Anche se so che per sempre non esiste

"Ecco, ci sono dei momenti come questo in cui riesco a sentirmi felice. Non so bene perchè, ma vedere Davide insieme ai nostri amici mi fa sentire al sicuro. So cosa dicono, cosa pensano, e anche se sono sempre le stesse cose mi va bene così. Non voglio sorprese, novità, colpi di scena. Voglio che tutto rimanga immutato come adesso. Per sempre. Anche se so che per sempre non esiste."

(Saturno contro)

be passionate / love / dream big / be spontaneous / celebrate / change the world or go home

* from gapingvoid

dupa aproape 2 luni

extraordinar! [scriu iar..]
tocmai mi s-a spart cana cu micul print, in timp ce turnam ceai in ea..
ma intorc la munca..

"it even seems like we're not together "that way". it's like we care a lot for each other and all the other things just happen, it's like i only have to look at you to be closer than ever, to see through you. it's like we don't even have to talk much to guess a wish of the other, like that kind of shared friendship (how should i call it...) where making love is just an expression of all the words and the thoughts and the longing and the space between us. and every touch is a thought that could not reach you the time we were apart and even before we knew each other, a drawing on your skin, and every kiss is like a wish you'd be a part of me, a mixture of our souls. every time we make love. a poem, a song, a dance. moonlight. rain, summer wind. lyrics. whispers.. pianos. my language, the one you understood from the first day, fireflies. strings, colours in the darkness, when we close our eyes and find our way to each other, soft and slow. heartbeats. everything. more."

blogul meu

exact asa, dupa ce l-am primit in seara asta prin posta...
e un fel de "n-am fost nicaieri, dar mi-am uitat ceasul acolo"

5 ore dus - intors in avion suna bine ca sa pot lucra la prezentarea ppt si la altele.. pending. :)
daca stateam tot weekendul acasa nu cred ca reuseam sa fac nimic. sper sa ma concentrez. :)

perfect timing

ca sa zic asa,
in Libertatea, pe prima pagina "Becali se apuca de cantat!". cu semnul exclamarii, musai.
si pe ultima pagina, pe fond negru si cu poza "Pelerinaj la casa lui Pavarotti".
bun moment sa te apuci de cantat.
of, magarii..

Coldplay - Careful where you stand

I feel safe, I feel warm when you're here
Then I do no wrong
I am cured, when I'm by your side
I'm alright, alright

I am safe, when I am with you
And I feel warm, if you want me to
I am cured, when I'm by your side
I'm alright

Careful where you stand, My love
Careful where you lay your head
It's true we're always looking out for one another

I feel safe, when I am with you
I feel warm, when you want me too
I am cured when you are around
I'm alright

So I'd like a quiet time please
Yeah, I'd like a quiet time

events

Azi am vazut un film tare prost - Blade of glory. Nu stiu de ce nu ne-am uitat pe afis inainte. Am ras, totusi.
Ma tot gandesc la concertul Muse de pe 7 (parca) octombrie, de care am aflat zilele astea. As merge. Acum ma uit la videoclipuri pe www.muse.mu. Numai ca e sambata, si s-ar putea sa nu pot merge, altfel I'll be there. Nu stiu de ce nu m-am dus la Gotan Project, cand au fost, ma gandeam mai devreme. Si Alex zice ca vin si Pink Martini, that would be a must for us. Toata lumea zice ca au fost multe concerte anul asta in Bucuresti. De calitate. Se mira toti.
Tocmai am vorbit la telefon, am baut 5 cani de bere de sete si cred ca ma opresc din scris. E prea cald. Abia astept sa vina toamna.
Such a lame post, cher journal. :)

so afterall
what makes your heart sing?

in the dark

The night whose sable breast relieves the stark,
White stars is no less lovely being dark,
And there are buds that cannot bloom at all
In light, but crumple, piteous, and fall;
So in the dark we hide the heart that bleeds,
And wait, and tend our agonizing seeds.

Aveam 2 versuri din poezia asta intr-o agenda de cand eram la liceu, hm..de acum 9-10 ani, si mi-am adus aminte de ea azi.. din "From the Dark Tower", de Countee Cullen (cred ca se referea la miscarea de eliberare a negrilor, sau asa ceva :)

time

..i'm so fucked up now.. i wonder how much it will take..

i can feel it coming

*by Thomas Zahumenski

Jean Gabin - Maintenant je sais

Paroles: Jean-Loue Dabadie 1974

Quand j'étais gosse, haut comme trois pommes,
J'parlais bien fort pour être un homme
J'disais, JE SAIS, JE SAIS, JE SAIS, JE SAIS..
C'était l'début, c'était l'printemps
Mais quand j'ai eu mes 18 ans
J'ai dit, JE SAIS, ça y est, cette fois JE SAIS !
Et aujourd'hui, les jours où je m'retourne
J'regarde la terre où j'ai quand même fait les 100 pas
Et je n'sais toujours pas comment elle tourne !
Vers 25 ans, j'savais tout : l'amour, les roses, la vie, les sous
Tiens oui l'amour ! J'en avais fait tout le tour !
Et heureusement, comme les copains, j'avais pas mangé tout mon pain :
Au milieu de ma vie, j'ai encore appris.
C'que j'ai appris, ça tient en trois, quatre mots :
"Le jour où quelqu'un vous aime, il fait très beau,
j'peux pas mieux dire, il fait très beau
C'est encore ce qui m'étonne dans la vie,
Moi qui suis à l'automne de ma vie
On oublie tant de soirs de tristesse
Mais jamais un matin de tendresse..
Toute ma jeunesse, j'ai voulu dire JE SAIS
Seulement, plus je cherchais, et puis moins j' savais
Il y a 60 coups qui ont sonné à l'horloge
Je suis encore à ma fenêtre, je regarde, et j'm'interroge ?
Maintenant JE SAIS, JE SAIS QU'ON NE SAIT JAMAIS !
La vie, l'amour, l'argent, les amis et les roses
On ne sait jamais le bruit ni la couleur des choses
C'est tout c'que j'sais ! Mais ça, j'le SAIS... !

