short journal entries :)

lots of milk this week, and 3 types of cereals (the usual..)

and enjoying solitude (maybe too much?)
but still wanting my car back.. in a few days..

and lots of thoughts
and music, and friends
and again a weekend home
and plans for vacation
and thoughts again

and today I slept a lot and then ride (rode?) the bike a little.. the freedom, the joy.
and last week decided not to change my job yet, things got better but so much work (yesterday too) and i need a bigger salary
and driving soon - leaving again on friday

6, post cu multumiri :))

Sunt inca la serviciu si, ca niciodata, ma doare capul. Ar fi multe de povestit, dar in principal sunt despre stat la cozi si oameni care sunt platiti ca sa te puna pe drumuri dandu-ti informatii gresite. You need a lot of patience to make a difference here, cum discutam aseara cu C (care spunea ca tocmai de asta vrea sa stea, desi este.. si va fi..cu un tip din the dutch country. Long story)...
As vrea sa mai am timp si chef sa scriu despre ce se mai intampla. A fost ziua ta, "draga" (urat cuvant), si duminica te mariti si n-am apucat sa-ti multumesc pentru toate intoarcerile (mele) si toate serile si diminetile cand plangeam si ma tineai de mana (again, long story - for the public:)). Daca nu erau astea, pentru ce as mai fi putut sa-ti multumesc acum? :P
Si pentru ca m-ai suportat, si sa ma ierti.. Sau hmm, parca finii la nasi pupa mana de-acuma. Kiddin'.
Oricum, as never, I enjoyed much the french - romanian times. But the best is yet to come. :))
Mais oui..
(Paranteza de la blogu' lu' Patratelu' care vrea sa ii transmita lui Val ca blogul ei e trist si e oricum in franceza, which is bad).
Leaving New York again for the weekend. Cu weekendul asta, din ultimele 8 doar unul am stat acasa.. as usual.

Acuma, nu am o explicatie pentru care posturile mele pot avea deopotriva label :), :( si :| ..dar ea exista si o sa incerc sa scriu mai incolo despre asta.

Si btw, nu stiu de ce blogspot are chestii in romana de-acum gen "vizualizati profilul meu complet". That sucks..

Romania cui?

Acum, ca m-am intors in acest oras sentimental, daca as avea timp, si daca as avea chef, si daca m-as apuca sa scriu, as scrie un post asemanator cu un articol din unul din ultimele numere ale revistei Cariere, pe care l-am citit azi, un articol de Mihai Ghyka intitulat "Romania cui?". Si e mai grav decat atat: 'o alta tara dac'am avea, altfel ne-am bate joc de ea.' Ma gandesc de cateva zile la asta, si azi cand am citit articolul.. ma rog, e mult mai optimist.
Bai cher journal, ca sa zic asa.. alta data..
"Alt Oras" - Vama Veche:
"Nu te-ai saturat de orasul asta care ne mananca nervii si ce-a mai ramas din suflete?
Mitocani care arunca orice din masina de parc-ar vrea sa scada-n greutate...
Claxoneaza, da, claxoneaza, nu fi prost! Daca nu claxonezi, nu participi la hitul zilei!"

Nu ar trebui sa scriu, pentru ca sigur o sa scriu prostii.. Am fost la denie in seara asta, la Sf. Elefterie, in piata Ero(r)ilor, apoi ne-am intalnit sa vorbim despre nunta. A, si ziua am fost in gradina japoneza o juma de ora, a fost foarte frumos.

Maine, surpriza, nu merg la serviciu, asa ca probabil pot sa plec mai repede din Bucuresti (in palma arde drumul...ciudata treaba-i viata...), dar inainte de asta trebuie sa-mi caut ceva haine. In orasul asta am probleme sa-mi gasesc pana si o pereche de blugi ca lumea - inca n-am gasit.., ce sa mai zic de haine de nunta..

