draga jurnalule,
ce ma fac? ma exprim din ce in ce mai greu. o fi din cauza serviciului. :))
sau e vorba in continuare de interiorizarea experientelor, sau asa ceva. nici sa glumesc nu mai sunt in stare.
of, nu mai stiu sa scriu. da' ma cenzurez atat de mult incat n-as putea scrie nimic oricum.
in primul wee din luna am lucrat, am fost la un tb. a fost.. interesant.. noroc ca s-au imbatat directorii, ca altfel era prea bine.
we asta am avut un eveniment care ar fi avut toate sansele sa ma motiveze. nu s-a intamplat asta.. ma sperie putin situatia, serviciul ca serviciul, dar in alte activitati "sociale" e chiar grav sa iti vina dintr-o data sa fugi. o fi faptul ca nu mai am timp sa fac lucrurile cum trebuie, ca mi se pare ca sunt sub asteptari, o fi conjunctura, or fi situatiile schimbatoare, o fi toata energia mea irosita pentru a-i motiva pe altii si a rezolva conflictele.. poate ca ei ar trebui sa stie, poate m-ar ajuta.. ideea e ca nu mai am energie. poate e si faptul ca acum constientizez cate mai am de invatat.. not happy with myself.
am citit un articol despre auto-motivare zilele astea:
<<"Oamenii incapabili de automotivare trebuie sa fie multumiti cu starea de mediocritate, chiar daca au alte capacitati impresionante" (Andr*w Carn*gie) . Exista doua lucruri care imping oamenii catre succes: inspiratia si disperarea...(...)>>
probabil ca nu mai am inspiratie si nu sunt inca suficient de disperata cat sa fac niste schimbari. desi acum se intampla ceva ciudat: vad o gramada de posibilitati, pe plan personal si sau profesional, parca ar fi o gramada de drumuri bifurcate, si cateva dead ends. chiar si a lasa totul la voia intamplarii e uneori extrem de obositor.
pe strada ascult muzica la casti. asta imi da o stare contemplativa, cateodata, ca si cum (am mai spus-o) nu as apartine lumii asteia. saptamana trecuta am avut niste zile in care simteam ca pasii mei au o alta "apasare". ascultam muzica si simteam putin ca zbor printre oamenii astia prea multi.. niste zile cu multe sms-uri, cu o intalnire intr-un miez de noapte si un mp3 pe mail cu o voce inregistrata (nu, lasa, nu-mi da sa ascult acum, pls. mai bine trimite pe mail. good choice.).. din fericire (zic eu) am facut ce trebuia. in a way.
cica vineri "cot*dianul" va contine un dvd cu "cum mi-am petr*cut sf*rsitul lum*i". titlul asta ma face sa zambesc, stiu si momentul exact cand am zis "atunci cand EU (......) va veni sfarsitul lumii". well.. it didn't though it should already.. am zis asta prin 2002..
eat well. stay fit. die anyway.
am primit ceva frumos in seara asta.
asa cum acum un an, pe 1 decembrie, mi s-a infirmat gandul ca pe mine nu au cum sa ma miste anumite lucruri, in seara asta s-a intamplat din nou: mi-am dat seama ce bine e cand cineva iti aminteste..
"Stiai ca eu nu imi imaginez viata fara tine? :)"
2 comments:
atunci cand treci printr-o stare mai ai tendinta de a extrapola totul si de a interpreta orice prin prisma respectivelor sentimente. asa ma simt eu in cazul de fata citind postul de mai sus.
atata anxietate in jur incat astept cu nerabdare sa vad cine va fi primul cine isi va pune primul pistolul la tampla si va apasa pe tragaci.
e oare pe bune totul sau doar in mine?
Hm.. e o chestiune de interpretare.
uite, am citit comment-ul tau fara sa ma uit cine esti, si pregateam un raspuns oarecum dur si ironic.
dupa ce am vazut ca esti cine esti, am mai citit o data si am interpretat cu totul altfel..
first, imi pare rau ca esti trist.. si apoi.. depinde cum iti imaginezi ceea ce am scris. si nu, in mod sigur nu e anxietate, nu prea multa, ca sa nu mai zic ca ideea cu "tragaciul" sau orice alt instrument iese din discutie. ever.
life iz biutiful. sa scriu si despre asta din cand in cand nu? :)
next time. pana la urma cred ca blogul asta e pentru gandurile cele mai negre. =))
Post a Comment