time

..i'm so fucked up now.. i wonder how much it will take..

6, post cu multumiri :))

Sunt inca la serviciu si, ca niciodata, ma doare capul. Ar fi multe de povestit, dar in principal sunt despre stat la cozi si oameni care sunt platiti ca sa te puna pe drumuri dandu-ti informatii gresite. You need a lot of patience to make a difference here, cum discutam aseara cu C (care spunea ca tocmai de asta vrea sa stea, desi este.. si va fi..cu un tip din the dutch country. Long story)...
As vrea sa mai am timp si chef sa scriu despre ce se mai intampla. A fost ziua ta, "draga" (urat cuvant), si duminica te mariti si n-am apucat sa-ti multumesc pentru toate intoarcerile (mele) si toate serile si diminetile cand plangeam si ma tineai de mana (again, long story - for the public:)). Daca nu erau astea, pentru ce as mai fi putut sa-ti multumesc acum? :P
Si pentru ca m-ai suportat, si sa ma ierti.. Sau hmm, parca finii la nasi pupa mana de-acuma. Kiddin'.
Oricum, as never, I enjoyed much the french - romanian times. But the best is yet to come. :))
Mais oui..
(Paranteza de la blogu' lu' Patratelu' care vrea sa ii transmita lui Val ca blogul ei e trist si e oricum in franceza, which is bad).
Leaving New York again for the weekend. Cu weekendul asta, din ultimele 8 doar unul am stat acasa.. as usual.

Acuma, nu am o explicatie pentru care posturile mele pot avea deopotriva label :), :( si :| ..dar ea exista si o sa incerc sa scriu mai incolo despre asta.

Si btw, nu stiu de ce blogspot are chestii in romana de-acum gen "vizualizati profilul meu complet". That sucks..

Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul...
- Ce vrei sa spui?
- Noaptea, cand te vei uita pe cer, fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele eu voi rade, atunci va fi pentru tine ca si cand ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care stiu sa rada!
Si-a ras din nou.
- Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Iti va fi dor sa radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra, asa, numai de drag... Iar prietenii tai se vor mira, vazandu-te ca razi de cate ori te uiti la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, intotdeauna stelele ma fac sa rad!" Iar ei te vor crede nebun. Va insemna ca ti-am jucat un renghi grozav...
Si-a ras din nou.
- Va fi intocmai ca si cand, in loc de stele, ti-as fi daruit o sumedenie de clopotei ce stiu sa rada...
Si-a ras din nou. Pe urma iarasi se facu serios:
- La noapte... stii... tu sa nu vii.
- N-am sa ma despart de tine.
- Ti se va parea ca sufar... nitel se va parea ca mor. Asa se-ntampla. Nu veni sa vezi, nu merita...
- N-am sa ma despart de tine.
Dar el era cuprins de-ngrijorare:
- Daca-ti spun aceste lucruri... e si din pricina sarpelui. Nu e bine sa te muste... Serpii sunt ceva rautacios. Ceva ce poate sa te muste numai din placere...
- N-am sa ma despart de tine.
Insa ceva il linisti:
- E drept ca pentru a doua muscatura, nu mai au venin...
In noaptea aceea nu l-am vazut cand a plecat. A fugit pe nesimtite. Cand am izbutit sa-i dau de urma, mergea intins, cu pas grabit. Nu mi-a spus decat:
- A! esti aici.
Si m-a luat de mana. Apoi din nou s-a turburat:
- Rau ai facut. Te va indurera. Iti va parea ca am murit, dar nu va fi adevarat...
Eu am tacut.
- Intelegi. E prea departe. Nu pot sa car cu mine trupul acesta. E prea greu.
Eu am tacut.
- Va fi insa ca o coaja veche si parasita. O coaja veche nu e ceva trist...
Eu am tacut.
Lui ii cam pieri curajul. Totusi, se mai osteni sa-mi spuna:
- Stii, va fi placut. Eu insumi voi privi la stele. Toate stelele vor fi niste fantani, cu cate un scripet ruginit. Toate stelele-mi vor da sa beau...
Eu am tacut.
- Va fi atat de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopotei, eu voi avea cinci sute de milioane de fantani...