Ma pocnise asa un dor de munte, de sambata incoace.. Ma gandeam la concediu, dar daca imi schimb serviciul poate se schimba si lucrurile. Colegul meu cel nou zice in cunostinta de cauza ca ar trebui sa plec, ca sefu' ma strica la cap. Pe de alta parte nu vrea sa plec. Cred ca am face treaba buna impreuna.. si imi place.. dar nu merita.. Si daca plec, hm, nu stiu daca e bine unde ma duc, dar mai am timp sa ma gandesc la asta, 2 saptamani. Si daca nu plec, pana in iunie nu cred ca imi iau nici o zi de concediu, deci pot sa ma gandesc mai mult la munte si la mare (marea.. nu mai mult de 5 zile..) si la forum si altele din categoria asta si la tara si mai mult decat de vineri seara pana duminica.

Am racit, mi-e somn, am venit tarziu ca am avut de vorbit multe despre mancare, muzica, francezi si alte combinatii, nu imi dau seama exact daca am stabilit ceva (in ultimul timp merg de 1.5 ori pe saptamana cu taxiul acasa seara), si nu mai e mult pana weekendul viitor.
Azi a fost una din zilele cu ploi si cu melci, doar ca n-a plouat deloc. Sunt autodistructiva si e bine sa nu scriu deloc. In seara asta nu m-am gandit decat ca trebuie sa fac ce e bine, ca nu e greu, ca am facut asta si cu Horatiu, am putut, si el poate m-a iubit cel mai mult of all people. Si atunci it was "the right thing to do", and he knew the way after that. Si nici nu stiu de unde au venit toate gandurile astea. Si ca pot, si ca poate asa e bine. Poate nu pentru mine? Dar "trebuie". Si m-am mai gandit azi asa, out of the blue, ca afterall we die alone.

Despre Paste nu scriu, a venit prea repede.
O prietena m-a sfatuit odata ca atunci cand sunt trista sa ascult o melodie care pe ea o inveseleste intotdeauna. Nici nu o stiam pe atunci. The Cure - "Just Like Heaven". Eh, la mine nu merge asa.. poate o sa treaca.. Oricum plecam impreuna, eu cu gandurile, avem timp pana luni.
Good night for now..

some thoughts again

Doar cateva randuri. Am ajuns la 22 acasa, si am de aranjat un text de 90 de pagini, suportul ala minunat de curs de lifeskills (stingo stie ;). Poate termin in 15 minute, speranta e ultima speranta.
Draga jurnalule m-am intrerupt putin ca sa scriu si sunt o gramada de ganduri dar parca nu ma mai pot exprima. Poate pentru ca stau peste program la serviciu, si mai sunt si celelalte proiecte "pending". Mai vorbim pe la mijlocul lui februarie, daca ajung cu bine acolo.
Nici trista nu mai pot sa fiu, ca nu imi permit. Si ma pricepeam atat de bine la asta. Joi plec la Budapest. Goodbye cruel world.
PS: ursul face bine, thanks for asking.

blog it

mda. e trist, draga jurnalule. nici sa scriu nu mai am timp. era sa scriu zilele trecute din holul hotelului, dar asta ar fi fost chiar jenibil. nu mai am timp sa scriu de acasa. e ciudat, pana acum oricate as fi facut aveam timp de toate..
nu e doar asta. nu pot sa ma exprim. toate gandurile care imi trec acum prin minte raman acolo. inainte curgeau cumva in tastatura. ;)
cica interiorizez experientele. deh, cu timpul cu totii invatam limbajul de lemn. totusi treaba asta cu interiorizarea nu e ok.
ma bucur doar ca in ultimul timp gandesc nu mai complicat, ci mai simplu. actiunile oamenilor sunt generate de chestii mult mai simple si instinctive decat de vreun complot monstruos de protejare a propriei persoane si realizare a propriilor interese.
am sters pozele cu mine de pe blog. acum nu mai e decat patratelu si niste franturi de ganduri si bucati din mine.
dar e interesant cum intalnesti blogger friends of your friends. it made me happy though i still don't know where u write. but we're linked. :))

scriu dezlanat. bucati de fraze, fara legatura intre ele..