"drink with your five senses"

Asta scria pe niste umbrelute cu reclama la Granini, in fata la City Grill. In gand mi-am spus - no thanks, prefer sa imi folosesc simturile intr-un mod mai placut decat band Granini.
Aseara am ajuns in Tineretului exact cand se termina spectacolul. "Salto Vitale", al trupei Tuig din Olanda.. cu apa, aer si foc, toate la un loc. Mi-a parut tare tare rau ca nu am ajuns la timp, dar am plecat tarziu de la tara si in 3 locuri se circula pe un singur sens, cu semafor. Partea buna e ca am invatat sa fac poze noaptea.
Si mi-e dor de concerte, si parca nici festivalul berii n-a fost anul asta. Sau sa nu fi stiut de el?

In seara asta am sosit acasa totally wet and cold, am facut un dus fierbinte si am spalat si hainele de pe mine, ma plouase rau de tot. In masina mi-au curs cateva picaturi de apa din par direct pe carte - am ajuns la pagina 140, btw.
Inca simt aroma de cirese cand respir, din narghileaua de mai devreme din barul ala in care am fost pentru prima data. Si am stat pe perne si am povestit cu Alex si Del si Razvan. Si in drum spre casa am aflat ca maine vine Frederic si sta la mine pana pe 10. Si apoi, din weekend, sunt singura acasa 2 saptamani, poate 3.
Si inca simt miros de narghilea de cirese.. mm.. :)
Si cam atat. Good night, cher journal.. Si o poza de la "Asas do destino".

"one day you'll love somebody so much that you'll go to the end of the world for her" - i said and i really wish it will happen to you one day..
and today you said "but i'm not that person for you.."
and i was sad that you thought of it but in the same time i was happy that you said it. (maybe first of all i should ask - do you want to be that person for me?, but maybe you do since you asked, and maybe that's what made me happy in the first place..)
and it is still in my mind, that "statement" of yours.. i want to write about it..
if love can be measured by where anyone would go for you... if it would only be that easy... then it should be simple enough.
if big words can show a person's heart then so be it. i can just be silent, that's all it takes, and you'll think... that it's all gone?
tomorrow i'll only be able to say 2 words to you, being busy again and again... and i can't explain all these things that run through my head...
how do you know what you are for me? how would you know? what should i do? i always thought that it's not good for you to know what i feel.. that it constraints you, that it limits your choices, that it gives you a responsibility to be careful with my feelings, with me. that it takes some of your freedom away.
maybe if i'd really really love you i'd write some other things. i'd make you smile. somehow i wish even this mail would make you smile.
i am here. i will be here. you were the most amazing thing that happened to me... i owe this to my blog. [omg:))]
i can give you time, and i can give you patience, and i can give you my time, and a part of my life, and i can give you love. this is what i can give you. then, what are you for me? whom do i write such things? who makes me laugh and cry and smile and who makes my heart........ nevermind.
i give you a place in my heart and in my life, in all my life. i want to give you all these. it's so good i know you exist...
and if you expect me to behave in some particular way about going to the end of the world, you should know i've thought of it all... all... and please tell me about this again. and let's talk about it, i want us to talk about it.
and if that's not enough and if you think that's gonna end anyway because i don't love you "to go to the end of the world for you" i give you more, the most - i give you the freedom to leave. anytime. i'd even make you smile while leaving without even knowing what's inside of me.
and if that's not what you want, leaving, then i can let it be only friendship, knowing that i'll never have you again, that i'll never kiss you or make love to you ever again. and i wouldn't go if you want me to stay and i'll give you a hand and a shoulder to lean on if that's what you need and nothing more.
and i want you to be ok and i want to help and make it better, and i can give you a mirror to look in, and questions to answer, otherwise never answered (maybe), and confidence and balance.
and you gave me all these feelings that i can't even say in words, and all these wishes to be better than i am, and to do something with my life, and all these memories. and (you said this too one day) you gave me a reason to wake up in the morning for, would you know that? and you gave me this certainty that i can love again when i was so sure i can't be repaired, and the certainty that special people do exist, though now i can't think there's anyone as you are to me, for me.
this is what you are to me. all of this and this is only what i could express now.
and tell me distance is measured in kilometers, not in thoughts and heartbeats and smiles and longing and wishes and dreams and pillows i hug and memories in a blink of an eye. tell me. tell me about distance, about being far and being close.
tell me about going to the end of the world.
and more, and more than this... there's more... there's this feeling... this feeling that i am so happy to have met you, even if you'd be with somebody else. and there's this wish.. this wish that you'll be ok and that you'll let me know when you're not and that you'll run into my arms any hour, without hesitation, if you feel like.
and i need to thank you. thank you for making me feel this life worths living, a bit. thank you for walking a part of the road with me. thank you for letting me share all these with you and for giving me so much.
this is about my journey.
this is about going to the end of the world, it's about my going to the end of the world. it's what i can be for you and what i want to be for you and what i feel i need to be for you.
and you're so so special and i think i need you.. but i won't call you or keep you. at least i'll try.
now where is it?
where's the end of the world, can you tell?

