kayland

Urasc/Iubesc

..Orasul asta.. I'm back in it. Am fost sa petrec Craciunul acolo unde vreau, si unde trebuie, si de unde cred eu ca sunt. Anul asta am fost mai putini, "cateodata mai murim"..
Mi-am vizitat prietenii, am vazut vreo 2 filme de desene animate (2 jumate), am lucrat, am facut ce mai era de facut pe afara, am fost la colindat prin sat noaptea de 24-25... A fost frumos. Normal.
Nu am apucat sa scriu despre Alba Iulia (nici nu mai stiu...?).. in mod sigur nu am apucat sa scriu despre 10 decembrie, despre faptul ca nu am anticipat rezultatele, inclusiv cele referitoare la mine.. Nici despre stagiul din Semenic din weekendul de dupa.. Timp.. chef..
Deci draga jurnalule.. maine plec spre Cluj si apoi spre Padis. Imi fac bagajul cu ideea ca voi merge 13 km prin zapada de 1 metru cu el in spate, desi asta ma bucura. Astept sa ajung acolo. As merge cu trenul, daca nu ar fi mai scump si mai lung :) decat masina.. Mergem 4, acolo o sa fim 40 si ceva.. Eu merg pentru mine. Si pentru munte. Suna egoist. Cred ca incerc sa ma conving pe mine ca asa e bine. :) Tin la toata lumea, dar cu anii devin mai rezervata. Nici nu mai rad atat de mult. Mi-am dat seama de ce zicea diriga.. avea dreptate.. prieteni buni nu-ti faci decat in liceu.. Nu e o regula, dar inteleg de ce se intampla asa.
Dar sa revin la rev.. imi pare rau ca nu voi fi la tara, totusi.. ritualul din noaptea de anul nou, si sania.. viteza.. curbele.. panta.. santurile.. :)) [not for me :P]
Am primit multe sms-uri de Craciun.. vreo 20.. am raspuns la ele, si pe deasupra am dat si eu doua altor persoane.. Cea mai frumoasa a fost urarea lui Doru "Un an nou cu multe carari batute." Asa mi s-a parut mie, ca asta a sunat cel mai frumos. Astept sa plec.. si abia venisem.. Si in acelasi timp astept sa-mi gasesc un serviciu. In rest, nu mai astept nimic. Am inteles ce era de inteles. Better off alone. ;)
Hmm, nu-mi gasesc manusile de "grigore-tex".. :))
O sa facem poze de data asta, postez.. asta e o poza de acum aproape un an, din Retezat..

Cate o pata de culoare

Festivalul "Om bun", editia a 15a.. Si cu asta sparg tacerea pe blog. :) A trecut ceva timp. A fost excelent.. cred ca nu ma asteptam sa fie o atmosfera atat de... atat de. Ada Milea a prezentat, mi s-a parut fascinant ca de obicei "in a world of eggs and legs", au cantat o gramada de oameni, printre care si Chilian, plus "clasicii".. nu ii enumar acum ca as uita pe multi. Din pacate nu am fost decat luni si azi, da' pentru cate 5 ore de muzica in fiecare zi.. A fost frumos. Ce mi-a ramas in minte? Pai o mie de cantece.. mai jos, o poezie pe care a recitat-o Pittis in seara asta spre final...

ULTIMA SCRISOARE
(Mihai Beniuc)

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nici un cuvânt nu-mi spune, că-i o formă.
Cunosc însemnatatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă.
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult, în drumul tău nu am să ies.
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată.
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.

A fost, desigur, numai o greşeală.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.

Şi totuşi..., câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinţă-a ta de lut,
Simţeam în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă.
Şi-ngenunchiate rânduri, submisiv.

La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
Să le întinzi cu zâmbet liniştit
Spre sărutare, adorata dreaptă,
'Nainte de-a se şterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă roză auroră,
De ne-nţeles..., de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti,
Din întâmplare, rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: "Eşti ca oricare",
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat, de pofte, tăul
Ce-l ţine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi ne-ntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt,
Iar lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubită, ca-ntr-un colţ de cer.
O stea de seară blândă, şi senină.

Iar când viaţa va fi rea cu tine,
Când or să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine.
Vom fi acolo, singuri, amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţa legănată,
Te vei simţi ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine, din mormânt.

Şi de va fi să nu se poată trece,
Pe veci, pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.

Dear Santa..