am obosit. e prima data in 2* de ani cand pur si simplu nu mai am timp.
ar fi bine daca nu m-ar preocupa atat de mult toate lucrurile pe care trebuie sa le fac. acum, duminica, am ajuns mai devreme acasa. la 4. pentru urmatoarea ora incerc sa imi fac o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, sa nu le uit.
apoi ies in oras.
refuz in continuare sa devin robotel.
primul weekend liber in 4 luni va fi cel dinainte de Craciun. what to do, what to do. ;)
si apropo, am vrut sa scriu de atunci, dar n-am avut timp si poate e mai bine sa nu detaliez. weekendul trecut am facut cel mai prost *** ever. i was lame, not organized and all. part of it is that my job takes all my resources. mai mult decat ca m-am dezamagit pe mine mi-e ca i-am dezamagit pe cei care au participat. and it should have been the best, it was animat*on tra*ning. a little ashamed with myself..

incep sa vad viata cu binoclul. all the things that happen, all the reactions, emotions, desires of people. all "coincidences". how unique we are.
"- auzi, da' tu nu mai stii sa vorbesti in romana?
- hmm.. you started it [some years ago in some unique moments... - i should have continued]"
this weekend's word is definitely "unique". we remember moments, not days. it's good that we also forget sometimes. i already started..
thoughts. people. lifes. i think i met soo interesting and unique people in my life.
unique. beautiful.
and no, i'm not drunk. not happy, not sad. mixture. as always. unbelievably unique. :D

back from hawaii

..mm.. mobile gmail..
Iar scriu o data pe saptamana.. Ce sa mai zic.. inca am probleme cu raceala, acasa pot fi gasita treaza doar intre duminica si joi orele 23.00->0.00, maine plec iar (TB).. Cam atat. Am primit cadou.. un 6234.. Multumesc. Inca nu e decodat si pare prea complicat pentru gandirea mea logica de inginer. O sa dureze mult pana o sa-l descopar. Extrapoland, ca si teoria mea despre barbatul cu care tre' sa te mariti - sa ai nevoie de o viata intreaga ca sa te plictisesti de el.
In rest.. la intalnirea de lucru a fost ok dar mi-a parut rau ca nu am putut face mai mult. Eram, evident, racita si obosita. Trebuie sa fac bagajul. Tineti-mi pumnii in we.. Povestim..

new post

Draga jurnalule,
It'z not that I left you or I forgot you or something. Dar timpul...
Ascult "Sky blue and black" pe repeat si mi-ar fi placut sa fiu in parc, nu la birou. Forever autumn. S-au intamplat multe care ar putea fi povestite.
Patratelu tuseste. A fost la curs saptamana trecuta, al treilea curs, tot la Predeal, si era totul galben.. dar nu prea a iesit afara. Noroc ca se vedea pe geam, din hotel. Din pacate nu am putut sta prea mult nici la curs, pentru ca eram ingrozitor de racita si am stat in camera vreo 2 zile, miercuri si joi.. Un pat mare, mare. Bomboane pe perna. Ceai. Lobotomie. Antibiotice. Dar macar sesiunea pe care am avut-o de pregatit noi, eu si Alina, cica a fost cea mai buna din toate. E bine. Desi nu m-am pregatit deloc pentru ea.. starea asta de autosuficienta.. sau lipsa motivatiei..
Duminica seara back home.. Sunt multe de scris, dar nu se pot materializa, sunt doar ganduri si lucruri care se intampla.. ar fi bine sa putem scrie cand mergem pe strada. Cred ca patratelu n-are chef.
In plus, la patratel ii e rau dimineata. Dupa ce ca e racit.. mai si doarme putin..
Desigur, viata e frumoasa "totusi". For me, forever autumn please. Mm, ok, and a little spring from time to time.

doo puncte

Lapte cu cereale toata ziua.
Plec de la serviciu.. - Te duc acasa? - Nu, ca merg in centru? - Iar mergi in centru? In fiecare zi mergi in centru? - Da, acum ma intalnesc cu un prieten. In plus, sunt o fire activa, trebuie neaparat sa merg pe jos.
In afara de asta, mi-era dor de Icar si de politistii aia multi care sunt ca furnicutele acum inainte de "some". Si de strazi, si de luminile orasului astuia.
[Patratelu has signed out, she eats popcorn - zice rainforest pe msgr]
Merg pe jos pana la universitate. In fata Ateneului, concert francofon de-a dreptul - Nicu Alifantis. Ma grabeam sa ma intalesc cu cineva la universitate, dar am stat doua jumatati de melodii: am ajuns acolo pe "Ah ce frumoasa despartire" si am plecat repede pe"Trei cuvinte, viata-ntreaga,/ Doua puncte, imi esti draga", ca trebuia sa ajung la fantana. Imi pare rau ca nu am mai stat.
La Caf*neaua Actorilor am asteptat 80 min dupa o salata, inghetand de frig. In drum spre unirii, o reclama desteapta: un panou in mijlocul strazii pe care scria "traieste sanatos! consuma fructe" si la 5 metri mai in fata "aprozaurul". Oare functioneaza?
Mama lor de sobolani, mercuri tre' sa plec la train*ng la Predeal... Iau si laptopu' cu mine. Simt nevoia sa ma ocup de proiectul Teddy. Vorba aia, ce frumoasa despartire. ;)

September ends...

Duminica trecuta am fost la P*atra Mare. Febra musculara s-a imbinat destul de bine cu busin*ss-edu, n-a fost chiar rau. Dar tot despre P*atra Mare, merita mentionat ca suntem in Romania, si ca rucsacul uneia dintre persoanele cu care am fost a fost furat.. la Pest*ra de Gheata. Telefoane, salvamontul nu se baga, politistii din Sacele super de treaba, recunoscut poze la politie.. Am ajuns la ora 0.00 acasa si aveam o saptamana grea. Luni, cineva a sunat ca i-a gasit rucsacul pe o poteca, si lucrurile imprastiate, dar lipseau mobilul si banii. Insa cheile, actele.. echipamentul, tot era acolo. Deci, cum spuneam, suntem in Romania, si trebuie sa ne bucuram daca gasim ceea ce NE-a fost furat, ca si cum ar veni dintr-o data apa calda dupa o absenta de 2 luni, fara sa ne gandim ca de fapt ar fi trebuit sa avem apa calda in the first place.
Days flew by..
Vineri la mai-devreme-numita statuie lui Icar, semaforul pentru pietoni (de langa casa aia de rugaciune cu "Isus te cheama") arata si rosu si verde in acelasi timp. Prilej de reflectii profunde pentru mine.
Ieri Val a luat examenul de admitere la doctorat.. azi am fost cu Alx, Del si Val la Corb*i de Piatra, o manastire kind-of "rupestra", si apoi pe la Brad*tu si Nucs*ara. Am sosit destul de devreme, pe la 21.30.. baie.. food.. somn. Putin blog inainte, ca nu am mai scris de mult.. Nush cat e de coerent.
Dilemele intelectualului la fel de dilematic ca si pana acum raman in picioare. Ar fi bine sa putem scrie in blog oricand, ideile interesante uneori nu pot fi retinute. ;)
Noapte buna cher journal!

create new post

Mi-e somn. Vreau sa scriu. Azi am plecat de la serviciu la 6 si ceva, am fost la B sa lucram pt un proiect, apoi am fost la varul meu care implineste o varsta critica, adica se majoreaza.
Ma gandesc cateodata ca pierd atat de multe lucruri care ar merita povestite, doar din cauza orgoliului.. Fricii de a nu da cineva cunoscut peste blogul meu in care sunt umana si scriu despre slabiciunile mele. Ca si cum nu as fi pus si poze mai demult. Sau poate nu ar fi trebuit sa fie atat de personal, sau sa sa scriu atat de personal.. De fapt nici nu am scris..
Catharsis... http://en.wikipedia.org/wiki/Catharsis
The Wikimedia Foundation servers are currently experiencing technical difficulties.
Eh. N-a fost sa fie despre catharsis in seara asta. Diu tu technical dificulties. Dar poate ar trebui sa scriu mai des, poate prin blog ma purific, ca si Cioran.
"Toata viata oamenilor este o stare de betie, intrerupta cand si cand de lumini de indoiala.. Cei mai normali dintre ei sunt beti morti.. Caci treaz nici nu mai poti respira. Cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata." Remember? 2001... o alta poveste...
Nu te sinucide bre dupa ce citesti. Nu asta caut. :)

Stelele care cad

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer