sunsets

In avion, de la Frankfurt la Helsinki, joi, doua ore de apus, intr-una, asa, la miezul noptii (this is just to remember what reminded me of this text, which I read a few days before and it was like i read it for the first time).

- Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haide să vedem un apus de soare...
- Dar trebuie să aşteptăm..
- Ce să aşteptăm?
- Să aşteptăm ca soarele să apună.
La început ai fost nedumerit, apoi ai râs de tine însuţi. Şi mi-ai spus:
- Mereu mă cred la mine-acasă! (...) Într-o zi, am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori!
Şi ai adăugat, puţin după aceea:
- Ştii... când eşti trist, îţi place să priveşti apusul soarelui...
- Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri?
Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.

mine :)

simple blog entry

Cher journal,
Slept a little after coming back from work, now I'm going out a bit to an unknown bar where we'll meet Dan and some other friends. Long time no see.
Missed a post like this, where to write about driving at night and listening to music. Missed missing driving.
And loved last evening (night) too, the rain and the most beautiful rainbow ever, la motoare, which we were all amazed by, and then playing the guitar with friends at smb's home. And Bailey's (just a liiitle, cause I was driving).
And all these thoughts about life that come and go, trying to survive.
Going out. See ya.

my funny and useless thoughts on what's going on

In ziarul Libertatea, titlu mare: "Presa italiana i-a luat din nou in colimator pe ai nostri". Te gandesti - saracii "ai nostri", da, cum sunt ei discriminati peste tot din cauza ca sunt romani... Dedesubt, si mai mare, continuarea: "Un roman a incercat sa rapeasca trei fetite". Asa, ca o paranteza, e vorba de Libertatea, editia de 1 iunie. No comment, just feeling like puking and wishing they would all be k.i.l.l.e.d.
***
Pe avizier la politia ilfov (asta merita fotografiata): un afis mare cu majuscule "Fara permis de munca nu puteti lucra in Marea Britanie". "Permis de munca" scris si mai mare, cel mai mare, si cu rosu. Dedesubt, peste 10 tigani (ei si ele, si cativa copii) in floarea varstei, frumosi ca brazii si cam la 25-30 de ani. Stateau. Pe iarba. Asa, ca-ntr-o marti. Si mancau seminte si beau bere. Cred ca isi doreau foarte mult sa munceasca. Oriunde. Doar ca ii impiedica permisul de munca. Noroc ca speranta de viata la ei e mai mica... dar au mai multi copii si ii fac din frageda pruncie, ca sa zic asa. Nu ca as avea ceva cu cineva...
***
Dar revenind la politia ilfov, a fost frumos ca am ajuns acolo, pentru ca acolo lucra mama acum 10-15 ani (nu la politie, mama face hartzi). Had some flashbacks. Am mancat si dude, ca atunci, demult.
***
Din seria "nu inteleg": singurii 2 politisti carora le-a sunat telefonul cand eram prin preajma... Unul avea ca sonerie "mission impossible" (I'd tell YOU what's impossible...), iar celalalt avea un fragment dintr-un film "To'arshu' capitan, to'arshu' capitan...".
Pretty motivating, cred ca se cred in filme. "Mergem pe acest drum inutil."
***
In mod repetat (respectiv in tren si in tramvai) in ultimul timp, tot r-romi cu seminte dar si cu telefon la care pun manele. In tramvai, un nene chiar a comentat. Fara efect. E prea tare. La propriu, dar si la figurat (as in loud, but also cool). Probabil ca au card de memorie.
***
Ca tot veni vorba de tren, trecea un baiat slab, care vindea reviste, si l-a enervat pe un macho cu tatuaj pentru ca i-a sarit peste geanta. L-a luat ala de guler si a inceput sa dea in el, in timp ce mama lui ii zicea "Lasa-l, ma Ionele, lasa-l". Dar era destul de calma. Si eu as fi fost mandra daca eram in locul ei, curajos baiat a crescut. Asa un Ionel sa tot ai, cred ca te simti de-a dreptul protejata, mai putin cand e beat si il superi.
***
Ieri am aflat cine canta varianta aia noua de la "I want to know what love is", aia care e la radio des lately, cu accent oribil, de credeam ca e cantata de vreun arab. Este vorba de Julio. Iglesias. Ma tot intreb de ce.
***
De 2 saptamani winampu merge pe repeat cu cate o piesa, pana cand dau eu next. Nu reusesc sa-l repar.
***
Scriu de pe covor, de pe laptop, e cool.
***
Ieri am fost la BookFest. A fost frumos, am cumparat 3 carti si m-am bucurat de atmosfera. Si am rasfoit atlase cu poze, si am oftat. A fost frumos. Si ma uitam la oameni, si la felul cum se comporta, si la oamenii de la edituri, care vindeau cartile. Cum spuneam, a fost frumos. M-am apucat deja sa citesc una dintre carti.

2 ani / subtitlu: "deci exista"

Deci.. sunt 2 ani de cand scriu aici deja. Mai rar acum, dar nu se stie.. poate o sa pot scrie iar.
O sambata dupa-amiaza acasa, e asa interesant. Citesc putin, poate fac si niste ordine, si apoi ies prin oras. Desi ploua. Imi place, ploua frumos. Ieri ii spuneam Ioanei ca am fost trista zilele astea si ca m-am gandit la multe, si mi-a raspuns interesant - sa ma apuc sa scriu. A zis ca in momentele astea e bine sa scrii, ca poate sa ii ajute pe altii. Mi-am spus ca da, e fascinant, in caz ca mor sa-mi citeasca lumea blogul. Tot ce mi-as putea dori vreodata.
Mai incolo ies prin oras.
Ieri la conferinta, cand se discuta despre educarea copiilor si importanta scolii in educarea lor, reprezentanta mec (mect? nici nu mai stiu) a tinut neaparat sa-si spuna parerea despre cazul elevului care s-a sinucis si despre emisiunile tv care acum ataca scoala (stim cu totii, dar precizez totusi - ala care avea o relatie cu profa lui de romana). Ca si cum despre asta vorbeam. Mai bine ar fi citit niste carti in loc sa piarda vremea cu tvul, i-am recomanda noi cateva for sure. Un discurs asa sec... Intre timp ascultam traducerea in engleza, suna mai bine. :)
A, si mai tin minte cand Gabi i-a scris pe geam(ul cabinei) lui Stingo ceva.. cu marker permanent.. ceva despre Tamara, ca il iubeste si e imbracata in roz. Si apoi cauta niste dezinfectant. Si ma bucur ca te-am vazut si ca am povestit, si ca am ras, btw, I think that was the best part.
Revenind... o sa dureze zeci de ani pana se va schimba ceva la nivel profund in ministerul educatiei. Cei care trebuie sa schimbe ceva sunt ei insisi "victime ale sistemului", cu acelasi limbaj si aceeasi gandire. Ce e mai trist e ca nici macar nu ii putem invinui, ei nici nu stiu cum ar trebui sa fie lucrurile. Sunt atat de multe de schimbat... Tu ai zis cel mai bine :)) "Si totusi, unde sunt copiii in toata chestia asta?"
Azi-noapte, deci, am dormit la hotel, undeva pe langa gara, cu colegii de curs, si am mers impreuna la sesiunea de dimineata. A fost interesant.
Azi au fost 29 de grade. Oare ce-i cu oamenii de zapada care au aparut prin oras? Si daca e ceva cu ei, fireste, de ce sunt gri?
-----------
update: am adaugat ulterior subtitlu... stim de ce... a zis asta cineva ieri. confirm. :)