*by me

thoughts

O mie de lucruri as scrie.. Si tot timpul asta in care am tacut.. in fiecare zi ma intrebam de ce nu pot scrie. Si am fost la Balcic, si as vrea sa scriu despre asta, si a fost si ziua mea si am primit cele mai frumoase cadouri ever. And my friends are very nice anyway. :P
Aveam magneti danonino pe frigider. Acum am altii, cu cuvinte, si de vreo 2 luni am facut si o strofa din ei. In seara asta am scris mai mult, o poezie intreaga. Sau nu poezie, nu stiu ce e. Am putut. E bine ca pot. E ceva trist totusi, asa a iesit ce am scris. Asa iese intotdeauna, trist. Sau doar cu sens. Ca si cum numai ce e trist are sens.
Intr-una din serile astea eram intr-un hotel oarecare si ma uitam in oglinda. Si parca ma vedeam pentru prima data. Si ma intrebam ce fac, asa, cu mine. Si mi-am pus capul in maini si apoi m-am uitat iar in oglinda. Si iar m-am intrebat ce o sa fac, asa in general. Parca ma uitam la altcineva, si m-am vazut altfel, ca si cum m-ar vedea cineva de pe strada. Cea mai buna parte a fost ca mi s-a parut ca am niste ochi foarte albastri.. sau nu stiu.. :)) Probabil ca se vedeau asa pentru ca mi-era somn si imi venea sa plang, si neonul ala...
Go away Narcis. :)
A, trebuie sa scriu si de piesele din Tineretului. De "Asas do destino" si de "Narcisse guette". Poate pun si cate o poza.
Si apoi am zis ca vreau acasa. Numai ca nu stiam unde e acasa.

Snt bine. Foarte bine. Mi se intampla lucruri minunate, la serviciu e bine, si fac o gramada de lucruri. Daca as avea mai mult timp doar..
E o parte din mine care s-ar putea sa nu plece niciodata, tristetea asta. A fost intotdeauna. Mi-ar fi rau fara ea, ne-am obisnuit de acum. E uimitor ce simt. Simt ca viata e ca o lada de gunoi, dar e frumoasa. E prima data cand zic asta. E frumoasa. Ce interesant. Am inceput sa am vise si sa ma bucur de ce se intampla? Chiar simt ca e frumoasa... Ce lame sa imi pun astfel de intrebari totusi. Acum. Like a kid.
O sa mai scriu. A inceput "Fix you" acum. I wonder how the hell I could fix myself. :)

am gasiiit... (iar)

imi tot rasuna in minte cantecul asta, si nu il gaseam nicaieri. am gasit din intamplare toata poezia - Te-ai dus, de Silvia Kaputikian.

Te-ai dus...dar sufletul meu stie,
nu-i despartire pentru noi,
stiu umbra mea o sa se-atie,
pe orice drum vom fi noi doi.
(...)
In clipa ta patrund si-n casa
si vijelie voi sufla,
voi rascoli hartii pe masa
si poate intreaga viata ta
si astfel n-ai... n-ai sa poti uita...

Hm, arata rau citita asa, da' melodia e asa frumoasa.. acuma, dac-as avea si acordurile..

Bwt, salut, cher journal.. o sa revin..

14 iulie, dupa coborare

a very nice song

..heard it on the radio these days..
Peter Kingsbery - Only the very best

No-one can have more than their due
I wanted life, I wanted you
only the very best
a reasonable request
This is too high a price to pay
Now they've taken you away
might as well take me
Down, down to hell for I don't care
they can put me anywhere
throw away the key

I always walked a definite line
cutting a dash, cutting it fine
And once, only once
did I lose control
I gave her my soul
I was immortal till today
now I feel a cold decay
crawling over me

No-one can have more than their due
I wanted life, I wanted you
only the very best
no other interest
This is the way you should remain
never feeling any pain
never growing old
Sleep little one, your night is here
mine is growing very near
oh, it's getting cold

azi aproape ca am adormit in iarba. hm..
vreau sa termin cartea saptamana asta, in metrou, si sa ma apuc de alta.
si vreau la film, poate chiar maine seara.
si in weekend merg in crai.. my favourite.. maybe it will heal me again. :)
noapte buna..

sunsets

In avion, de la Frankfurt la Helsinki, joi, doua ore de apus, intr-una, asa, la miezul noptii (this is just to remember what reminded me of this text, which I read a few days before and it was like i read it for the first time).

- Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haide să vedem un apus de soare...
- Dar trebuie să aşteptăm..
- Ce să aşteptăm?
- Să aşteptăm ca soarele să apună.
La început ai fost nedumerit, apoi ai râs de tine însuţi. Şi mi-ai spus:
- Mereu mă cred la mine-acasă! (...) Într-o zi, am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori!
Şi ai adăugat, puţin după aceea:
- Ştii... când eşti trist, îţi place să priveşti apusul soarelui...
- Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri?
Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.

mine :)

simple blog entry

Cher journal,
Slept a little after coming back from work, now I'm going out a bit to an unknown bar where we'll meet Dan and some other friends. Long time no see.
Missed a post like this, where to write about driving at night and listening to music. Missed missing driving.
And loved last evening (night) too, the rain and the most beautiful rainbow ever, la motoare, which we were all amazed by, and then playing the guitar with friends at smb's home. And Bailey's (just a liiitle, cause I was driving).
And all these thoughts about life that come and go, trying to survive.
Going out. See ya.

