biscuiti) ca ne vedem mai la deal, la poarta verisoarei mele, ca impartim biscuitii de acolo. Alerg, fac slalom printre copiii hamesiti (pe o rampa de peste 20 de grade), salut din fuga vecinii punctuali, aerul rece imi intra pana in strafundul plamanilor si – victorie – ajung pe podisca verisoarei mele putin inaintea hoardei de copii. Incep sa impart la biscuiti, mai fac si cate o gluma cu copiii. Sunt ciufulita, nici nu tin ochii bine deschisi, ca nu am apucat sa ma spal pe fata, de dinti nici nu mai incape vorba. Cand sa se termine biscuitii din cos, apare tata cu a doua tura. Se termina copiii, vara-mea pesemne nu a apucat sa se trezeasca (venise si ea cu o zi inainte si daduse cu lavabila o camera, deci e obosita), plecam la vale. Socializam cu vecinii, ne uram sarbatori fericite si facem schimb de dulciuri.
Ajung in casa. Mi-e somn, si parca au trecut doar 3 minute de cand am alergat. Ma pun in pat, vreau sa dorm.
Ora 10.30
Hm, deci in total am dormit aproape 14 ore. E cam tarziu. Ma imbrac sa plec la biserica, e duminica.. Oricum de cand au pus difuzoare, parca imi canta slujba in casa.
Ora 18.00
Am mancat de pranz si m-am culcat iar. M-am trezit acum juma de ora. Ma pregatesc sa plec prin sat cu colindul.

Luni 25 decembrie, ora 3.00
Pe la ora 18.00 am luat vreo 2 guri de miere si vreo 2 de tuica, sa-mi fac curaj. Au venit sa ma colinde si am plecat cu ei. Am fost eu, Vasi si Io, Bogdan, Radu si Georgi, si vreo 10 copii de clasa a opta. Si o chitara. Daca a fost vreun moment in care sa simt intr-adevar ca vine Craciunul, asta a fost. Am luat casele la rand, vreo 7 ore, si nu am terminat tot satul. Unii ne invitau si in casa, ne serveau cu mandarine sau dulciuri, si uneori tuica (pentru adulti). Cu ocazia asta mi-am facut rost si de masina cu care sa ma intorc in Bucuresti, si m-a bucurat mai mult gestul decat faptul in sine (intamplarea a facut ca la dus sa merg cu masina mea, dar intre timp sa aiba ai mei nevoie de ea, si sa trebuiasca sa ma intorc in cel mai rau caz cu microbuz early in the morning si autobuz.. cu ocazia asta m-am hotarat – mai pot sta cateva zile, daca am cu ce sa ma intorc). Pe unul din drumurile din sat era zapada mare si ghetus. Si foarte frig. Daca era asa peste tot cred ca n-am fi rezistat. Pe la ora 1 facem un scurt popas (eu cu fetele) sa mancam o ciorba si o sarma si sa bem o visinata. E cool, ne-am mai incalzit.
Primim sume diverse, 30, 50 pana la chiar 130 lei. In final, 1400 lei (paishpe milioane), bani care se vor duce la copii si in fondul clasei a opta.
E 3 noaptea si m-am intors acasa. Raspund la sms-uri, care m-au insotit in orele astea cat am colindat prin sat. Ma pregatesc sa ma culc.
Ora 14.30
Am venit de la biserica si am mancat. De dimineata au venit copii la colindat – cu steaua si cu “irozii”. Nu am auzit nimic pentru ca, evident, era prea devreme pentru mine.
Ma cheama patul iar. Mai raspund la sms-uri, printre picaturi. Poate diseara reusesc sa trimit si eu sms-uri, nu doar sa raspund la cele primite. Dar asta dupa ce ma trezesc.
Ora 19.00
Iar am dormit vreo 3 ore, dupa pranz. Ne punem la masa. Ma apuc in sfarsit sa dau sms-uri si cateva telefoane “de sarbatori”.

Miercuri 27 decembrie ora 17.00
M-am trezit iar la 10 jumate. Pasta de dinti mi-a inghetat in tub – de fapt nu e vina ei ca am lasat-o afara, si cum am pus periuta de dinti pe marginea chiuvetei, a inghetat si s-a lipit. Ma dor deshtele rau de totde la apa rece, da’ nu ma pune nimeni sa ma spal pe dinti afara.
Nu mai stiu exact ce am facut zilele trecute, in afara de faptul ca am dormit. Mult. In afara de ieri... Probabil ca am reusit sa recuperez.
Ieri am fost pe afara sa fac niste poze, dupa ce am ramas singura, ca au plecat ai mei. Era foarte soare, dar ingrozitor de frig. No snow, doar pe munti.
Aseara am fost in vizita la niste prieteni. Printre altele, am jucat pe calculator un joc romanesc de cultura generala (geografie si istorie). I-am batut aproape de fiecare data, nu ma asteptam. M-am intors acasa pe la doishpe, am mai lucrat putin la laptop si m-am culcat. Azi, evident, m-am dus iar la biserica (a treia zi de Craciun) si apoi am avut niste treaba.. cu niste oi care intrasera fraudulos pe locul nostru. Apoi am carat apa la vaci, trebuie sa fi fost foarte insetate.. altfel cum pot 2 vaci sa bea mai mult de 80 de litri de apa odata.
Am auzit ca plec maine pe la 11. Ma opresc, am scris destul.
Ora 21.52
In dupa-amiaza asta nu am dormit. E clar, mi-a ajuns. Am dat telefon la M, cu care voi veni maine spre orasul sentimental, sa imi spuna la ce ora pleaca. Mi-a fost foarte greu, hm, felt a bit shy. :) A zis ca o sa ma claxoneze cand ajunge.
Observ ca atunci cand fac eu focul consum o groaza de lemne. O fi si asta o arta, tre’ sa studiez problema cu focul mocnit.
M-am uitat la un filmulet de juma de ora, si acum ascult niste trip hop. Intre timp, chiar acum cateva minute mi-am pus varianta pe vioara de la My Im*ortal. N-o mai ascultasem de mult, am zambit, de fiecare data imi aduce amintiri... din ce in ce mai estompate, din fericire. Nu-i nimic, asa ne identificam limitele. Cica depresiile netratate cresc cu vreo 15% riscul sinuciderii. :))
Si apropo, varianta reggae a melodiei de mai sus e fix ca o manea, nu credeam sa-mi fie dat sa aud.
Din cand in cand ies pe balcon sa vorbesc la telefon, nu prea e semnal in casa. Very cold indeed.

Joi 28 decembrie.. seara
Am sosit acasa, am venit cu M. A fost cool. De dimineata, bunica a plans. Se chinuia sa se abtina, sa nu o vad. Probabil pentru ca plecam..
Plec la cumparaturi pentru plecare.
Trebuie neaparat sa fac ordine pe aici.

"Iarta-ma ca-ti spun ce cuget, Mos Craciun..."

