Duminica trecuta am fost la P*atra Mare. Febra musculara s-a imbinat destul de bine cu busin*ss-edu, n-a fost chiar rau. Dar tot despre P*atra Mare, merita mentionat ca suntem in Romania, si ca rucsacul uneia dintre persoanele cu care am fost a fost furat.. la Pest*ra de Gheata. Telefoane, salvamontul nu se baga, politistii din Sacele super de treaba, recunoscut poze la politie.. Am ajuns la ora 0.00 acasa si aveam o saptamana grea. Luni, cineva a sunat ca i-a gasit rucsacul pe o poteca, si lucrurile imprastiate, dar lipseau mobilul si banii. Insa cheile, actele.. echipamentul, tot era acolo. Deci, cum spuneam, suntem in Romania, si trebuie sa ne bucuram daca gasim ceea ce NE-a fost furat, ca si cum ar veni dintr-o data apa calda dupa o absenta de 2 luni, fara sa ne gandim ca de fapt ar fi trebuit sa avem apa calda in the first place.
Days flew by..
Vineri la mai-devreme-numita statuie lui Icar, semaforul pentru pietoni (de langa casa aia de rugaciune cu "Isus te cheama") arata si rosu si verde in acelasi timp. Prilej de reflectii profunde pentru mine.
Ieri Val a luat examenul de admitere la doctorat.. azi am fost cu Alx, Del si Val la Corb*i de Piatra, o manastire kind-of "rupestra", si apoi pe la Brad*tu si Nucs*ara. Am sosit destul de devreme, pe la 21.30.. baie.. food.. somn. Putin blog inainte, ca nu am mai scris de mult.. Nush cat e de coerent.
Dilemele intelectualului la fel de dilematic ca si pana acum raman in picioare. Ar fi bine sa putem scrie in blog oricand, ideile interesante uneori nu pot fi retinute. ;)
Noapte buna cher journal!
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
2 comments:
Cautam pe google versurile de la Ana lui Manole.
Nu stiu cum se intimpla lucrurile astea. Cind te-astepti mai putin, gasesti exact ce cautai. Toate la un loc, spuse cum n-ai fi putut tu sa le spui niciodata. Micul Print, aia doi cu daciile lor albe care se injura pe strada, ana lui manole, femeia-sacosa, condusul, muzica din masina. Multe, multe, toate la un loc, toate cite ti s-au intimplat si tie si nu le-ai putut spune.
Tocmai a trecut ziua mea. Your blog was one of my few gifts.
E ciudat cum sa simt, de parca te-as sti de multa vreme. Poate mi se pare, poate n-ai vrut sa spui nimic special cind ai scris "amin2". Dar scrie mai departe, cred ca intr-un fel sau altul scrii si pentru mine.
Multumesc. A fost dragut sa citesc asta de dimineata. Desi, in continuare, ma sperie faptul ca "ma citeste" lumea. Google e dusmanul..
N-am decat sa fiu mai putin egoista si sa ma bucur pentru tot ce ti-a placut sa citesti.
Nu stiu exact la ce te referi cu "aman2"..
Cam atat. La multi ani, asadar! :))
Post a Comment