my funny and useless thoughts on what's going on

In ziarul Libertatea, titlu mare: "Presa italiana i-a luat din nou in colimator pe ai nostri". Te gandesti - saracii "ai nostri", da, cum sunt ei discriminati peste tot din cauza ca sunt romani... Dedesubt, si mai mare, continuarea: "Un roman a incercat sa rapeasca trei fetite". Asa, ca o paranteza, e vorba de Libertatea, editia de 1 iunie. No comment, just feeling like puking and wishing they would all be k.i.l.l.e.d.
***
Pe avizier la politia ilfov (asta merita fotografiata): un afis mare cu majuscule "Fara permis de munca nu puteti lucra in Marea Britanie". "Permis de munca" scris si mai mare, cel mai mare, si cu rosu. Dedesubt, peste 10 tigani (ei si ele, si cativa copii) in floarea varstei, frumosi ca brazii si cam la 25-30 de ani. Stateau. Pe iarba. Asa, ca-ntr-o marti. Si mancau seminte si beau bere. Cred ca isi doreau foarte mult sa munceasca. Oriunde. Doar ca ii impiedica permisul de munca. Noroc ca speranta de viata la ei e mai mica... dar au mai multi copii si ii fac din frageda pruncie, ca sa zic asa. Nu ca as avea ceva cu cineva...
***
Dar revenind la politia ilfov, a fost frumos ca am ajuns acolo, pentru ca acolo lucra mama acum 10-15 ani (nu la politie, mama face hartzi). Had some flashbacks. Am mancat si dude, ca atunci, demult.
***
Din seria "nu inteleg": singurii 2 politisti carora le-a sunat telefonul cand eram prin preajma... Unul avea ca sonerie "mission impossible" (I'd tell YOU what's impossible...), iar celalalt avea un fragment dintr-un film "To'arshu' capitan, to'arshu' capitan...".
Pretty motivating, cred ca se cred in filme. "Mergem pe acest drum inutil."
***
In mod repetat (respectiv in tren si in tramvai) in ultimul timp, tot r-romi cu seminte dar si cu telefon la care pun manele. In tramvai, un nene chiar a comentat. Fara efect. E prea tare. La propriu, dar si la figurat (as in loud, but also cool). Probabil ca au card de memorie.
***
Ca tot veni vorba de tren, trecea un baiat slab, care vindea reviste, si l-a enervat pe un macho cu tatuaj pentru ca i-a sarit peste geanta. L-a luat ala de guler si a inceput sa dea in el, in timp ce mama lui ii zicea "Lasa-l, ma Ionele, lasa-l". Dar era destul de calma. Si eu as fi fost mandra daca eram in locul ei, curajos baiat a crescut. Asa un Ionel sa tot ai, cred ca te simti de-a dreptul protejata, mai putin cand e beat si il superi.
***
Ieri am aflat cine canta varianta aia noua de la "I want to know what love is", aia care e la radio des lately, cu accent oribil, de credeam ca e cantata de vreun arab. Este vorba de Julio. Iglesias. Ma tot intreb de ce.
***
De 2 saptamani winampu merge pe repeat cu cate o piesa, pana cand dau eu next. Nu reusesc sa-l repar.
***
Scriu de pe covor, de pe laptop, e cool.
***
Ieri am fost la BookFest. A fost frumos, am cumparat 3 carti si m-am bucurat de atmosfera. Si am rasfoit atlase cu poze, si am oftat. A fost frumos. Si ma uitam la oameni, si la felul cum se comporta, si la oamenii de la edituri, care vindeau cartile. Cum spuneam, a fost frumos. M-am apucat deja sa citesc una dintre carti.

2 ani / subtitlu: "deci exista"

Deci.. sunt 2 ani de cand scriu aici deja. Mai rar acum, dar nu se stie.. poate o sa pot scrie iar.
O sambata dupa-amiaza acasa, e asa interesant. Citesc putin, poate fac si niste ordine, si apoi ies prin oras. Desi ploua. Imi place, ploua frumos. Ieri ii spuneam Ioanei ca am fost trista zilele astea si ca m-am gandit la multe, si mi-a raspuns interesant - sa ma apuc sa scriu. A zis ca in momentele astea e bine sa scrii, ca poate sa ii ajute pe altii. Mi-am spus ca da, e fascinant, in caz ca mor sa-mi citeasca lumea blogul. Tot ce mi-as putea dori vreodata.
Mai incolo ies prin oras.
Ieri la conferinta, cand se discuta despre educarea copiilor si importanta scolii in educarea lor, reprezentanta mec (mect? nici nu mai stiu) a tinut neaparat sa-si spuna parerea despre cazul elevului care s-a sinucis si despre emisiunile tv care acum ataca scoala (stim cu totii, dar precizez totusi - ala care avea o relatie cu profa lui de romana). Ca si cum despre asta vorbeam. Mai bine ar fi citit niste carti in loc sa piarda vremea cu tvul, i-am recomanda noi cateva for sure. Un discurs asa sec... Intre timp ascultam traducerea in engleza, suna mai bine. :)
A, si mai tin minte cand Gabi i-a scris pe geam(ul cabinei) lui Stingo ceva.. cu marker permanent.. ceva despre Tamara, ca il iubeste si e imbracata in roz. Si apoi cauta niste dezinfectant. Si ma bucur ca te-am vazut si ca am povestit, si ca am ras, btw, I think that was the best part.
Revenind... o sa dureze zeci de ani pana se va schimba ceva la nivel profund in ministerul educatiei. Cei care trebuie sa schimbe ceva sunt ei insisi "victime ale sistemului", cu acelasi limbaj si aceeasi gandire. Ce e mai trist e ca nici macar nu ii putem invinui, ei nici nu stiu cum ar trebui sa fie lucrurile. Sunt atat de multe de schimbat... Tu ai zis cel mai bine :)) "Si totusi, unde sunt copiii in toata chestia asta?"
Azi-noapte, deci, am dormit la hotel, undeva pe langa gara, cu colegii de curs, si am mers impreuna la sesiunea de dimineata. A fost interesant.
Azi au fost 29 de grade. Oare ce-i cu oamenii de zapada care au aparut prin oras? Si daca e ceva cu ei, fireste, de ce sunt gri?
-----------
update: am adaugat ulterior subtitlu... stim de ce... a zis asta cineva ieri. confirm. :)

my unintended

You could be my unintended choice to live my life extended
You could be the one who listens to my deepest inquisitions
You could be the one I'll always love.
I'll be there as soon as I can
but I'm busy mending broken pieces of the life I had before.
First there was the one who challenged all my dreams and all my balance
she could never be as good as you.
You could be my unintended choice to live my life extended
You should be the one I'll always love.
I'll be there as soon as I can
but I'm busy mending broken pieces of the life I had before...
before you.

Muse - Unintended

http://www.deviantart.com/print/164502/

short (longer) note

"Draga jurnalule",
As mai scrie, asa, din cand in cand, dar nu stiu cum de nu-mi fac timp.
In weekend am facut o gramada de chestii. Desi am stat in Bucuresti (al doilea weekend consecutiv, that's kinda new), nu stiu cum a trecut asa repede. Mi-ar placea sa pot scrie despre asta. E si timpul, si ca nu mai stiu pentru cine scriu. I-as ruga pe luminitze.ro sa nu-mi mai monitorizeze blogul, since this annoys me. :)
Mi-am downloadat 2 episoade din M.A.S.H. si le transfer pe laptop sa le vad (finallY mi-am luat stick). A, si sambata mi-am luat periuta de dinti care credeam ca e normala - asa pare, dar are baterie si niste chestii care imi aduc aminte de cilii vibratili. Asa, deci sambata am fost la Cernica, am stat sub un nuc juma de zi dupa ce m-am plimbat pe fundul secat al lacului (oarecum apocaliptic) si am gasit scoici de 20 de cm. Apoi, seara, am fost in Coyote ca a fost ziua cuiva, si am stat pana pe la 3. Am fumat cat n-am fumat tot anul, adica 8 tigari, am jucat biliard, am ascultat muzica, am baut o bere si un campari orange si un coyote shot si apoi o vodka tonic, apoi, duminica, am fost in Tineretului (au deschis si acolo Cafeneaua actorilor) si am mancat pizza si am baut bere cu Sylvie si Alex si Del si Raz, si apoi am mancat inghetata langa crematoriu. Si apoi in drum spre casa am vazut un accident, un tip pe sinele de tramvai cu politia asteptand sa vina ambulanta, si apoi am fost in Titan la o terasa la inca o bere cu 2 colege de liceu cu care nu ma mai vazusem de mai multe de un an. Si as fi povestit mai mult, si altfel, dar daca tot astept momentul cand am si timp si inspiratie.. ca nici acum nu planuiam sa scriu.
Noapte buna..

thom yorke - black swan

[listening last week and continuing..]

What will grow quickly, that you can't make straight
It's the price you gotta pay
Do yourself a favour and pack you bags
Buy a ticket and get on the train
Buy a ticket and get on the train

Cause this is fucked up, fucked up
Cause this is fucked up, fucked up

People get crushed like biscuit crumbs
And laid down in the bed you made
You have tried your best to please everyone
But it just isn't happening
No, it just isn't happening

And it's fucked up, fucked up
And this is fucked up, fucked up
This your blind spot, blind spot
It should be obvious, but it's not.
But it isn't, but it isn't

You cannot kickstart a dead horse
You just crush yourself and walk away
I don't care what the future holds
Cause I'm right here and I'm today
With your fingers you can touch me

I'm your black swan, black swan
But I made it to the top, but I made it to the top
This is fucked up, fucked up

Be your black swan, black swan
I'm for spare parts, broken up

You are fucked up, fucked up
This is fucked up, fucked up

Be your black swan, black swan
I'm for spare parts, broken up

uhm

me: doar sa va salut, doamna

(articulat, doamna)

Del: e domnisoara

nu e doamna inca

:PP

8:36 PM me: atunci tovarasa

Delia: grrr

me: ma tu esti barbat

:))

Del: uaaa

daaa

:P

me: care esti ma

:))

Del: si eu care credeam ca sunt jumi-juma

me: a, domnu' mitu

:-?

m-am incurcat

Del: grrrr

nu

8:37 PM domnu matii

=))

me: =))

chiar

lol

nu ma face sa rad

ca nu da bine la public

Del: d c?

pai ce esti in public?

me: nu se stie niciodata

sshhh

8:38 PM Del: aha

me: ;)

Del: ti-ai facut o lume paralela?

me: paralela intre ea

Del: pe cine pacalesti tu?

aha e misto

si se intersecteaza la mijloc nu?

me: a nu

pe tot parcursul sau

8:39 PM Del: iauzi domne

ce chestie

me: tulai

8:40 PM Del: apropo

l-am intalnit azi pe iulian

me: opa

si el pe tine?

Del: the no fun guy

:D

me: aha

Del: el pe mine nu

me: deci ai fost bisectoare

bisector

vezi ca asta e obtuz

Del: pardon am fost ortocentru

me: opa

Del: credeam ca e oval

me: asta e prea mult pentru mine

8:41 PM Del: nu prea

am avansat ca eram epicentru

me: suna cutremurator

Del: mai ales pt richter

me: sau pentru ala cu buza..

cum il cheama..

ala care ne inspaimanta pe toti la tv

8:42 PM Del: vaaaaai

hancu

:P

me: aha

Del: oricat mi-ar displacea sa intrerup aceasta discutie cutremurator de interesanta, ma gandeam sa te salut si eu :)

8:43 PM so, ce mai faceti, miss ***? :D

me: nu era cazul sa ma intrerupi

tind la infinit

cu plus

Del: ah, asta se stie

me: si oricum voi sunteti o multime

:)

Del: sau cel putin eu stiam

noi?

:))

noi, doi, si-o umbrela...

8:45 PM cum a fo in wee?

me: hm

am fost in herastrau, ne-am dat cu barca

se pare ca am inca rau de mare

Del: nice

ha, not so nice

:)

8:46 PM me: adica azi, mai mult decat ieri

Delia: abia azi ti-ai dat seama? :)
(...)

omg

bits

Just came home from work, bought some food cause I'm home alone again. Lots of thoughts again, when I'm tired I am supposed to think less, but it doesn't work that way. I think too much and I'm sad. Again. Nush de ce scriu in engleza, ca de cand am blogul m-am tot chinuit sa scriu in romana si sa nu le amestec. Cred ca pentru ca suna mai dur totul in romana :))
Am fost iar plecata la un "eveniment" si am revenit azi-noapte la ora 1. Ma intrebam in weekendul asta de ce oare nu imi place sa fiu aplaudata in public. Ma simt aiurea de fiecare data, prefer sa nu se intample, si s-a intamplat de cateva ori, cand n-am putut sa scap. Nu cred ca trebuie sa imi explic, doar ca prefer sa nu se intample si gata. Ar fi foarte rau insa sa ma si straduiesc sa nu se intample. :)
This reminds me (or.. not necessarily) that I have to change my job.
And seems that some sms from time to time is bringing back some "slides" or just raising questions that will probably remain unanswered.. and a lifetime is quite a lot. In most cases. :))
Vreau la mare. Nu de 1.. Am mai scris asta..
Going to eat some cheese and tomatoes and then a bit in the park for a brain fix, hopefully. Tomorrow I work too.. Aberez oricum..
Update: de fapt.. nu mai ies, merg sa dorm..

monochrome

blue touches blue
touches black, then expands
all the tears and the years in the palm of my hand...

short journal entries :)

lots of milk this week, and 3 types of cereals (the usual..)

and enjoying solitude (maybe too much?)
but still wanting my car back.. in a few days..

and lots of thoughts
and music, and friends
and again a weekend home
and plans for vacation
and thoughts again

and today I slept a lot and then ride (rode?) the bike a little.. the freedom, the joy.
and last week decided not to change my job yet, things got better but so much work (yesterday too) and i need a bigger salary
and driving soon - leaving again on friday

which one would you prefer?

the morning after

Azi-noapte am reusit sa dorm in masina. Nu era masina mea, si eram pe bancheta din spate, de data asta.. dar cred ca am fost foarte obosita ca sa se intample asta.
Hmm.. de dimineata.. Aproape fiecare luni e un fel de the morning after, intr-un fel sau altul (mai degraba "altul":). Pai dimineata e greu. Nu stiu de ce dar mi-am adus aminte de o melodie de la Vama Veche, cu ocazia asta. Despre femeile acelea. :)
Acum mananc tiramisu cu mult ness (sper) de la Snack. Poate ma mai trezeste. Ma uit in acelasi timp la niste caractere mici si negre pe care trebuie sa le pun intr-un fel logic intr-un tabel excel, cu comment-uri relevante. Am zis ca mi se inchid ochii?
Din weekend. O slujba bilingva (din seria "pentru prima data"), Kirie eleison, o lumanare inalta de tot care imi picura pe mana niste picaturi fine care ma ardeau, multe servetele pe care le ceream din spate mostly for the bride, emotii, empatie, confuzie, probleme cu transportul, ganduri despre viata.
Cat despre conflicte, ceea ce ma preocupa este "cum sa fac sa fiu EU altfel" nu "e vina celorlalti". E bine macar ca ma gandesc la asta. Need more patience and more understanding and to care more. Pfu.. that's tough. Ieri mi-au spus 3 persoane ca ma iubesc. :) Cica "si asa". Si totusi I can do better than that.
Home alone for many days. Bucata de paine care mai ramasese de sambata pentru aseara avea punctulete verzi. Gotta buy some food. In seara asta am musafiri iar.
Ieri, trecand pe langa statuia Ecaterinei Teodoroiu, ii spuneam cuiva - uite, asa sa mori, in glorie, sa-ti faca statuie. Si m-a intrebat daca stiu de ce ea a fost cea mai fericita femeie din lume atunci cand a murit. Cica pentru ca a murit sublocotenent.
"Va multumim ca existati, domnule Ghita!"
Ma intorc la lucru.
Macarale rad in soare argintii.

6, post cu multumiri :))

Sunt inca la serviciu si, ca niciodata, ma doare capul. Ar fi multe de povestit, dar in principal sunt despre stat la cozi si oameni care sunt platiti ca sa te puna pe drumuri dandu-ti informatii gresite. You need a lot of patience to make a difference here, cum discutam aseara cu C (care spunea ca tocmai de asta vrea sa stea, desi este.. si va fi..cu un tip din the dutch country. Long story)...
As vrea sa mai am timp si chef sa scriu despre ce se mai intampla. A fost ziua ta, "draga" (urat cuvant), si duminica te mariti si n-am apucat sa-ti multumesc pentru toate intoarcerile (mele) si toate serile si diminetile cand plangeam si ma tineai de mana (again, long story - for the public:)). Daca nu erau astea, pentru ce as mai fi putut sa-ti multumesc acum? :P
Si pentru ca m-ai suportat, si sa ma ierti.. Sau hmm, parca finii la nasi pupa mana de-acuma. Kiddin'.
Oricum, as never, I enjoyed much the french - romanian times. But the best is yet to come. :))
Mais oui..
(Paranteza de la blogu' lu' Patratelu' care vrea sa ii transmita lui Val ca blogul ei e trist si e oricum in franceza, which is bad).
Leaving New York again for the weekend. Cu weekendul asta, din ultimele 8 doar unul am stat acasa.. as usual.

Acuma, nu am o explicatie pentru care posturile mele pot avea deopotriva label :), :( si :| ..dar ea exista si o sa incerc sa scriu mai incolo despre asta.

Si btw, nu stiu de ce blogspot are chestii in romana de-acum gen "vizualizati profilul meu complet". That sucks..

Romania cui?

Acum, ca m-am intors in acest oras sentimental, daca as avea timp, si daca as avea chef, si daca m-as apuca sa scriu, as scrie un post asemanator cu un articol din unul din ultimele numere ale revistei Cariere, pe care l-am citit azi, un articol de Mihai Ghyka intitulat "Romania cui?". Si e mai grav decat atat: 'o alta tara dac'am avea, altfel ne-am bate joc de ea.' Ma gandesc de cateva zile la asta, si azi cand am citit articolul.. ma rog, e mult mai optimist.
Bai cher journal, ca sa zic asa.. alta data..
"Alt Oras" - Vama Veche:
"Nu te-ai saturat de orasul asta care ne mananca nervii si ce-a mai ramas din suflete?
Mitocani care arunca orice din masina de parc-ar vrea sa scada-n greutate...
Claxoneaza, da, claxoneaza, nu fi prost! Daca nu claxonezi, nu participi la hitul zilei!"

Nu ar trebui sa scriu, pentru ca sigur o sa scriu prostii.. Am fost la denie in seara asta, la Sf. Elefterie, in piata Ero(r)ilor, apoi ne-am intalnit sa vorbim despre nunta. A, si ziua am fost in gradina japoneza o juma de ora, a fost foarte frumos.

Maine, surpriza, nu merg la serviciu, asa ca probabil pot sa plec mai repede din Bucuresti (in palma arde drumul...ciudata treaba-i viata...), dar inainte de asta trebuie sa-mi caut ceva haine. In orasul asta am probleme sa-mi gasesc pana si o pereche de blugi ca lumea - inca n-am gasit.., ce sa mai zic de haine de nunta..

Ma pocnise asa un dor de munte, de sambata incoace.. Ma gandeam la concediu, dar daca imi schimb serviciul poate se schimba si lucrurile. Colegul meu cel nou zice in cunostinta de cauza ca ar trebui sa plec, ca sefu' ma strica la cap. Pe de alta parte nu vrea sa plec. Cred ca am face treaba buna impreuna.. si imi place.. dar nu merita.. Si daca plec, hm, nu stiu daca e bine unde ma duc, dar mai am timp sa ma gandesc la asta, 2 saptamani. Si daca nu plec, pana in iunie nu cred ca imi iau nici o zi de concediu, deci pot sa ma gandesc mai mult la munte si la mare (marea.. nu mai mult de 5 zile..) si la forum si altele din categoria asta si la tara si mai mult decat de vineri seara pana duminica.

Am racit, mi-e somn, am venit tarziu ca am avut de vorbit multe despre mancare, muzica, francezi si alte combinatii, nu imi dau seama exact daca am stabilit ceva (in ultimul timp merg de 1.5 ori pe saptamana cu taxiul acasa seara), si nu mai e mult pana weekendul viitor.
Azi a fost una din zilele cu ploi si cu melci, doar ca n-a plouat deloc. Sunt autodistructiva si e bine sa nu scriu deloc. In seara asta nu m-am gandit decat ca trebuie sa fac ce e bine, ca nu e greu, ca am facut asta si cu Horatiu, am putut, si el poate m-a iubit cel mai mult of all people. Si atunci it was "the right thing to do", and he knew the way after that. Si nici nu stiu de unde au venit toate gandurile astea. Si ca pot, si ca poate asa e bine. Poate nu pentru mine? Dar "trebuie". Si m-am mai gandit azi asa, out of the blue, ca afterall we die alone.

Despre Paste nu scriu, a venit prea repede.
O prietena m-a sfatuit odata ca atunci cand sunt trista sa ascult o melodie care pe ea o inveseleste intotdeauna. Nici nu o stiam pe atunci. The Cure - "Just Like Heaven". Eh, la mine nu merge asa.. poate o sa treaca.. Oricum plecam impreuna, eu cu gandurile, avem timp pana luni.
Good night for now..

Sondre Lerche songs...

It's the pounding in the heart whenever you are gone without any trace
It's the breaking of the waves that were about to really carry someplace
It's a major minor detail
It's a solitary sequel to never knowing anything at all

It's the ticking of the clock when you wake up alone at seven AM
It's the thought of getting used to something so right and then just throw it away
It's a major minor detail
On a misty morning L train
And the fear of having to go back

You'll hear the piano sound
And know something turned around

It's the circus I bring on whenever I reach out to touch you my dear
It's the laws of our attraction and the fact that it's all going somewhere
It's a major minor detail
Like erasing that old ghost train
So one day I can be with you

It's the morning after everything has dawned and I'm about to be late
The sun here on my left and that piano on the right is my date
It's a major minor detail
It's a soiltary sequel to never knowing anything at all

Ikea peste tot zilele astea.. :)

Ioi ma... :)

In drum spre casa, un frig ingrozitor, si ce-mi aud urechile.. la casti, exact cand urcam pe scari.. probabil noul single Cargo. Imediat mi-am imaginat niste rockeri nostalgici si betivi intr-o bodega in care mirosul de Carpati si mirosul de (halbe de) bere se amesteca. Mi s-a parut imposibil, ok, "Daca ploaia s-ar opri" mai era cum mai era, dar asta.. Un fel de romantza - manea, cu versuri absolut speciale. Deci: am gasit pe undeva, cred ca pe versuri.ro, si le las asa, fara majuscule, apostroafe, etc:
pan la luna si pan la stele as zbura
pan la soare n-ar fi departe-n mintea mea
sa te mai zaresc macar o data as vrea
esti frumoasa ca o stea
Pai:
- rima este si incrucisata si imbratisata si fix oricum vrem noi. ar exista chiar si o situatie in care ar parea vers alb, de fapt doua:
1. cand alcoolul produce tulburari de memorie si nu mai tii minte ultimul vers, totul parand nou si cu alta termin-atie
2. cand nu stim exact unde se sfarseste un vers si incepe celalalt, sa luam un exemplu aleator:
"pan la luna si pan la stele / as zbura pan la soare / n-ar fi departe-n / mintea mea sa te mai zaresc macar (!) / o data as vrea esti frumoasa (?) / ca / o stea"
- ritmul nu stiu cum e pentru ca a trecut mult prea mult timp de cand am invatat lucrurile astea, insa seamana cu "Sara pe deal" (ta-tatatatata-tatata-tatata-tata) cu singura exceptie ca ultimul vers e mai scurt, adica o chestie de masura, [of, ce rau imi pare ca am uitat teoria, faceam asa comentarii frumoase in generala si liceu. frumoase, da' critice, asa zicea profa intr-a saptea, ma punea sa comentez comentariile colegilor, zicea sa ma fac critic literar.]
- trecem la continut: daca e frumoasa ca o stea, stele sunt destule, nu trebuie decat sa zbori.
- as adauga - sa zbori noaptea, pentru ca ziua, vezi, stelele nu se vad, ele sunt niste corpuri ceresti absolut inutile ziua, n-ai face decat sa intri in ele, pentru ca nu se vad. sau nici sa zbori nu e nevoie, poti sa le vezi de pe Pamant. noaptea.
- "pan la soare n-ar fi departe in mintea mea" - (revenim la mesterul manole si icar) doar mici probleme cu temperatura, si anume am inteles ca daca depasim 41 de grade creierul devine gelatinos si e primul care cedeaza. de inteles de altfel. deci nu e o problema de departare, ci de caldura, sau cum sa zic..
- particula asta, "mai", am uitat ce este, deci nu pot s-o comentez dar nu stiu de ce mi se pare putin pleonasmica alaturarea cu "inca o data", ca sa nu mai zic ca e patetic si injositor sa zici asa ceva
- cu "zaresc" am avut probleme si cand am auzit melodia - "sa te mai zaresc macar o data as vrea"... ce frumos, ce profund, nu pot descrie in cuvinte. dupa ce-o zareste, ce altceva si-ar mai putea dori, chiar asa..
- "esti frumoasa ca o stea" - pai suferinta poetului se rezolva in ultimul vers, care e mai scurt dar mai profund: nu trebuie decat sa se uite pe cer noaptea, poetul, care este, ca sa-si aline dorul. deosebita comparatia, deosebita si apoteotica. sublim.

Unde-o mai fi Kempes? Oare el stie ca pana la soare n-ar fi departe?

Numai pentru tine stelele vor fi ca pentru nimeni altul...
- Ce vrei sa spui?
- Noaptea, cand te vei uita pe cer, fiindca eu voi locui pe una dintre ele, fiindca pe una dintre ele eu voi rade, atunci va fi pentru tine ca si cand ar rade toate stelele. Tu singur vei avea, tu singur, stele care stiu sa rada!
Si-a ras din nou.
- Iar dupa ce-ti va fi trecut durerea (durerea-ntotdeauna trece), vei fi fericit ca m-ai cunoscut. Vom fi de-a pururi prieteni. Iti va fi dor sa radem impreuna. Si vei deschide uneori fereastra, asa, numai de drag... Iar prietenii tai se vor mira, vazandu-te ca razi de cate ori te uiti la cer. Atunci, tu le vei spune: "Da, intotdeauna stelele ma fac sa rad!" Iar ei te vor crede nebun. Va insemna ca ti-am jucat un renghi grozav...
Si-a ras din nou.
- Va fi intocmai ca si cand, in loc de stele, ti-as fi daruit o sumedenie de clopotei ce stiu sa rada...
Si-a ras din nou. Pe urma iarasi se facu serios:
- La noapte... stii... tu sa nu vii.
- N-am sa ma despart de tine.
- Ti se va parea ca sufar... nitel se va parea ca mor. Asa se-ntampla. Nu veni sa vezi, nu merita...
- N-am sa ma despart de tine.
Dar el era cuprins de-ngrijorare:
- Daca-ti spun aceste lucruri... e si din pricina sarpelui. Nu e bine sa te muste... Serpii sunt ceva rautacios. Ceva ce poate sa te muste numai din placere...
- N-am sa ma despart de tine.
Insa ceva il linisti:
- E drept ca pentru a doua muscatura, nu mai au venin...
In noaptea aceea nu l-am vazut cand a plecat. A fugit pe nesimtite. Cand am izbutit sa-i dau de urma, mergea intins, cu pas grabit. Nu mi-a spus decat:
- A! esti aici.
Si m-a luat de mana. Apoi din nou s-a turburat:
- Rau ai facut. Te va indurera. Iti va parea ca am murit, dar nu va fi adevarat...
Eu am tacut.
- Intelegi. E prea departe. Nu pot sa car cu mine trupul acesta. E prea greu.
Eu am tacut.
- Va fi insa ca o coaja veche si parasita. O coaja veche nu e ceva trist...
Eu am tacut.
Lui ii cam pieri curajul. Totusi, se mai osteni sa-mi spuna:
- Stii, va fi placut. Eu insumi voi privi la stele. Toate stelele vor fi niste fantani, cu cate un scripet ruginit. Toate stelele-mi vor da sa beau...
Eu am tacut.
- Va fi atat de frumos! Tu vei avea cinci sute de milioane de clopotei, eu voi avea cinci sute de milioane de fantani...