De dimineata, in drum spre serviciu, am mai gasit ziarul "Comp*ct" la metrou, era un teanc, ceea ce inseamna ca intr-adevar multi au plecat deja in concediu. Maine dimineata plec si eu to home, nu stiu cat de dimineata pentru ca sunt foarte obosita. Pe deasupra, aventura de anul trecut cu pietrele pravalite pe Valea Oltului se pare ca e gata sa se repete, zilele trecute au fost iar probleme si s-a circulat pe un singur sens. Ramane de vazut - nu reusesc sa ajung SAU ajung dar nu reusesc sa ma intorc SAU ma duc si ma intorc in 5 zile fara probleme.
***
Val, ghici cu cine m-am intalnit aseara in magazinul Unirea. Daca il mai tii minte... cu... prietenul nostru Miron, de la Resita. Inconfundabilul. Ala cu "timpul personal", am uitat cum ii zicea. Sigur il tii minte. Era cu prietena lui, arata foarte bine, fusesera la un interviu si se plimbau prin oras. Eu eram cu treburi, n-am stat mult de vorba, dar oricum, care-s sansele... Ca si anul trecut cand m-am intalnit cu Asia pe podul de la Sighi, just like that.
***
De dimineata a venit Mos Craciun, mi-a adus un urs mai mare si mai pufos. Noaptea e ok, dar daca se face lumina preferi sa nu te uiti la el. Saracul. Nu e vina lui, dar e chiar un urs nereusit. E.. doar mare.. Si are 2 ochi negri. Cred ca e si putin diform, o sa ma uit diseara de exemplu daca are membrele egale doua cate doua.
O sa ajung sa il iubesc si asa. Totusi poate ii pun un sac pe cap. De fapt, nu, o sa il tin sub patura tot timpul, cel mai corect. Probabil unii ursi sunt urati tocmai din motivul asta, cred ca le e si mai bine decat celor frumosi de pe raft.
***
Aseara am fost la o petrecere, intr-un bar inchiriat, si apoi timp de o ora jumate mi-am dus prietenii pe la casele lor (erau 4). A fost frumos, ca intotdeauna, sa ma plimb noaptea prin oras. Aceeasi remarca - "ce frumos e cu tine cu masina, si ai o muzica asa buna".. Toata lumea zice ca are amintiri frumoase dupa drumurile cu mine, ma bucur deci. Ma gandesc insa ca e imposibil sa nu aiba si altii muzica pe care o am eu. Ar fi chiar trist.
***
Am fost la gala, la Om bun. A fost frumos, iar Daniel Fat (i-as fi pus steluta si la "Fat", as usual, dar totusi..unde? zilele astea intra zeci de persoane aici pe patratel cautand "St*lu En*che", ca pe atunci nu puneam stelute :o), pe care l-am ascultat pentru prima oara, a fost o revelatie. Gen Ada M*lea, si totusi altfel.
Excelent, si Ban*ciu, si Ivan*tki.. D*nu Ol*rasu insa.. tot asa, nu cred ca il vazusem vreodata, dar a fost prea artist si prea sictirit pana si pentru mine, avand un recital pe modelul un cantec - o poezie si aceeasi tonalitate de la inceput pana la sfarsit. Excelente poeziile: "Oamenii tin cu G*gi Bec*li/ Parca-s animali." Suflet de artist, dupa cum spuneam.
***
"Iarta-ma ca te salut numai din usa...
Te-as pofti si-n casa,
Dar mi-e teama
Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa
Si acelasi vechi refren de panorama!..."
Tot la Om bun.. Nu mai stiu cine a cantat poezia asta de Minul*scu, a cantat-o foarte frumos. Cred ca Se*caru (a fost emotionant recitalul..).
Frumoasa poezia, dar e prea nedreapta pentru Mos Craciun [parerea mea!], de-asta nu am scris-o pe toata. Hai sa-i punem in carca lui Mos Craciun toate lucrurile pe care ni le dorim si nu le putem avea. Nu? Mwa-ha-haa, as evil people that we are. Si eu anul trecut, recunosc, am sustinut ca Mos Craciun a murit. Just like that, ca asa am vrut eu. Ca s-a intamplat ceva trist si gata, m-am razbunat pe Mos Craciun, sa vada ca nu mai cred in el. Mos Craciun e vinovat, frateee!
Cher journal, sa-ti spun un secret - in afara de faptul ca Mos Craciun EXISTA, fapt evident de altfel chiar daca ni se pare noua ca nu ne aduce ce vrem, el exista si in fiecare dintre noi. Suntem in mod sigur motivul cel putin unei persoane de a crede ca Mos Craciun exista.

you win some, you loose some

the sky iz broken

Am iesit putin sa-mi iau mancare. Un borcan de zacusca M*ndy si 2 banane. Postul asta [..al Craciunului].. s-a ales praful de el, nu cred ca am tinut post saptamanile astea macar 3 zile la rand, poate reusesc de acum. Poate ca e inconsecventa care ma caracterizeaza in perioada asta.. da' si faptul ca nu prea pot manca numai pateu vegetal. :P
In fine, afara is like shit, adica e super frig si.. ploua.. Pai sa mutam sarbatorile mai spre februarie, cum zicea Marcel.
Unul din avantajele blogului este ca poti sa vezi ce faceai in decembrie trecut pe vremea asta. Vad ca am fost la "Om bun". Astept si acum sa merg, am luat bilete pentru miercuri, la gala.. In rest, office duties & ceva intalniri cu prietenii saptamana asta. De exemplu, aseara m-am intalnit cu Doru.
Noroc ca vineri plec, si poate o sa fie si zapada acolo.. Tot ce astept e noaptea de ajun, cand o sa merg la colindat prin sat cu prietenii [profesorii adica :D], pana la 5 dimineata. That's where the magic is, afterall.
Ma intorc la treburi.
The sky is broken.

Paranormal mornings strike again

Draga jurnalule,
Tu stii cum sunt eu dimineata. Pun radioul sa cante, pun mobilul sa sune cu 5 minute mai tarziu. Incepe radioul sa cante. Ma dau jos din pat nervoasa, il opresc si il pun sa porneasca peste 20 de minute. La fel si mobilul. Ma culc la loc, incepe radioul sa cante, suna mobilul, ma trezesc in ultimul moment cat sa ma spal pe dinti, sa fac un dus si sa ma imbrac.
Nimic nou pana acum, ca doar de o viata intreaga tot asa nocturna sunt. Not my fault really.
Insa.. in dimineata asta mi s-a intamplat ceva ce nu s-a mai intamplat din liceu. Incepusem sa cred chiar ca e totul doar in imaginatia mea. But it happened before quite some times. Si anume.. am visat o melodie, una tampita, pe care o urasc. Nu mai tin minte daca era una de Cindy Lauper, aia cu girls just wanna have fun (chiar oribila) sau aia cu it's my party and i cry if i want to. Cert e ca o auzeam in vis, foarte clar, si dintr-o data a inceput la radio. Cred ca in liceu sau la inceputul facultatii mi s-a intamplat ultima data, cert e ca e interesant. M-am trezit zambind, nu incerc sa imi explic, e doar extremely funny. Poate cand o sa am mai mult timp o sa povestesc si despre intamplarile paranormale de la mine din camera, cand porneste tvul singur. :)
***
Intre timp un scurt update - sambata dupa-masa am fost la Eragon, la premiera. Un film prost, de altfel, dar cred ca m-a furat peisajul suficient cat sa imi placa. Pacat ca in ultima parte am fost prea concentrata pe "cum ies sa merg la toaleta", dupa ce am baut o sticla de apa (toata saptamana murisem de sete, nu imi explic de ce). In plus, exact cand a trebuit sa ies, s-a trezit Saphira din somnul cel de moarte (dragoana, de care eu am zis ca are nume de tziganca si am redenumit-o Garoafa), si am pierdut faza. O singura idee a ramas - "it's better to ask for forgiveness than for permission". Deep. Space nine.
***
Dupa film, tot sambata, am plecat la munte, si duminica am facut un traseu frumos dar scurt. Si.. no snow..
***
Gotta go eat and then sleep. Tomorrow morning, paranormal or not, I'll have to wake up. Noapte buna cher journal.
***
PS: Daca exista Mos Craciun ( si eu zic ca exista), o fi de fapt in fiecare din noi?

the 2 and the bubbles :)

on mute

draga jurnalule,
ce ma fac? ma exprim din ce in ce mai greu. o fi din cauza serviciului. :))
sau e vorba in continuare de interiorizarea experientelor, sau asa ceva. nici sa glumesc nu mai sunt in stare.
of, nu mai stiu sa scriu. da' ma cenzurez atat de mult incat n-as putea scrie nimic oricum.
in primul wee din luna am lucrat, am fost la un tb. a fost.. interesant.. noroc ca s-au imbatat directorii, ca altfel era prea bine.
we asta am avut un eveniment care ar fi avut toate sansele sa ma motiveze. nu s-a intamplat asta.. ma sperie putin situatia, serviciul ca serviciul, dar in alte activitati "sociale" e chiar grav sa iti vina dintr-o data sa fugi. o fi faptul ca nu mai am timp sa fac lucrurile cum trebuie, ca mi se pare ca sunt sub asteptari, o fi conjunctura, or fi situatiile schimbatoare, o fi toata energia mea irosita pentru a-i motiva pe altii si a rezolva conflictele.. poate ca ei ar trebui sa stie, poate m-ar ajuta.. ideea e ca nu mai am energie. poate e si faptul ca acum constientizez cate mai am de invatat.. not happy with myself.
am citit un articol despre auto-motivare zilele astea:
<<"Oamenii incapabili de automotivare trebuie sa fie multumiti cu starea de mediocritate, chiar daca au alte capacitati impresionante" (Andr*w Carn*gie) . Exista doua lucruri care imping oamenii catre succes: inspiratia si disperarea...(...)>>
probabil ca nu mai am inspiratie si nu sunt inca suficient de disperata cat sa fac niste schimbari. desi acum se intampla ceva ciudat: vad o gramada de posibilitati, pe plan personal si sau profesional, parca ar fi o gramada de drumuri bifurcate, si cateva dead ends. chiar si a lasa totul la voia intamplarii e uneori extrem de obositor.
pe strada ascult muzica la casti. asta imi da o stare contemplativa, cateodata, ca si cum (am mai spus-o) nu as apartine lumii asteia. saptamana trecuta am avut niste zile in care simteam ca pasii mei au o alta "apasare". ascultam muzica si simteam putin ca zbor printre oamenii astia prea multi.. niste zile cu multe sms-uri, cu o intalnire intr-un miez de noapte si un mp3 pe mail cu o voce inregistrata (nu, lasa, nu-mi da sa ascult acum, pls. mai bine trimite pe mail. good choice.).. din fericire (zic eu) am facut ce trebuia. in a way.
cica vineri "cot*dianul" va contine un dvd cu "cum mi-am petr*cut sf*rsitul lum*i". titlul asta ma face sa zambesc, stiu si momentul exact cand am zis "atunci cand EU (......) va veni sfarsitul lumii". well.. it didn't though it should already.. am zis asta prin 2002..
eat well. stay fit. die anyway.
am primit ceva frumos in seara asta.
asa cum acum un an, pe 1 decembrie, mi s-a infirmat gandul ca pe mine nu au cum sa ma miste anumite lucruri, in seara asta s-a intamplat din nou: mi-am dat seama ce bine e cand cineva iti aminteste..
"Stiai ca eu nu imi imaginez viata fara tine? :)"

"I am careful not to confuse excellence with perfection. Excelence, I can reach for, perfection is God's business."
Michael J. Fox

..one da(is)y..

some stupid thoughts to write down.. i wonder.. the petal u start with determines the last.. or it doesn't matter? or maybe what matters most is the last one.. or only the petals in between? :)
anyway, great photo.

mOnocHroME

[and why does this song sound good and optimistic for me, i wonder?]

Anyway, I can try
anything in the same circle
leading to nowhere
and I'm tired now.

Anyway, I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day
on my old bicycle you loved.

I am pilling up some unread books under my bed
and I really think I'll never read again.

No concentration, just a white disorder
everywhere around me you know I'm so tired now.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me, take me back home
and stay.


Monochrome floors, monochrome walls, only absence near me,
nothing but silence around me.
monochrome flat, monochrome life, only absence near me,
nothing but silence around me.

Sometimes I search an event or something
to remind me,
but I've really got
nothing in mind.

Sometimes I open the windows and listen
people walking in the down streets.
there is life out there.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me, take me back home
and stay.

Anyway, I can try
anything it's the same circle
That leads to nowhere
and I'm tired now.

Anyway,
I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day
on my old bicycle you loved.

Monochrome floors, monochrome walls, only absence near me,
nothing but silence around me.
Monochrome flat, monochrome life, only absence near me,
nothing but silence around me

blog it

mda. e trist, draga jurnalule. nici sa scriu nu mai am timp. era sa scriu zilele trecute din holul hotelului, dar asta ar fi fost chiar jenibil. nu mai am timp sa scriu de acasa. e ciudat, pana acum oricate as fi facut aveam timp de toate..
nu e doar asta. nu pot sa ma exprim. toate gandurile care imi trec acum prin minte raman acolo. inainte curgeau cumva in tastatura. ;)
cica interiorizez experientele. deh, cu timpul cu totii invatam limbajul de lemn. totusi treaba asta cu interiorizarea nu e ok.
ma bucur doar ca in ultimul timp gandesc nu mai complicat, ci mai simplu. actiunile oamenilor sunt generate de chestii mult mai simple si instinctive decat de vreun complot monstruos de protejare a propriei persoane si realizare a propriilor interese.
am sters pozele cu mine de pe blog. acum nu mai e decat patratelu si niste franturi de ganduri si bucati din mine.
dar e interesant cum intalnesti blogger friends of your friends. it made me happy though i still don't know where u write. but we're linked. :))

scriu dezlanat. bucati de fraze, fara legatura intre ele..

am obosit. e prima data in 2* de ani cand pur si simplu nu mai am timp.
ar fi bine daca nu m-ar preocupa atat de mult toate lucrurile pe care trebuie sa le fac. acum, duminica, am ajuns mai devreme acasa. la 4. pentru urmatoarea ora incerc sa imi fac o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, sa nu le uit.
apoi ies in oras.
refuz in continuare sa devin robotel.
primul weekend liber in 4 luni va fi cel dinainte de Craciun. what to do, what to do. ;)
si apropo, am vrut sa scriu de atunci, dar n-am avut timp si poate e mai bine sa nu detaliez. weekendul trecut am facut cel mai prost *** ever. i was lame, not organized and all. part of it is that my job takes all my resources. mai mult decat ca m-am dezamagit pe mine mi-e ca i-am dezamagit pe cei care au participat. and it should have been the best, it was animat*on tra*ning. a little ashamed with myself..

incep sa vad viata cu binoclul. all the things that happen, all the reactions, emotions, desires of people. all "coincidences". how unique we are.
"- auzi, da' tu nu mai stii sa vorbesti in romana?
- hmm.. you started it [some years ago in some unique moments... - i should have continued]"
this weekend's word is definitely "unique". we remember moments, not days. it's good that we also forget sometimes. i already started..
thoughts. people. lifes. i think i met soo interesting and unique people in my life.
unique. beautiful.
and no, i'm not drunk. not happy, not sad. mixture. as always. unbelievably unique. :D

And if it makes you happy...

...then why the hell are you so sad?

A few years ago, the Nobel Prize-winning psychologist Daniel Kahneman conducted an odd experiment. He had a group of students eat a bowl of their favorite ice cream while listening to a particular piece of music eight days in a row. After the first day, Kahneman asked them to predict how they'd feel about the whole experience once it was over. Their predictions turned out to be way off base. Some students who thought that they'd hate having to eat the same flavor eight days in a row became addicted to it. Some who thought they'd enjoy the experience were eventually repulsed by it. The upshot: people may know when they're happy, but they often don't know what will make them happy. (dintr-un articol mai vechi din The New Yorker)

din b24fun, dobro.. surprinzator..

domus, domus, sa-naltam ?

Articol de Mihai Dobrovolschi

Nu intinati prin familiaritate lucruri mai mari decat voi… Mai oameni buni. Eu nu stiu cine a facut reclama asta. Probabil vina e impartita. O agentie a propus, un client a acceptat. Poate nu v-ati dat seama ce faceti. Poate erati obositi, seara, intr-un meeting room de agentie unde nu aveati voie sa fumati si ati vrut sa scapati. Eu unul sunt credincios, ajuta Doamne necredintei mele. Dar nu oblig pe nimeni sa fie. Insa voi batjocoriti o credinta prin coborarea ei intr-un lant de magazine, o credinta care stiti ca este raspandita. Poate spuneti ca a fost o gluma. Dar. Nu intinati prin familiaritate lucrurile mai mari decat voi. Nu vreau sa infierez, cred ca intr-o tara cu atat de multi credinciosi, fie printre ei si fatarnici, v-ati facut voua un deserviciu parodiind un colind. Oooof. Eram sigur ca la asta o sa se ajunga. Societate de consum. N-am stiut noi sa fim faini pana la capat si sa adoptam capitalismul romaneste, pastrand valori. Nu, trebuie se pare sa intram in anarhia mare ca sa ne reasezam candva. Iar cine ar trebui sa opreasca asta interzice Parazitii sau alearga dupa MISA. Ce-as face eu daca as primi colindatori si, auzindu-i, fi-meu ar incepe sa se zbenguiasca pe langa ei si sa cante dooomus doooomus sa-naltam ? Buna masura a devenit un elastic de chiloti, la noi. Si daca l-as intreba pe cel care a avut ideea asta: mai, omule, dar tu n-ai niciun Dumnezeu ? mi-ar spune probabil: nu, dar am un lant de magazine.

"doar meseria e bratara de aur, buey"

Blog it, zice alex. And so I am blogging it.

On 11/3/06, Alex <...@gmail.com> wrote:

Vroiam doar sa va spun ca m-am simtit foarte bine cu voi in seara
asta. Sunteti cu totii niste simpatici!

*** [adica patratel], ai primit absenta si nu stiu cum o vei motiva!

On 11/5/06, Patratelu' <patratelu@gmail.com> wrote:

Ma bucur ca v-ati intalnit.

Absenta de vineri e nemotivata, pt ca acum fac voluntariat la firma in weekend. Pentru prezente, de luni pana joi..

Ceva proaspat - in seara asta, in drum spre casa, am gasit o bratara de aur in tramvai. Am vrut sa i-o dau vatmanului dar povestea a avut final neasteptat. M-am bucurat totusi ca am gasit-o, desi acum nu e nici la mine, nici la vatman, nici la cine a pierdut-o. Mi s-a parut cool. :P
Hmm.. oare de ce?

back from hawaii

..mm.. mobile gmail..
Iar scriu o data pe saptamana.. Ce sa mai zic.. inca am probleme cu raceala, acasa pot fi gasita treaza doar intre duminica si joi orele 23.00->0.00, maine plec iar (TB).. Cam atat. Am primit cadou.. un 6234.. Multumesc. Inca nu e decodat si pare prea complicat pentru gandirea mea logica de inginer. O sa dureze mult pana o sa-l descopar. Extrapoland, ca si teoria mea despre barbatul cu care tre' sa te mariti - sa ai nevoie de o viata intreaga ca sa te plictisesti de el.
In rest.. la intalnirea de lucru a fost ok dar mi-a parut rau ca nu am putut face mai mult. Eram, evident, racita si obosita. Trebuie sa fac bagajul. Tineti-mi pumnii in we.. Povestim..

new post

Draga jurnalule,
It'z not that I left you or I forgot you or something. Dar timpul...
Ascult "Sky blue and black" pe repeat si mi-ar fi placut sa fiu in parc, nu la birou. Forever autumn. S-au intamplat multe care ar putea fi povestite.
Patratelu tuseste. A fost la curs saptamana trecuta, al treilea curs, tot la Predeal, si era totul galben.. dar nu prea a iesit afara. Noroc ca se vedea pe geam, din hotel. Din pacate nu am putut sta prea mult nici la curs, pentru ca eram ingrozitor de racita si am stat in camera vreo 2 zile, miercuri si joi.. Un pat mare, mare. Bomboane pe perna. Ceai. Lobotomie. Antibiotice. Dar macar sesiunea pe care am avut-o de pregatit noi, eu si Alina, cica a fost cea mai buna din toate. E bine. Desi nu m-am pregatit deloc pentru ea.. starea asta de autosuficienta.. sau lipsa motivatiei..
Duminica seara back home.. Sunt multe de scris, dar nu se pot materializa, sunt doar ganduri si lucruri care se intampla.. ar fi bine sa putem scrie cand mergem pe strada. Cred ca patratelu n-are chef.
In plus, la patratel ii e rau dimineata. Dupa ce ca e racit.. mai si doarme putin..
Desigur, viata e frumoasa "totusi". For me, forever autumn please. Mm, ok, and a little spring from time to time.

..wow..

Din revist@ lui Alin Cristea:

“Un sondaj făcut pe un lot mare de adolescenţi britanici a scos la iveală că personalitatea cea mai admirată de ei (mai mult decît fotbalistul David Beckam, ieşit pe locul II!) este Stephen Hawking, savantul care şi-a propus să explice marelui public misterele universului în volume precum Scurtă istorie a timpului, Visul lui Einstein, Universul într-o coajă de nucă (toate traduse şi la noi), cărţi ce s-au vîndut în lume în zeci de milioane de exemplare. Pentru tineretul britani, Stephen Hawking nu e doar un mare om de ştiinţă, de o inteligenţă şi generozitate de excepţie, ci şi un simbol al voinţei şi curajului. Atins de la 20 de ani de o maladie cumplită – o degenerescenţă a celulelor nervoase ce comandă muşchii – Stephen Hawking a ajuns la 64 de ani, iar faptul că ţintuit într-un scaun rulant şi se exprimă cu ajutorul unui sintetizator vocal nu-l împiedică să lucreze enorm, să voiajeze şi să-şi promoveze cărţile. În cel mai recent volum publicat, el comentează operele a 16 mari matematicieni, de la Arhimede la Descartes, iar în ultima sa conferinţă radiofonică a vorbit despre noua vedetă a domeniului, matematicianul şi fizicianul Edward Witten, care a elaborat o teorie vizînd unificarea mecanicii cuantice şi a relativităţii generale.”

Your Hidden Talent

You have the power to persuade and influence others. You're the type of person who can turn a whole room around. The potential for great leadership is there, as long as you don't abuse it. Always remember, you have a lot more power over people than you might think!

What's Your Hidden Talent?

Romanta meschina - Ion Minulescu

Dac-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decît ce-a fost, te-ai înşelat
n-a fost decît un început de nebunie
de care-ntîmplător ne-am vindecat.

n-a fost decît un zbor de triolete
pe care un poet le-a scris în vis
în cinstea celei mai frumoase fete
şi-a-nnebunit de-ndată ce le-a scris

n-a fost decît ce nu se poate spune
decît cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat
în ritmul unui început de rugăciune
pentru iertarea primului păcat !

n-a fost decît ce-a trebuit să fie
şi, dac-a fost cu-adevărat ceva
n-a fost decît un strop de veşnicie
desprins dintr-un meschin « et caetera » 

Am gasiiiiit !!!

http://www.feeder.ro/2006/05/tamaka-micul-print-mix.html

doo puncte

Lapte cu cereale toata ziua.
Plec de la serviciu.. - Te duc acasa? - Nu, ca merg in centru? - Iar mergi in centru? In fiecare zi mergi in centru? - Da, acum ma intalnesc cu un prieten. In plus, sunt o fire activa, trebuie neaparat sa merg pe jos.
In afara de asta, mi-era dor de Icar si de politistii aia multi care sunt ca furnicutele acum inainte de "some". Si de strazi, si de luminile orasului astuia.
[Patratelu has signed out, she eats popcorn - zice rainforest pe msgr]
Merg pe jos pana la universitate. In fata Ateneului, concert francofon de-a dreptul - Nicu Alifantis. Ma grabeam sa ma intalesc cu cineva la universitate, dar am stat doua jumatati de melodii: am ajuns acolo pe "Ah ce frumoasa despartire" si am plecat repede pe"Trei cuvinte, viata-ntreaga,/ Doua puncte, imi esti draga", ca trebuia sa ajung la fantana. Imi pare rau ca nu am mai stat.
La Caf*neaua Actorilor am asteptat 80 min dupa o salata, inghetand de frig. In drum spre unirii, o reclama desteapta: un panou in mijlocul strazii pe care scria "traieste sanatos! consuma fructe" si la 5 metri mai in fata "aprozaurul". Oare functioneaza?
Mama lor de sobolani, mercuri tre' sa plec la train*ng la Predeal... Iau si laptopu' cu mine. Simt nevoia sa ma ocup de proiectul Teddy. Vorba aia, ce frumoasa despartire. ;)

September ends...

Duminica trecuta am fost la P*atra Mare. Febra musculara s-a imbinat destul de bine cu busin*ss-edu, n-a fost chiar rau. Dar tot despre P*atra Mare, merita mentionat ca suntem in Romania, si ca rucsacul uneia dintre persoanele cu care am fost a fost furat.. la Pest*ra de Gheata. Telefoane, salvamontul nu se baga, politistii din Sacele super de treaba, recunoscut poze la politie.. Am ajuns la ora 0.00 acasa si aveam o saptamana grea. Luni, cineva a sunat ca i-a gasit rucsacul pe o poteca, si lucrurile imprastiate, dar lipseau mobilul si banii. Insa cheile, actele.. echipamentul, tot era acolo. Deci, cum spuneam, suntem in Romania, si trebuie sa ne bucuram daca gasim ceea ce NE-a fost furat, ca si cum ar veni dintr-o data apa calda dupa o absenta de 2 luni, fara sa ne gandim ca de fapt ar fi trebuit sa avem apa calda in the first place.
Days flew by..
Vineri la mai-devreme-numita statuie lui Icar, semaforul pentru pietoni (de langa casa aia de rugaciune cu "Isus te cheama") arata si rosu si verde in acelasi timp. Prilej de reflectii profunde pentru mine.
Ieri Val a luat examenul de admitere la doctorat.. azi am fost cu Alx, Del si Val la Corb*i de Piatra, o manastire kind-of "rupestra", si apoi pe la Brad*tu si Nucs*ara. Am sosit destul de devreme, pe la 21.30.. baie.. food.. somn. Putin blog inainte, ca nu am mai scris de mult.. Nush cat e de coerent.
Dilemele intelectualului la fel de dilematic ca si pana acum raman in picioare. Ar fi bine sa putem scrie in blog oricand, ideile interesante uneori nu pot fi retinute. ;)
Noapte buna cher journal!

my ego and "its" tests

Section 1) Personal Effectiveness:

Your Score: 84%

You seem to know what matters most in your life. you have a good grasp of what is important -- which goals will most fulfill you, and you arrange your time accordingly. Your answers indicate you are living a life of vision, perspective and achievement. You probably want to surround yourself with positive reinforcements to continue this mode of personal growth.

Section 2) Public Effectiveness:

Your Score: 93%

You are aware of those people around you -- their feelings, concerns and needs. You find ways of making every situation beneficial to all concerned. You genuinely care about helping others to achieve their goals, and you keep in mind that doing so can help you to achieve yours.

create new post

Mi-e somn. Vreau sa scriu. Azi am plecat de la serviciu la 6 si ceva, am fost la B sa lucram pt un proiect, apoi am fost la varul meu care implineste o varsta critica, adica se majoreaza.
Ma gandesc cateodata ca pierd atat de multe lucruri care ar merita povestite, doar din cauza orgoliului.. Fricii de a nu da cineva cunoscut peste blogul meu in care sunt umana si scriu despre slabiciunile mele. Ca si cum nu as fi pus si poze mai demult. Sau poate nu ar fi trebuit sa fie atat de personal, sau sa sa scriu atat de personal.. De fapt nici nu am scris..
Catharsis... http://en.wikipedia.org/wiki/Catharsis
The Wikimedia Foundation servers are currently experiencing technical difficulties.
Eh. N-a fost sa fie despre catharsis in seara asta. Diu tu technical dificulties. Dar poate ar trebui sa scriu mai des, poate prin blog ma purific, ca si Cioran.
"Toata viata oamenilor este o stare de betie, intrerupta cand si cand de lumini de indoiala.. Cei mai normali dintre ei sunt beti morti.. Caci treaz nici nu mai poti respira. Cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata." Remember? 2001... o alta poveste...
Nu te sinucide bre dupa ce citesti. Nu asta caut. :)

"Am invatat sa ucid"

Cateodata imi revine fraza asta in minte. E din "Sobolanul" lui Andrzej Zaniewski, cand el, sobolanul, invata sa supravietuiasca.. E momentul cand isi spune: "Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."
Azi, brusc, mi-a venit in minte Mesterul Manole. De fapt, nu chiar brusc. Am plecat de la serviciu pe jos pana in centru, si am trecut pe langa statuia lui Icar. Icar, fiul lui Dedal (parca), a incercat sa ajunga la soare, cu niste aripi din pene lipite cu ceara.. Caldura soarelui insa i-a topit ceara, si el a cazut.
Si apoi mi-am adus aminte de legenda lui Manole. Si imi rasuna in minte melodia, Ana lui Manole.. "Hai Manole fii mai demn/ Cum sa-ti faci aripi din lemn"... Si intelectualul dilematic din mine (nu stiu daca nu cumva suna ciudat la feminin :) a vazut brusc niste asemanari... si nu ca pe ceva trist, ci mai degraba ca pe ceva maret, o grandoare, o lupta pe care o ai pur si simplu, cu ceva, cu viata, nu stiu, fara chiar sa vrei.
Cati dintre noi nu ingropam cate o Ana in zid, metaforic vorbind.. Ceva ce pretuieste mai mult decat orice, si parca dinadins trebuie jertfit. Zidit, cu o parte din tine. "Turla-mi soarbe capu-n ea, in altar e fruntea mea/ Ochii in feresti vor sta spre cer." Si apoi vrei sa iti faci aripi din lemn, si totusi de ce iti mai faci aripi daca nu mai conteaza? Lemn.. Si zidesti pana nu mai ramane nimic, si dintr-o data ceea ce construiai nu se mai darama noaptea, pentru ca in ceea ce construiai a ramas si dainuie de fapt ce ai iubit cel mai mult. Si manastirea devine cea mai pretioasa, pentru ca acolo e amintirea Anei si o parte din sufletul lui Manole. Si e tot ce mai conteaza, dar nu mai esti tu pentru ca poate ai zidit ce era mai frumos in tine. "Pe oriunde sunt zidiri, omul meu sa nu te miri/ Le-au intruchipat doi miri de rand." Pentru ca in ceea ce construiesti trebuie sa fie o parte din sufletul tau. Si poate doar asa ceea ce ai iubit devine vesnicie. Creezi. Si dainuie. Toti avem cate o Ana pe care o zidim. Si daca nu o jertfim, nu putem nici construi, nici uita, nici iubi? Si pe mine m-a zidit cineva... Si eu...

Si cu cat sunt mai bine, mai vesela, mai optimista, cu atat sunt mai constienta de tot ce ingropam pentru asta. Dar viata e frumoasa.
"Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."

Stelele care cad

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Quotes.. Babylon 5

"No. We have to stay here and there's a simple reason why. Ask ten different
scientists about the environment, population control, genetics and you'll get
ten different answers, but there's one thing every scientist on the planet
agrees on. Whether it happens in a hundred years or a thousand years or
a million years, eventually our Sun will grow cold and go out.  When that
happens, it won't just take us. It'll take Marilyn Monroe and Lao-Tzu, Einstein,
Morobuto, Buddy Holly, Aristophanes .. and all of this ..  all of this was for
nothing unless we go to the stars."

"Then I will tell you a great secret, Captain. Perhaps the greatest of all time.
The molecules of your body are the same molecules that make up this station
and the nebula outside, that burn inside the stars themselves. We are starstuff,
we are the universe made manifest, trying to figure itself out. As we have both
learned, sometimes the universe requires a change of perspective."

"An old friend of mine once quoted me an ancient Egyptian blessing:
'God be between you and harm in all the empty places where you must walk.'"

"You know, I used to think it was awful that life was so unfair. Then I thought,
wouldn't it be much worse if life were fair, and all the terrible things that happen
to us come because we actually deserve them? So, now I take great comfort
in the general hostility and unfairness of the universe."

"Hey, come on Chief, it's not your fault. I heard what happened. You offered to
help, he walked away."
"Yeah, I know, but the thing is: sometimes people walk away because they want
to be alone, and sometimes they walk away because they want to see if you care
enough to follow them into hell. I think I went the wrong way."

schimbari

La mare a fost mult mai bine decat ma asteptam.. am facut o gramada de chestii si am inotat mult. Si am mers 2 seri/nopti in Vama.. am vazut multe stele cazatoare (oare de ce?) si ma gandeam eu ca imi plac numai chestiile comerciale, cum ar fi stelele cazatoare (adica meteorii ce intra in contact cu suprafata terestra mai ales - cei cu coada), licuricii, putregaiurile fosforescente din padure, artificiile, curcubeele.. cred ca mi-ar placea sa vad Aurora boreala.
Azi, in afara de faptul ca am primit o veste buna legata de angajare, m-am intalnit pentru prima data cu niste oameni "foarte" noi pentru mine.. o parte din comunitatea bloggerilor. Mi-am luat si tricou (mersi Manafu), si m-am simtit bine, nu stiu, pur si simplu.
In drum spre casa, lumea iesea de la meci, si am dedus (desi erau linistiti) ca a batut Steaua. M-am bucurat pentru Steaua si pentru bucuria celor de pe strada.
In rest, nu mai scriu nimic. Lucrez la niste proiecte si azi-noapte m-am culcat la 4 din cauza asta. E bine. Si apropo, a fost prima data cand am fost in blugi la interviu. Cred ca de asta am fost oarecum relaxata si glumeam des. Bine, au fost si oamenii ok. Se pare ca iese ceva..
Oi mai scrie.. erau multe de povestit, parca.

..la mare..

Plec la mare. Mi-am luat vreo 3 carti la mine.. Osho.. Citadela.. Quignard.. pentru 3 nopti, cu zile cu tot.. :))

Rammstein - Ohne dich

franturi de viata

Am mancat Danonino. Pare ca incep sa ma regasesc. Doare, parca am scris mai demult despre durerea aia, ca si cum te-ai naste din nou. Nu doare asa tare. Nimic nu doare mai tare decat moartea cuiva, asa ar trebui. Deci sa nu ma mai lamentez. Am mancat Danonino in seara asta, sunt singura acasa, sed si cuget. Patratelu incepe sa se regaseasca pe sine, dupa o perioada de dor si doare, ca sa zic asa. E cam greu, si fara sens. Dar ce are sens? Totul are sens, parca.
Saptamana trecuta patratelu a fost la o inmormantare. A plans mult, si acasa, inainte, si dupa.. S-a intors acasa trist. Unbelievable.. stupid, infiorator, trist.. 27 de ani.. Life is random. A vrut sa scrie patratelu, si cand a aflat, si dupa.. dar de ce? Sa povesteasca ce s-a intamplat? Nu ar avea sens. Cuvinte. Ce faci cand se intampla lucruri din astea? Cum uiti, cum te impaci cu gandul? Astea sunt doar cuvinte. Nici nu stiu pentru cine le scriu. Pana la urma, totul e atat de simplu si totusi atat de greu de inteles.. si atat de intamplator.
Totusi, patratelu e bine. Incepe sa fie iar pe picioarele lui, dupa o perioada in care avea doar o aripa si zbura stramb. Acum nu mai incearca sa zboare, dar reuseste sa mearga destul de bine. :o)
Life IS random...

What is your perfect major?

You scored as Philosophy. You should be a Philosophy major! Like the Philosopher, you are contemplative and you enjoy thinking about the purpose for humanity's existence. Philosophy 92% Mathematics 75% Engineering 75% Journalism 75% Sociology 75% Anthropology 75% Psychology 67% Linguistics 67% Dance 67% Theater 58% English 58% Art 42% Biology 33% Chemistry 25% What is your Perfect Major? created with QuizFarm.com

Damien Rice - Volcano

Don't hold yourself like that
Cause you'll hurt your knees
I kissed your mouth and back
And that's all I need
Don't build your world around
Volcanoes melt you down

What I am to you is not real
What I am to you you do not need
What I am to you is not what you mean to me
You give me miles and miles of mountains
And I'll ask for the sea

Don't throw yourself like that
In front of me
I...
I kissed your mouth your back
No...
Is that all you need?
Don't drag my love around
Volcanoes melt me down

What I am to you is not real
And what I am to you you do not need
What I am to you is not what you mean to me
You give me miles and miles of mountains
And I'll ask..
For what I give to you
Is just what I'm going through
This is nothing new
No no just another phase of finding what I really need
Is what makes me bleed
And like a new disease Lord she's still too young to treat
Volcanoes melt you down
She's still too young..
Volcanoes melt you down
She's still too young..
Volcanoes melt you down
She's still too young..
I kissed your mouth
She's still too young
Volcanoes melt you down
But I kissed your mouth
She's still too young..
But I kissed your mouth
She's still too young
You do not need me.

Noapte buna

Atat pot spune.. noapte buna.. M-am intors in seara asta dupa o saptamana prin Moldova + 3 zile inainte de asta la L*psa la nunta, si maine dimineata plec iar.. nici 12 ore acasa.. Noroc ca e un job temporar.. menit sa "ma sature dracu' odata de umblat".. probabil. Saptamana asta m-a scos din minti, sper sa nu fie si cea viitoare la fel.
Si tine minte, draga jurnalule, ceva ce patratelu nu stia pana acum: munca de **** e munca de sluga, mai ales cand lucrezi cu romani.. E trist.
Cred ca o sa dureze o luna ca sa ma refac psihic. Iar faptul ca exista trei categorii de oameni - buni, rai si soferi, e o alta treaba, pe care trebuia s-o invat tot la varste inaintate.
Totusi azi am auzit ceva interesant despre genii, in lungul drum spre casa, vizitand Hum*lestiul - cica Moldova le naste, Iasiul le descopera si Bucurestiul le ingroapa. Nu sunt de acolo asa ca nu as putea sustine ca e un adevar general valabil, dar mi-a placut ideea, ca si omul care a spus-o.
Noapte buna, draga jurnalule, las bagajul pentru maine dimineata ca nu sunt in stare de nimic acum.. Bad, bad idea..

La multi ani! :))

Cu ocazia zilei dumneavoastra de nastere va uram un sincer "La multi ani!" si fie ca toate dorintele dumneavoastra sa vi se indeplineasca, atat in viata profesionala, cat si in viata personala! Noi, cei de la BestJ*bs, vom incerca si in continuare sa ne ridicam la nivelul asteptarilor dumneavoastra si sa va oferim cele mai bune servicii posibile.

Toate cele bune, Echipa BestJ*bs Buna dimineata ***, Stim ca astazi este ziua ta si de aceea am dori sa iti uram La Multi Ani, multa sanatate si fericire si mai ales ... succes in cariera ! Daca doresti sa vezi toate joburile publicate in ultimele 24 de ore CLICK AICI Echipa eJ*bs

No more B*lkan Flexipa*s..

Cam asta inseamna ziua mea, de data asta. Prietenii stie. Acum ma pregatesc sa dorm. La bere, in afara de oamenii cu care am vrut sa ma vad sa bem o bere, m-am intalnit cu o gramada de lume cunoscuta, ca niciodata. Incepand de dimineata, cu Andrei, si seara la Motoare alti 2 colegi, Bogdan si Elian.. apoi Lucille, Georgica, Dan..
Apoi o plimbare cu masina, pe care o scot din ce in ce mai rar, si muzica buna. Azi am spalat-o. Pe ea, pe masina. Am observat ca tre' si niste oja rosie acolo unde a sarit vopseaua din cauza norocului meu prea mare care este impulsionat de guano de pasari. Si azi am reusit sa ma si tund, sa merg si pana la biserica (chiar ma gandeam daca nu cumva nu trebuia sa spal masina si nu trebuia sa ma tund azi.. dar timpul nu mai are rabdare :). Si am ajuns chiar si la aeroport, sa vorbesc cu Frederic. A, si nu am scris de cadouri, un rucsac Alpine Pro si un tricou Adidas, si un cadou pe care nu tre' sa-l deschid decat maine, de la Dan, dar se pare ca m-am uitat deja inauntru.
Mai jos.. o poza facuta de Alex pe scarile TNB, coborand de la Motoare.

Dire Straits - Why Worry?

Baby I see this world has made you sad
Some people can be bad
The things they do, the things they say
But baby I'll wipe away those bitter tears
I'll chase away those restless fears
That turn your blue skies into grey

Why worry, there should be laughter after the pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

Baby when I get down I turn to you
And you make sense of what I do
I know it isn't hard to say
But baby just when this world seems mean and cold
Our love comes shining red and gold
And all the rest is by the way

Why worry, there should be laughter after pain
There should be sunshine after rain
These things have always been the same
So why worry now

3 zile acasa

Ieri in 335, o tanti a inceput sa vorbeasca cu mine. Avea 83 de ani, zambea des, zicea ca lucreaza la Bellu si ca a fost la fiica ei la spital, ca s-a operat. Parca am mai scris ca vorbeste lumea cu mine in autobuz. In 311, o alta batrana ii zicea lu' unu ca ii da cu poseta in cap si tot urla la el. La intoarcerea acasa, mai spre ora 23, unu' isi tot baga p*** si era sa ii dea un pumn unui batran. Orasul asta minunat, ma uit din ce in ce mai uimita in jur. Daca nu stau aici cat sa ma obisnuiesc..
Azi la Opereta a fost concert in aer liber. Am aflat la sfarsit ca pe timpul verii o sa fie in fiecare miercuri, de la ora 19.00. A fost frumos, m-a linistit.
Mai am o zi de "acasa". Sunt si singura acasa pe deasupra. E bine. Pacat ca-s atatea de facut, macar daca as apuca sa dorm..
Noapte buna draga jurnalule.

secunde, ore, zile

Intru pe usa. Ma descalt. Apas pe buton, calculatorul incepe sa bazaie. Merg sa ma spal pe maini. Ma intorc la calculator. Verific 200 si ceva de mailuri.. Se intampla des. De data asta am fost "in deplasare". Scot sunatoarea din geanta.. si niste kg de afine. Am fost in Apuseni, ca ghid. Ma gandesc ca anul asta 50% din timp nu mi l-am petrecut aici.. acasa.. Ciudat, nu imi place sa fac asta. O sa mai merg o serie, de pe 24 iulie.. dar nu imi place. Vreau sa lucrez, nu mai pot. Nu vreau sa fac asta.. e frumos, nemaipomenit, magnific, am fost in locuri pe care nu credeam sa le vizitez asa curand. Si totusi.. nu vreau asta. Sunt acasa acum. Inapoi acasa. Vreau altceva. Cred ca vreau un serviciu in care pot sa imi pun in valoare ce stiu, si sa invat. Vreau sa lucrez printre oameni. Sa existe colegi, nu doar clienti. Pana atunci, fac si asta..
E cam greu sa scriu ce imi trece prin minte, si sa se si inteleaga.
Mi-e somn. Nu vreau sa mai trag de mine. Macar stiu ca am mancat bine acolo, fata de felul cum ma uit la mancare in general. Intelectualul dilematic probabil ca dispretuieste mancarea. Il face prea pamantean probabil.
Vreau sa cant mai mult la chitara.
In saptamana asta am inceput un proiect nou. Proiectul "Teddy". Pana acum a iesit foarte bine.
Pentru prieteni, am facut niste poze frumoase. Le dau la cerere. Nu pe blog insa..
Si.. probabil.. Makedonija, here I come..
Voi reveni..

Traiesc 26280 de zile...?

Din care doar...
Doar...
Hmm.. nu stiu decat ca acum as vrea sa te tin in brate. Nu stiu cate zile tii in brate pe cineva din alea 26280 de zile, cred ca nici nu scrie. Duamne duamne, iar un post siropos. Si ma urasc cand fac asta. De fapt, incep sa ma resemnez. Resemnarea e periculoasa, Patratelule. Tz tz, nu-ti poti face asta. Lupta! Si posturile astea siropoase, ce-ai fata, trezeste-te. Eram la tara, la primarie, si m-am intalnit cu directorul scolii. Suntem prieteni buni, zic eu. Si mi-a zis .. a.. stai.. vroiam sa-ti zic de ceva.. jurnalul lu... Zuzu.. sau nu stiu cum ii zice.. nu, chiar nu imi aduc aminte acum. Vorbea despre faptul ca a dat peste blogul meu. Ce trist. Asta e, asta sunt. Patetic dom'le. Patratel, macar nu pune poze cu tine ma. Te faci de ras.
Noroc ca a inceput melodia "Cu tine" de la Vama Veche. La fix. E bun de scris.. siigur. Aseara am dat un mail. Era despre "don't let me loose you again". "Asa i-am spus" (zicea Marcel Iures in melodia aia). Asa mi-a spus.. candva. Ioi, ce mail frumos am dat, si io ma minunez. In lumea asta nashpa, cand scrii un mail si il simti, si simti fiecare cuvant.. cred ca e frumos. Se intampla rar. Dar e trist. Azi am fost foarte funny si ironica, am avut asa un umor negru, i-am distrat pe toti. Cred ca aveam doar o scarba fata de lucrurile care nu se pot. Macar daca sunt trista, sa nu ii chinui si pe altii. E amuzant.
Imi dau seama de ce spunea Horatel.. ma uit in jur cateodata.. eu nu apartin orasului astuia.. Parca sunt din alte timpuri cateodata. Nu e cultul personalitatii.. asa simt.
Gata, ma opresc. Nu mai scriu nici de licuricii pe care i-am vazut saptamana trecuta in fiecare seara.. Pai iar am aberat, mama lor de sobolani. Merg la autogara dupa Elise si nu mai stiu cine.
Noapte buna, draga jurnalule, sper sa nu adorm la volan.. Abia astept sa dorm.

Traiesti 26280 de zile

Drumuri..

Acum 2 weekenduri am fost la munte.. am urcat pana la Costila, a fost frumos. As pune si poze, dar nu am timp.. Weekendul trecut am fost iar pe undeva, sa ma intalnesc cu niste prieteni (la Cupa, pt cunoscatori), si apoi la tara.. Intre timp am avut multe interviuri, in ambele calitati de intervievat sau recruiter, pe langa multe alte responsabilitati, iar in seara asta plec in Caras la un stagiu, ultimul dintr-o serie de 3 pe care le-am coordonat. Zilele astea picam din picioare de somn, dupa o anumita ora, ca niciodata..
Draga jurnalule, ma intorc luni dar nu promit ca o sa scriu des. Pana la urma aveam nevoie de o vacanta, si nu credeam vreodata ca un stagiu poate sa fie o vacanta. Well.. este. Atunci cand stii exact ce ai de facut.. Ce ciudat, tocmai eu sa spun asta. ;)
Ma duc sa imi bag niste lucruri in rucsac si sa mananc. Noapte buna!

Doamne, apara-ne de oameni! ;)

Intamplatoare..

Draga jurnalule,
intamplator sau nu, dupa multe ezitari si rasturnari de situatie, a trebuit sa plec la Budapesta. Renuntari, razgandiri.. telefoane, mailuri.. un pasaport adus in fuga la gara in Arad in toiul noptii (altfel trebuia sa cobor din tren), impreuna cu chitanta ca amenda s-a platit, o cutie de Rafaello data la schimb (din aia care merita sa traiesti viata asta care e ca un tomberon :)). [gluma]. Hoinareala prin B*dapesta in toiul diminetii, doua doamne din cultul Bah*i in cuseta cu mine, aproape sa ma convinga ca detin cheia, solutia, adevarul. O alta doamna care a urcat in BV, deprimata, unguroaica din Sfantu Gh, care se ducea sa isi viziteze fata care urma sa se marite cu un elvetian, si care ne-a marturisit ca are noroc ca pastilele isi fac imediat efectul, ca le ia si gata se linisteste si doarme, ca altfel ce s-ar face fara ele. Draguta de altfel. Asaa.. ele 3 si eu. Pana la urma am adormit. Si ramasesem la hoinareala de dimineata prin oras, mers pe jos pana la Deak Ter unde trebuia sa ma intalnesc cu Zsofi (eram pt prima data in orasul asta). Am ajuns la fix (mi se intampla mereu cand hoinaresc prin cate un oras necunoscut sa ajung la fix la intalniri sau la gara). Am lasat rucsacul la hotel, am fost prin oras, m-am intors dupa-amiaza.. nimeni prin zona pana la masa.. o mica frustrare ca nu cunosteam pe nimeni, ca eram 11 din care majoritatea de o varsta mai putin frageda decat a mea. Vineri seara o plimbare prin oras din nou (prin cetate, pe partea cealalata a Dunarii), prin aceleasi locuri dar foarte diferite noaptea.. o bere.. Sambata munca toata ziua, niste salate deosebite la European Y*uth C*nter, unde am stat, seara un restaurant traditional maghiar, duminica din nou lucru pana la pranz, plecari, plimbari prin oras, intalnire cu Zsofi si Biba, la care am stat seara. Daca plecam ma intalneam cu doamnele Bah*i, dar am mai stat o zi si am plecat luni seara. Tot duminica, cina la un restaurant turcesc unde am fost intrebata in romana ce doresc (nu stiu cum si-au dat seama) si alte discutii cu alti romani care erau pe acolo. Dormit la Biba, undeva intr-o casa la marginea orasului, intr-o camera foarte personalizata, la mansarda. O camera foarte frumoasa, cu amprente personale, asa cum mi-as fi dorit si eu. Luni, am gasit cel mai frumos loc din oras (gusturile chiar ca nu se discuta) - biserica ortodoxa sarba, unde era slujba. Un Logan de CS in curte, paie in biserica pe o podea de lemn, miros de fan, liniste. Repede spre gara, sa o astept pe Carmen, cu care mi-am petrecut restul zilei. Sau poate altul era cel mai frumos loc din oras - muzeul Anonimus (momentan al agriculturii but have no idea why), un nene cantand la harpa in curte, pasarele si mult verde. Baile termale cu o arhitectura deosebita. Strazile de suveniruri, o catedrala frumoasa, vederi cu Ungar*a mare si multe, mult prea multe tricouri extremiste.
In final o bere pe malul Dunarii, asfintitul, plecarea spre gara, un compartiment mult prea plin in care toata lumea vorbea si eu vroiam sa dorm. Tipa care se ocupa de vagon ne-a intrebat daca nu vrem o cuseta ne-mixta, am zis ca orice dar vreau sa dorm, m-am mutat. Dimineata am conversat linistita cu tipii din compartiment, dintre care unul fusese cu Erasmus 3 luni, pe metalurgie, dar deosebit de interesat de semantica si probleme gramaticale. O intrerupere de calatorie in Brasov, pentru 3 ore, unde am mancat, am fost la Carrefour si apoi am admirat putin Brasovul de sus.. plecare cu trenul urmator, 1,6 lei diferenta locul in accelerat. O "pauza de viata". O coborare la metrou si urcat cu usurinta treptele cate doua, cu rucsacul in parte. Cumparat un buchet de sunatoare pe drum..
Multe ganduri, oameni, experiente, locuri, ordine in prioritati, cel putin cele de saptamana asta. Draga jurnalule, ciclic, revin.. home is where your heart is, si distanta nu se masoara intotdeauna in kilometri ci in ganduri si poate in 160 de caractere dintr-un sms.
Noapte buna!

Spam pentru messenger.. merge si pe blog :))

Describe me in ONE WORD...just one word. Then post this message to all your friends and see how many strange things people say about you! This could be fun! Just send me my one word back. Then post this message to your friends (including me) and see what they say about you! GAME ON!

cu copyright

Wear Sunscreen - by Mary Schmich

Wear sunscreen.

If I could offer you only one tip for the future, sunscreen would be it. The long-term benefits of sunscreen have been proved by scientists, whereas the rest of my advice has no basis more reliable than my own meandering experience. I will dispense this advice now.

Enjoy the power and beauty of your youth. Oh, never mind. You will not understand the power and beauty of your youth until they've faded. But trust me, in 20 years, you'll look back at photos of yourself and recall in a way you can't grasp now how much possibility lay before you and how fabulous you really looked. You are not as fat as you imagine.

Don't worry about the future. Or worry, but know that worrying is as effective as trying to solve an algebra equation by chewing bubble gum. The real troubles in your life are apt to be things that never crossed your worried mind, the kind that blindside you at 4pm on some idle Tuesday.

Do one thing every day that scares you.

Sing.

Don't be reckless with other people's hearts. Don't put up with people who are reckless with yours.

Floss.

Don't waste your time on jealousy. Sometimes you're ahead, sometimes you're behind. The race is long and, in the end, it's only with yourself.

Remember compliments you receive. Forget the insults. If you succeed in doing this, tell me how.

Keep your old love letters. Throw away your old bank statements.

Stretch.

Don't feel guilty if you don't know what you want to do with your life. The most interesting people I know didn't know at 22 what they wanted to do with their lives. Some of the most interesting 40-year-olds I know still don't.

Get plenty of calcium. Be kind to your knees. You'll miss them when they're gone.

Maybe you'll marry, maybe you won't. Maybe you'll have children, maybe you won't. Maybe you'll divorce at 40, maybe you'll dance the funky chicken on your 75th wedding anniversary. Whatever you do, don't congratulate yourself too much, or berate yourself either. Your choices are half chance. So are everybody else's.

Enjoy your body. Use it every way you can. Don't be afraid of it or of what other people think of it. It's the greatest instrument you'll ever own.

Dance, even if you have nowhere to do it but your living room.

Read the directions, even if you don't follow them.

Do not read beauty magazines. They will only make you feel ugly.

Get to know your parents. You never know when they'll be gone for good.
Be nice to your siblings. They're your best link to your past and the people most likely to stick with you in the future.

Understand that friends come and go, but with a precious few you should hold on. Work hard to bridge the gaps in geography and lifestyle, because the older you get, the more you need the people who knew you when you were young.

Live in New York City once, but leave before it makes you hard. Live in Northern California once, but leave before it makes you soft. Travel.

Accept certain inalienable truths: Prices will rise. Politicians will philander. You, too, will get old. And when you do, you'll fantasize that when you were young, prices were reasonable, politicians were noble and children respected their elders.

Respect your elders.

Don't expect anyone else to support you. Maybe you have a trust fund. Maybe you'll have a wealthy spouse. But you never know when either one might run out.

Don't mess too much with your hair or by the time you're 40 it will look 85.

Be careful whose advice you buy, but be patient with those who supply it. Advice is a form of nostalgia. Dispensing it is a way of fishing the past from the disposal, wiping it off, painting over the ugly parts and recycling it for more than it's worth.

But trust me on the sunscreen.

It's been ei while...

Chiar ma gandeam la asta.. desi n-am mai scris demult. Si m-am uitat azi si intr-adevar pe 3 iunie anu' trecut mi-am facut blogul. Ce repede a trecut. Vai, e incredibil, un an, draga jurnalule! :)
Tu, eu, si ceilalti 20 (or so..). :))
Am scris peste 100 de posturi, numa' ca recunosc ca in ultimul timp nu am putut sa scriu. In general, ori scriu despre fapte, relatez cate ceva, ori scriu despre sentimente, pe care le scriu pe jumatate, cat pentru mine. Cred ca oricum nu intelege nimeni nimic. Acum nu mai scriu despre nimic. Faptele se intampla pur si simplu. Sentimentele si gandurile exista. Sunt in mine. In tine.. in fabrici si uzine.. in clasa muncitoare.. I am unique, just like everybody else is.
Acum trebuie sa plec, draga jurnalule. Cred ca merg pana la Kidex (a, da, ca tot ai facut un an), si apoi la beer festival, pt ca o sa cante Vank si Stefan Banica jr. Dar vai, si Ana Lesko. :)) Ea canta prima, vai, daca o ratez?
Din o mie de ganduri ce ma chinuie si nu ma lasa sa dorm uneori... cel mai taaare ma doaare ca noi..
But I'm ok. We're ok, I guess. ;)

Cantecul nebunului - Ion Minulescu

Ei sunt cuminti...
Eu sunt nebun...
Dar cum Eu sunt ce-am fost mereu --
Poate ca cel cuminte-s Eu --
Desi de cite ori le-o spun,
Eu pentru Ei... sunt tot nebun...

Ei mă urasc ca nu-s ca Ei...
Eu îi iubesc ca nu-s ca Mine...
Ei beau
Si mint fără rusine --
Si-n ochii prienenilor mei
Trec drept nebun.. ca nu-s ca Ei...

Lor nu le place amanta Mea...
Mie nu-mi place amanta Lor...
Ei vad cu ochii tuturor
Femeia...
Eu n-o pot vedea
Decât cu-ai mei --
Amanta Mea...

Dar cum din Ei toti numai Eu
Nu sunt ca Ei,
Am să mă duc
De voia mea la balamuc --
Si fiindca nu-mi va parea rău,
Cumintele voi fi tot Eu!...

* se poate si la chitara, prietenii stiu de ce..

...

...no words... nothing... thoughts only, in my head. I'll keep trying... :)

Unde suntem?

comunismul, paradoxal :)

Cele 7 minuni ale comunismului 1.Toata lumea avea de lucru. 2.Desi toata lumea avea de lucru, nimeni nu muncea. 3.Desi nimeni nu muncea, planul se facea peste 100%. 4.Desi planul se facea peste 100%, nu puteai cumpara nimic. 5.Desi nu gaseai nimic de cumparat, toata lumea avea de toate. 6.Desi toata lumea avea de toate, toti furau. 7.Desi toti furau, niciodata nu lipsea nimic..

*29 aprilie 2006

from a friend

A true friend is one who understands where you have been, accepts who you have become and loves you unconditionally as you are. He does not wish you 'luck' as you step out into the unknown... he walks into the void by your side. He will not offer distractions nor easy advice in your time of need... instead he will pray for wisdom born of compassion, and a willingness to take your pain upon himself. Such a friend will always speak of you when you are not present, as though you were, and though he may not always share your sunny days, he will always be there to help you through the stormy ones. He is not skeptical of your blooming, nor jealous of your shining apart from him, for he seeks not to steal your joy, but to multiply it.

"Destin cand vine toamna" - Cristian Buica (cu Tatiana Stepa)

Mi-a cazut pe gura frunza unui ultim arbor frant
Moare vara, moare vara, si vine toamna pe pamant

Ia-ti pe umar haina groasa, ia-ti flanelul tau rasfrant
Moare vara, moare vara, si vine toamna pe pamant

Desfrunziri, eu mai mor tu mai mori
Infrunziri, si-nviem uneori

Nu-mi ajungi si n-avem timp in fiecare scurta zi
Asteptam nopti mai lungi sa ne putem si noi iubi

Mi-a cazut in noapte mana cand am vrut sa te descant
Moare vara, moare vara, si vine toamna pe pamant

Unde e caldura verii, pasii nostri unde sunt
Moare vara, moare vara si vine toamna pe pamant

Desfrunziri, eu mai mor tu mai mori
Infrunziri, si-nviem uneori

Nu-mi ajungi si n-avem timp in fiecare scurta zi
Asteptam nopti mai lungi sa ne putem si noi iubi

“Tragedia omului modern nu este că el ştie din ce în ce mai puţin despre rostul vieţii sale, ci că acest lucru îl deranjează din ce în ce mai puţin.” (Václav Havel)

"Inspectia Muncii l-a reclamat pe Dorel, din reclama, ca bea la serviciu"

Agenţia care a făcut spotul publicitar se apără cu balada "Meşterului Manole"
de Cristian Petru

Spotul publicitar TV "Basculanta", reclamă la o băutură alcoolică, a atras atenţia Inspecţiei Muncii din Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale şi Familiei. Inspecţia Muncii a trimis o sesizare la CNA, în care se spunea că spotul TV "Basculanta" "ar putea încuraja consumul de alcool în timpul programului de lucru, ar putea încuraja încălcarea normelor de securitate la locul de muncă, ar avea legătură cu părăsirea locului de muncă fără aprobarea maistrului sau a altui conducător al formaţiei de lucru, ar putea încuraja muncitorii şi celălalt personal operativ ca, în timpul serviciului, să nu se preocupe permanent de buna desfăşurare a activităţii".

CNA a trimis sesizarea mai departe, agenţiei Next Advertising, cea care a făcut celebra reclamă cu Dorel. Sorin Popescu, directorul general al agenţiei, a formulat un răspuns, punctual, pe fiecare nemulţumire a Ministerului Muncii. "Este adevărat, spotul TV Basculanta ar putea încuraja multe lucruri: consumul de droguri, violenţa în familie, evaziunea fiscală, consumul de alcool în timpul programului, fuga de la locul unui accident cu basculanta etc. Realitatea însă este că spotul incriminat nu încurajează nimic din toate acestea. Pentru că nu înfăţişează astfel de lucruri", se spune în răspunsul agenţiei. "Reclamele, bancurile, snoavele, baladele, glumele, miturile, basmele, ghicitorile etc. nu respectă cu stricteţe Legea protecţiei muncii nr. 90/1996 republicată, cu modificările şi completările ulterioare, coroborată cu Normele Generale de Protecţie a Muncii. Judecând strict din perspectiva îngustă a normativelor invocate, Meşterul Manole, de exemplu, încalcă flagrant normele de protecţie a muncii. La fel şi reclama internaţională în care sunt înfăţişaţi nişte tineri ce manevrează utilaje grele, cu cupă, pentru a juca fotbal cu un butoi metalic. şi povestea celor trei purceluşi, care-şi construiesc case într-o completă nepăsare faţă de normele de protecţie a muncii", spune directorul agenţiei. Scrisoarea cu răspunsul agenţiei nu se opreşte aici. "Credem că pericolul ca, după difuzarea spotului, muncitorii din România să treacă la descărcarea manuală a basculantelor (expunându-se astfel la accidente) este nul. Sau, în cel mai rău caz, la fel de mare ca şi pericolul ca lucrătorii din domeniul zootehnic să fie incitaţi la nerespectarea normelor de priponire a animalelor de versurile cântecului Paşte calul lui Gheorghiţă / Priponit de-o garofiţă".

Reprezentanţii Inspecţiei Muncii recunosc că au trimis sesizarea şi că ei au primit la rândul lor scrisori de la cetăţeni care au observat aceleaşi lucruri. CNA-ul a analizat nemulţumirile, iar preşedintele acestuia, Ralu Filip, spune că "din punctul nostru de vedere, la ora la care spotul e difuzat, după ora 10:00 seara, nu constituie niciun pericol. Conform legilor, atât poate să facă CNA". Cei de la agenţie spun că ei nu vor să intre în nicio polemică pe această temă şi nu ştiu cum a ajuns această scrisoare publică.

Cotidianul Adevarul, vineri, 21 Aprilie 2006

"Vindecarile"

Am hotarat joi seara ca sambata dimineata sa plecam in Fagaras. Imi imaginam ca urcam cu masina pana la Balea Lac, facem un traseu de acolo, si apoi coboram. Zapezile de pe Transfagarasan nu ne-au lasat insa sa urcam cu masina decat pana la Capra, unde ne-am interesat daca putem innopta la Salvamont daca ne intoarcem tarziu. Am inceput deci sa urcam la 14.30 spre Balea. Ne-am intors inainte de ora 20.00, cu zapezile in bocanci, si am reusit sa innoptam la Salvamont, unde am intalnit niste oameni minunati. A doua zi, doar niste plimbari scurte, cetatea lui Vlad Tepes, Poienari, manastirea Curtea de Arges, si o friptura cu piure, hrean si muraturi la unchiu' Ionel.
Inca nu pot scrie amanuntit acum, cert este ca mi-a adus aminte cineva la coborare, sambata seara: "ziceai ca traseul asta o sa te vindece." Intr-un fel, asa a si fost. De mai multe. S-ar spune ca l-am ispitit pe Dumnezeu cu traseul ala, insa sunt sigura ca am fost cat de precauti se putea. O sa las imaginile sa vorbeasca.. Va urma..