Am gasiiiiit !!!

http://www.feeder.ro/2006/05/tamaka-micul-print-mix.html

doo puncte

Lapte cu cereale toata ziua.
Plec de la serviciu.. - Te duc acasa? - Nu, ca merg in centru? - Iar mergi in centru? In fiecare zi mergi in centru? - Da, acum ma intalnesc cu un prieten. In plus, sunt o fire activa, trebuie neaparat sa merg pe jos.
In afara de asta, mi-era dor de Icar si de politistii aia multi care sunt ca furnicutele acum inainte de "some". Si de strazi, si de luminile orasului astuia.
[Patratelu has signed out, she eats popcorn - zice rainforest pe msgr]
Merg pe jos pana la universitate. In fata Ateneului, concert francofon de-a dreptul - Nicu Alifantis. Ma grabeam sa ma intalesc cu cineva la universitate, dar am stat doua jumatati de melodii: am ajuns acolo pe "Ah ce frumoasa despartire" si am plecat repede pe"Trei cuvinte, viata-ntreaga,/ Doua puncte, imi esti draga", ca trebuia sa ajung la fantana. Imi pare rau ca nu am mai stat.
La Caf*neaua Actorilor am asteptat 80 min dupa o salata, inghetand de frig. In drum spre unirii, o reclama desteapta: un panou in mijlocul strazii pe care scria "traieste sanatos! consuma fructe" si la 5 metri mai in fata "aprozaurul". Oare functioneaza?
Mama lor de sobolani, mercuri tre' sa plec la train*ng la Predeal... Iau si laptopu' cu mine. Simt nevoia sa ma ocup de proiectul Teddy. Vorba aia, ce frumoasa despartire. ;)

September ends...

Duminica trecuta am fost la P*atra Mare. Febra musculara s-a imbinat destul de bine cu busin*ss-edu, n-a fost chiar rau. Dar tot despre P*atra Mare, merita mentionat ca suntem in Romania, si ca rucsacul uneia dintre persoanele cu care am fost a fost furat.. la Pest*ra de Gheata. Telefoane, salvamontul nu se baga, politistii din Sacele super de treaba, recunoscut poze la politie.. Am ajuns la ora 0.00 acasa si aveam o saptamana grea. Luni, cineva a sunat ca i-a gasit rucsacul pe o poteca, si lucrurile imprastiate, dar lipseau mobilul si banii. Insa cheile, actele.. echipamentul, tot era acolo. Deci, cum spuneam, suntem in Romania, si trebuie sa ne bucuram daca gasim ceea ce NE-a fost furat, ca si cum ar veni dintr-o data apa calda dupa o absenta de 2 luni, fara sa ne gandim ca de fapt ar fi trebuit sa avem apa calda in the first place.
Days flew by..
Vineri la mai-devreme-numita statuie lui Icar, semaforul pentru pietoni (de langa casa aia de rugaciune cu "Isus te cheama") arata si rosu si verde in acelasi timp. Prilej de reflectii profunde pentru mine.
Ieri Val a luat examenul de admitere la doctorat.. azi am fost cu Alx, Del si Val la Corb*i de Piatra, o manastire kind-of "rupestra", si apoi pe la Brad*tu si Nucs*ara. Am sosit destul de devreme, pe la 21.30.. baie.. food.. somn. Putin blog inainte, ca nu am mai scris de mult.. Nush cat e de coerent.
Dilemele intelectualului la fel de dilematic ca si pana acum raman in picioare. Ar fi bine sa putem scrie in blog oricand, ideile interesante uneori nu pot fi retinute. ;)
Noapte buna cher journal!

my ego and "its" tests

Section 1) Personal Effectiveness:

Your Score: 84%

You seem to know what matters most in your life. you have a good grasp of what is important -- which goals will most fulfill you, and you arrange your time accordingly. Your answers indicate you are living a life of vision, perspective and achievement. You probably want to surround yourself with positive reinforcements to continue this mode of personal growth.