I've seen it all

Bjork:
I've seen it all
I have seen the trees
I have seen the willow leaves dancing in the breeze

Thom:
I've seen a man killed by his best friend
and lives that were over before they were spent

Thom and Bjork:
I've seen what I was and I know what I'll be
I've seen it all there is no more to see

Bjork:
You haven't seen elephants, kings or Peru

Thom:
I'm happy to say I had better to do

Bjork:
What about China? Have you seen the Great Wall?

Thom:
All walls are great if the roof doesn't fall
the man you will marry, the home you will share

Bjork:
To be honest, I really don't care

Thom:
You've never been to Niagara Falls?

Bjork:
I have seen water
it's water, that's all

Thom:
The Eiffel Tower
and the Empire State

Bjork:
My pulse was as high
on my bery first date

Thom:
Your grandson's hand
as he plays with your hair

Bjork:
To be honest, I really don't care

Thom and Bjork:
I've seen it all
I've seen the dark
I've seen the brightness in one little spark
I've seen what I choose and I've seen what I need
and that is enough
to want more would be greed
I've seen what I was and I know what I'll be
I've seen it all there is no more to see

Thom:
You've seen it all and all you have seen
you can always review on your own little screen
the light and the dark the big and the small
just keep in mind you need no more at all

Thom and Bjork:
You've seen what you were and know what you'll be
you've seen it all there is no more to see

*"Dancer in the dark" soundtrack
Bjork feat. Thom Yorke - "I've seen it all"

time 2 write

Some short 20 minutes after-lunch break, to write a bit. Dupa o masa de pranz cromatica, cu galben, portocaliu, verde (mult verde) si o prajitura roz tip "glowing in the dark" sau altfel spus "barbie" (which I didn't eat).
Aseara am iesit putin prin oras, am baut un Amstel si un Edelweiss (wheat beer, nush' cum se zice in romana). Suntem 11, 2 fete (eu si o tipa din UK) si 9 tipi (Slovenia, Croatia, UK, Finland, Germany but actually Norway, France, Italy & 2xSerbia).
Aseara am asteptat o vreme ca sa intru pe net, erau toate calculatoarele ocupate cu niste tipe a bit slow, am zis ca sigur sunt la vreun seminar de gender something si am avut dreptate (asta este un hotel al Consiliului Europei, si este folosit numai pentru seminarii, traininguri etc). Nu vreau sa jignesc pe nimeni with the gender issue, si nu putem generaliza, dar statistic vorbind... well nevermind.
Azi am lucrat de la 9, a durat o vreme pana sa intelegem logica schemei la care lucram si pe care trebuie sa o dezvoltam. Continuam imediat. Mai am 14 minute, in care as vrea sa dau si un mail.
In rest, patratelu nu mai are timp prea mult sa se gandeasca la trecut, iar viitorul este foarte complicat (adica "multe de facut"). Si totusi il pocneste din cand in cand cate un gand sau cate o conjunctura in care se intersecteaza cu trecutul. Dar nu mai poate comunica. E interesant. Nu mai poate sa raspunda, a observat zilele trecute, nici pe msgr, nici.. nicicum.
You've burned the bridges entirely, even if once u said "don't let me loose you again". I let you loose me, I tried enough. The power of goodbye type of thoughts. :))
N-am mai scris demult despre asta.. sau.. am scris vreodata?
Plec. Aplauze in sala. :)

on mute

draga jurnalule,
ce ma fac? ma exprim din ce in ce mai greu. o fi din cauza serviciului. :))
sau e vorba in continuare de interiorizarea experientelor, sau asa ceva. nici sa glumesc nu mai sunt in stare.
of, nu mai stiu sa scriu. da' ma cenzurez atat de mult incat n-as putea scrie nimic oricum.
in primul wee din luna am lucrat, am fost la un tb. a fost.. interesant.. noroc ca s-au imbatat directorii, ca altfel era prea bine.
we asta am avut un eveniment care ar fi avut toate sansele sa ma motiveze. nu s-a intamplat asta.. ma sperie putin situatia, serviciul ca serviciul, dar in alte activitati "sociale" e chiar grav sa iti vina dintr-o data sa fugi. o fi faptul ca nu mai am timp sa fac lucrurile cum trebuie, ca mi se pare ca sunt sub asteptari, o fi conjunctura, or fi situatiile schimbatoare, o fi toata energia mea irosita pentru a-i motiva pe altii si a rezolva conflictele.. poate ca ei ar trebui sa stie, poate m-ar ajuta.. ideea e ca nu mai am energie. poate e si faptul ca acum constientizez cate mai am de invatat.. not happy with myself.
am citit un articol despre auto-motivare zilele astea:
<<"Oamenii incapabili de automotivare trebuie sa fie multumiti cu starea de mediocritate, chiar daca au alte capacitati impresionante" (Andr*w Carn*gie) . Exista doua lucruri care imping oamenii catre succes: inspiratia si disperarea...(...)>>
probabil ca nu mai am inspiratie si nu sunt inca suficient de disperata cat sa fac niste schimbari. desi acum se intampla ceva ciudat: vad o gramada de posibilitati, pe plan personal si sau profesional, parca ar fi o gramada de drumuri bifurcate, si cateva dead ends. chiar si a lasa totul la voia intamplarii e uneori extrem de obositor.
pe strada ascult muzica la casti. asta imi da o stare contemplativa, cateodata, ca si cum (am mai spus-o) nu as apartine lumii asteia. saptamana trecuta am avut niste zile in care simteam ca pasii mei au o alta "apasare". ascultam muzica si simteam putin ca zbor printre oamenii astia prea multi.. niste zile cu multe sms-uri, cu o intalnire intr-un miez de noapte si un mp3 pe mail cu o voce inregistrata (nu, lasa, nu-mi da sa ascult acum, pls. mai bine trimite pe mail. good choice.).. din fericire (zic eu) am facut ce trebuia. in a way.
cica vineri "cot*dianul" va contine un dvd cu "cum mi-am petr*cut sf*rsitul lum*i". titlul asta ma face sa zambesc, stiu si momentul exact cand am zis "atunci cand EU (......) va veni sfarsitul lumii". well.. it didn't though it should already.. am zis asta prin 2002..
eat well. stay fit. die anyway.
am primit ceva frumos in seara asta.
asa cum acum un an, pe 1 decembrie, mi s-a infirmat gandul ca pe mine nu au cum sa ma miste anumite lucruri, in seara asta s-a intamplat din nou: mi-am dat seama ce bine e cand cineva iti aminteste..
"Stiai ca eu nu imi imaginez viata fara tine? :)"

..one da(is)y..

some stupid thoughts to write down.. i wonder.. the petal u start with determines the last.. or it doesn't matter? or maybe what matters most is the last one.. or only the petals in between? :)
anyway, great photo.

mOnocHroME

[and why does this song sound good and optimistic for me, i wonder?]

Anyway, I can try
anything in the same circle
leading to nowhere
and I'm tired now.

Anyway, I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day
on my old bicycle you loved.

I am pilling up some unread books under my bed
and I really think I'll never read again.

No concentration, just a white disorder
everywhere around me you know I'm so tired now.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me, take me back home
and stay.


Monochrome floors, monochrome walls, only absence near me,
nothing but silence around me.
monochrome flat, monochrome life, only absence near me,
nothing but silence around me.

Sometimes I search an event or something
to remind me,
but I've really got
nothing in mind.

Sometimes I open the windows and listen
people walking in the down streets.
there is life out there.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me, take me back home
and stay.

Anyway, I can try
anything it's the same circle
That leads to nowhere
and I'm tired now.

Anyway,
I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day
on my old bicycle you loved.

Monochrome floors, monochrome walls, only absence near me,
nothing but silence around me.
Monochrome flat, monochrome life, only absence near me,
nothing but silence around me

Romanta meschina - Ion Minulescu

Dac-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decît ce-a fost, te-ai înşelat
n-a fost decît un început de nebunie
de care-ntîmplător ne-am vindecat.

n-a fost decît un zbor de triolete
pe care un poet le-a scris în vis
în cinstea celei mai frumoase fete
şi-a-nnebunit de-ndată ce le-a scris

n-a fost decît ce nu se poate spune
decît cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat
în ritmul unui început de rugăciune
pentru iertarea primului păcat !

n-a fost decît ce-a trebuit să fie
şi, dac-a fost cu-adevărat ceva
n-a fost decît un strop de veşnicie
desprins dintr-un meschin « et caetera » 

"Am invatat sa ucid"

Cateodata imi revine fraza asta in minte. E din "Sobolanul" lui Andrzej Zaniewski, cand el, sobolanul, invata sa supravietuiasca.. E momentul cand isi spune: "Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."
Azi, brusc, mi-a venit in minte Mesterul Manole. De fapt, nu chiar brusc. Am plecat de la serviciu pe jos pana in centru, si am trecut pe langa statuia lui Icar. Icar, fiul lui Dedal (parca), a incercat sa ajunga la soare, cu niste aripi din pene lipite cu ceara.. Caldura soarelui insa i-a topit ceara, si el a cazut.
Si apoi mi-am adus aminte de legenda lui Manole. Si imi rasuna in minte melodia, Ana lui Manole.. "Hai Manole fii mai demn/ Cum sa-ti faci aripi din lemn"... Si intelectualul dilematic din mine (nu stiu daca nu cumva suna ciudat la feminin :) a vazut brusc niste asemanari... si nu ca pe ceva trist, ci mai degraba ca pe ceva maret, o grandoare, o lupta pe care o ai pur si simplu, cu ceva, cu viata, nu stiu, fara chiar sa vrei.
Cati dintre noi nu ingropam cate o Ana in zid, metaforic vorbind.. Ceva ce pretuieste mai mult decat orice, si parca dinadins trebuie jertfit. Zidit, cu o parte din tine. "Turla-mi soarbe capu-n ea, in altar e fruntea mea/ Ochii in feresti vor sta spre cer." Si apoi vrei sa iti faci aripi din lemn, si totusi de ce iti mai faci aripi daca nu mai conteaza? Lemn.. Si zidesti pana nu mai ramane nimic, si dintr-o data ceea ce construiai nu se mai darama noaptea, pentru ca in ceea ce construiai a ramas si dainuie de fapt ce ai iubit cel mai mult. Si manastirea devine cea mai pretioasa, pentru ca acolo e amintirea Anei si o parte din sufletul lui Manole. Si e tot ce mai conteaza, dar nu mai esti tu pentru ca poate ai zidit ce era mai frumos in tine. "Pe oriunde sunt zidiri, omul meu sa nu te miri/ Le-au intruchipat doi miri de rand." Pentru ca in ceea ce construiesti trebuie sa fie o parte din sufletul tau. Si poate doar asa ceea ce ai iubit devine vesnicie. Creezi. Si dainuie. Toti avem cate o Ana pe care o zidim. Si daca nu o jertfim, nu putem nici construi, nici uita, nici iubi? Si pe mine m-a zidit cineva... Si eu...

Si cu cat sunt mai bine, mai vesela, mai optimista, cu atat sunt mai constienta de tot ce ingropam pentru asta. Dar viata e frumoasa.
"Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."