Despre Sprite

Zilele astea cand imi dau lacrimile ma apuca rasul. Nu sunt maniaco-depresiva, doar ca ma amuz de mine. Asta pentru ca am vointa de a termina cu prostiile si de a lua niste decizii legate de viitor. :)
Ceea ce in cazul de fata ma amuza dar sunt total ingrijorata pentru prietenii mei sunt toate vestile pe care le-am auzit in ultimul timp de la ei. Pandelica s-a despartit de polonez, dar imi zice ca mai consiliaza niste prieteni, cosmin scrie azi pe msgr ca "december sucks", si el s-a despartit de prietena lui cica.. Al zice ca era cat pe-aci sa nu mai fie nimic (si ei sunt de 5 ani impreuna, omg), Val plange dupa francez ca abia s-a intors, Del plange si ea dupa cineva prin blog din cate se zvoneste. Ce m-a ingrijorat cel mai tare - acum 10 minute m-a sunat domnul Nicola ca Ionut s-a despartit de prietena lui si nu mai mananca, nu mai iese din casa, nu mai vrea sa mearga la serviciu, e terminat, o suna mereu.. Zice sa il sun sa il scot cumva. Nu raspunde. Ionut, care e pentru mine unul din cei mai echilibrati oameni pe care i-am cunoscut, care in 5 ani de facultate m-a uimit prin comportament si prin valorile pe care le avea.. Stiu ca o iubea foarte mult pe S, insemna mult pentru el. Pentru noi nu, dar asta nu schimba situatia. Acum nush cum sa dau de el. Hmm.. ce interesant. Revin la starea amuzata si oarecum sceptica si ma intreb ce se intampla cu decembrie asta? Asta nu ma impiedica sa-l sun pe Ionut pe fix. In curand. Poate si pe Raluca, si ea e cam deprimata. I am above. :))

De ce un post despre Sprite? Pai sa ne uitam pe sticla. Nu o am in fata, dar citez din memorie "Ai sub 0,002% sanse sa castigi un Nissan Almera". Si.. sub capac.. ce sa vezi.. "IAR AI PIERDUT!"
:))

Ma duc sa-l sun pe Ionut. E cam grav...

Despre inima.. sau spam.. ;)

Într-o zi frumoasã de varã, un tânãr stãtea în centrul oraşului, vestind cã are cea mai frumoasã inimã din ţarã. O mulţime de oameni s-a adunat in jurul sãu şi l-au admirau, pentru cã întradevãr, inima lui era placutã la privire. Nu vedeai nici o zgârieturã, nici o greşealã în ea. Cu adevarat, au decis ei, nicãieri in lume nu se vazuse o inima ca a acelui tânar. Tânarul era foarte mândru de inima lui, şi a inceput sã strige şi mai tare ca inima lui este perfectã.
Deodatã, un om în vârstã, a ieşit în faţa mulţimii şi a zis: « Inima ta nu este mai frumoasã decât a mea! » Mulţimea şi tânãrul s-au uitat la inima bãtrânului. Bãtea puternic, era vânjoasã, dar plinã de cicatrici. Unele pãrţi din inima omului fuseserã luate şi inlocuite cu alte pãrţi care nu se potriveau chiar bine. De fapt, se putea vedea cã în unele locuri, pãrţile care fuseserã luate din inima nici mãcar nu erau inlocuite. Oameni s-au intrebat : « Cum poate spune omul acesta ca inima lui este mai frumoasã decât a tânãrului ? » Tânãrul, privind la inima bãtrânului a râs ! « Cum poţi sã-ţi compari inima ta cu a mea ? » a zis tânãrul. « Inima ta este plinã de rãni, cicatrici şi lacrimi. Pe când a mea este perfectã »
« Intradevar », a zis bãtrânul, « inima ta aratã foarte bine la privire, dar nu mi-aş inlocui imima mea cu a ta, pentru nimic in lume ! Vezi tu, fiecare ranã reprezintã o persoanã pentru care am simţit şi arãtat dragoste. Pentru fiecare om pe care l-am iubit, am rupt o parte din inima mea şi le-am dat-o lor. Multe ori, şi ei şi-au rupt o parte din inima lor şi mi-au dat-o mie, ca un semn al iubirii lor pentru mine. De cele mai multe ori, pãrţile pe care le-am primit nu s-au potrivit ca noi în inima mea, şi de fiecare datã a apãrut o cicatrice. Privesc aceste cicatrici cu bucurie, pentru ca ele imi aduc aminte de dragostea pe care am împãrtãşit-o cu oamenii pe care i-am iubit ! » « Alteori, am dat o parte din inima mea unor oameni care nu mi-au impãrtãşit dragostea. De aceea, când te uiţi la inima mea vezi ca nu este completã, cã îi lipsesc pãrţi din ea. Şi chiar dacã aceste goluri sunt dureroase, ele imi aduc aminte de dragostea pe care o simt şi faţã de aceşti oameni. Sper ca sã se intoarca la mine şi sã-mi umple golul. Deci vezi tu ce inseamnã frumuseţea ? »Tânãrul a tacut şi lacrimi se vedeau curgând pe obrazul sãu. S-a îndreptat înspre omul în vârstã, şi-a rupt o parte din inima lui cea tânãrã şi frumoasã, şi, vizibil emoţionat, i-a oferit-o bãtrânului, care a primit-o, a pus-o in inima sa, iar apoi a rupt o parte din inima lui cea rãnitã şi plinã cu cicatrici şi i-a dat-o tânãrului. Partea s-a potrivit in inima lui, care nu mai era perfecta.
Tânãrul şi-a privit inima, care deşi nu mai arãta frumos la privire, era plinã de dragoste.

Suntem in grafic :)

De data asta n-am nici un chef de scris.. cred ca scriu din obligatie. N-am povestit despre Resita, despre tumchichi-tumchichi-tumchichi-ta, despre oamenii pe care i-am cunoscut acolo (nu cunosteam pe absolut nimeni :), de minunatul individ de pe tren care avea Hyundai Coupe si zicea ca vine ziua lui si mama lui ii ia un MeLeu... ulterior am aflat ca era fiul celui mai bogat om din Caransebes. Ma tinea de vorba in compartiment, ca "se plictiseste", isi flutura verigheta si zicea ca sotia lui o sa nasca in curand.. mi-a aratat si poze, inclusiv de la cursele de masini pe care le organizeaza "cu baietii".. si ca doar nu cred ca e asa cuminte. Am fost foarte indiferenta, desi m-a scarbit putin. Am facut putin misto, si am prins momentul: "uite o tipa draguta, merge sa fumeze, fa-te si tu ca vrei sa fumezi", si radeam.. Pana la urma s-a dus, si am scapat, m-am mutat in alt compartiment. :))

Despre Alba Iulia nu am ce sa zic.. marile dureri sunt mute. ;) Doar ca am ramas cu cateva expresii de la oamenii pe care i-am intalnit acolo ("Suntem in grafic!"; "Asa spun toate.")
In rest nu am ramas cu nimic. :)) Ei, rad si eu de mine, ma ajuta destul de mult autoironia asta.

Cateva randuri pentru mine, draga jurnalule, in cazul in care voi mai citi vreodata ce scriu aici: e complicat, nu sunt mandra de reactiile mele, ele sunt mai degraba niste reactii proprii la o anumita indiferenta fara explicatii, indiferenta aia care te face sa te intrebi mereu "de ce", si sa presupui lucruri diverse si majoritatea nu prea conforme cu realitatea. Acum poate ca totul este clar, si revenim la povestea cu vulpea din Citadela. Nu se schimba nimic. Doar invat sa-mi pun o limita (era si cazul.. i'm a little ashamed of myself, didn't expect that to happen.. I mean "ME" to do those things..), si mai ales ii respect decizia. Inteleg. Incerc doar sa nu ma gandesc ca "I wasn't good enough." But I am not good enough, I know that. I didn't even try.
Asa este cand ne facem mari.. cred ca astea ne fac sa fim din ce in ce mai sceptici, mai rationali, mai "acri", as a good friend was telling me.

Totusi sa continui cu Alba Iulia - sambata nu credeam ca va exista ceva care sa ma faca sa ma simt bine (asa, pe dinauntru.. :). Si m-au chemat pe scena, participantii la renumitul stagiu , si mi-au dat diploma... Nu ma asteptam, evident. Si a mai fost ceva.. in ultima zi, toata lumea canta si se juca ce ii invatasem noi, pe strada, in sala, peste tot, imi cantau si mie tot timpul.. A fost dragut.

Azi noapte imi trosnea mobila in camera, si pentru prima data dupa mult timp am visat. Ma plimbam cu Vali prin parc si treceau serpi pe langa noi.. apoi i-am zis ca ar fi bine sa ne intoarcem pentru ca era toamna si erau multe frunze pe jos, si erau serpi mai multi prin ele, si in scena urmatoare eram acasa, simteam ca se misca ceva in adidas, si mi-am dat salomonii jos si in cel stang era un sarpe mic. N-am mai visat serpi de 2 ani. :) N-o fi subconstientul, dar de ce sa nu visam alte animale... (azi eram cu Sorin in supermarket si am zis "ce-i asta, girafa?" la o zebra :)).

Asa.. in drum spre Alba m-a luat radarul, am rezolvat si am platit, si azi, fiindca e Sf. Nicolae si e si ziua lu' tata le-am luat la toti 3 Tedy Curcubeu si ciocolata (pentru mama si tata de post :) si Mariei un ou Kinder. Ma duc sa le postez. :)
Interesant, si ei mi-au luat acelasi tip de ciocolata. :))
Iar in seara asta am facut un Lego cu Maria.

Cam atat. Life is beautiful, desi am pierdut ceva. Sentimentele exista si neconditionat, and for sure the love for him exceeds the need for his presence. :D Poate de asta sunt destul de linistita acum, desi trista. Ma bucur ca simt. :)

O sa scriu si despre melodia saptamanii curand. Cine ghiceste care e? [ma refer la aia care citesc, al, symb, dee.. :D] E una de care n-am mai pomenit. :D