Section 2) Public Effectiveness:

Your Score: 93%

You are aware of those people around you -- their feelings, concerns and needs. You find ways of making every situation beneficial to all concerned. You genuinely care about helping others to achieve their goals, and you keep in mind that doing so can help you to achieve yours.

create new post

Mi-e somn. Vreau sa scriu. Azi am plecat de la serviciu la 6 si ceva, am fost la B sa lucram pt un proiect, apoi am fost la varul meu care implineste o varsta critica, adica se majoreaza.
Ma gandesc cateodata ca pierd atat de multe lucruri care ar merita povestite, doar din cauza orgoliului.. Fricii de a nu da cineva cunoscut peste blogul meu in care sunt umana si scriu despre slabiciunile mele. Ca si cum nu as fi pus si poze mai demult. Sau poate nu ar fi trebuit sa fie atat de personal, sau sa sa scriu atat de personal.. De fapt nici nu am scris..
Catharsis... http://en.wikipedia.org/wiki/Catharsis
The Wikimedia Foundation servers are currently experiencing technical difficulties.
Eh. N-a fost sa fie despre catharsis in seara asta. Diu tu technical dificulties. Dar poate ar trebui sa scriu mai des, poate prin blog ma purific, ca si Cioran.
"Toata viata oamenilor este o stare de betie, intrerupta cand si cand de lumini de indoiala.. Cei mai normali dintre ei sunt beti morti.. Caci treaz nici nu mai poti respira. Cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata." Remember? 2001... o alta poveste...
Nu te sinucide bre dupa ce citesti. Nu asta caut. :)

"Am invatat sa ucid"

Cateodata imi revine fraza asta in minte. E din "Sobolanul" lui Andrzej Zaniewski, cand el, sobolanul, invata sa supravietuiasca.. E momentul cand isi spune: "Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."
Azi, brusc, mi-a venit in minte Mesterul Manole. De fapt, nu chiar brusc. Am plecat de la serviciu pe jos pana in centru, si am trecut pe langa statuia lui Icar. Icar, fiul lui Dedal (parca), a incercat sa ajunga la soare, cu niste aripi din pene lipite cu ceara.. Caldura soarelui insa i-a topit ceara, si el a cazut.
Si apoi mi-am adus aminte de legenda lui Manole. Si imi rasuna in minte melodia, Ana lui Manole.. "Hai Manole fii mai demn/ Cum sa-ti faci aripi din lemn"... Si intelectualul dilematic din mine (nu stiu daca nu cumva suna ciudat la feminin :) a vazut brusc niste asemanari... si nu ca pe ceva trist, ci mai degraba ca pe ceva maret, o grandoare, o lupta pe care o ai pur si simplu, cu ceva, cu viata, nu stiu, fara chiar sa vrei.
Cati dintre noi nu ingropam cate o Ana in zid, metaforic vorbind.. Ceva ce pretuieste mai mult decat orice, si parca dinadins trebuie jertfit. Zidit, cu o parte din tine. "Turla-mi soarbe capu-n ea, in altar e fruntea mea/ Ochii in feresti vor sta spre cer." Si apoi vrei sa iti faci aripi din lemn, si totusi de ce iti mai faci aripi daca nu mai conteaza? Lemn.. Si zidesti pana nu mai ramane nimic, si dintr-o data ceea ce construiai nu se mai darama noaptea, pentru ca in ceea ce construiai a ramas si dainuie de fapt ce ai iubit cel mai mult. Si manastirea devine cea mai pretioasa, pentru ca acolo e amintirea Anei si o parte din sufletul lui Manole. Si e tot ce mai conteaza, dar nu mai esti tu pentru ca poate ai zidit ce era mai frumos in tine. "Pe oriunde sunt zidiri, omul meu sa nu te miri/ Le-au intruchipat doi miri de rand." Pentru ca in ceea ce construiesti trebuie sa fie o parte din sufletul tau. Si poate doar asa ceea ce ai iubit devine vesnicie. Creezi. Si dainuie. Toti avem cate o Ana pe care o zidim. Si daca nu o jertfim, nu putem nici construi, nici uita, nici iubi? Si pe mine m-a zidit cineva... Si eu...

Si cu cat sunt mai bine, mai vesela, mai optimista, cu atat sunt mai constienta de tot ce ingropam pentru asta. Dar viata e frumoasa.
"Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."

Stelele care cad

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer