Concediu partea I - Craciunul

Sambata 23 decembrie, ora 11.00
Aseara am avut reuniune de clasa acasa la Val si Del. Last minute change of plans, in fact. Nesperat, ne-am intalnit cu totii, razvan, sylvie, artistu’ familiei, alex.. am si primit cadouri, de la carti gen “Femeile cuvioase ale Siberiei” (cam asa ceva) pana la creme Garnier, probabil pentru riduri. Am stat pana pe la 1, motiv pentru care m-am trezit mult dupa 9 (ora stabilita pentru plecare), urmand o serie de actiuni ca spalat pe cap si frecat menta in fata calculatorului, si intr-un tarziu facut bagaj.
Ora 18.00
Am ajuns la destinatie la 17.30, acceptabil avand in vedere ca am plecat de acasa la doishpe si o ora am traversat orasul. E frig si foarte putina zapada (doar in zare). Mananc pilaf cu muraturi. Cred ca ma culc si ma trezesc mai incolo.

Duminica 24 decembrie, ora 7.45
In dimineata asta am tras o sperietura zdravana. Aseara m-am culcat la 19.30. M-am trezit la 22.00, as planned, dar doar ca sa constat cat e ceasul si sa ma intorc pe partea cealalta. M-am trezit devreme, e ajunul, in plus am dormit 11 ore. Dar.. am iesit din casa cam tarziu..
Aici e un obicei in ajunul Craciunului. Cum se lumineaza de ziua, copiii din sat pornesc de la prima casa, zic “Buna dimineata!” si din poarta in poarta, la fiecare casa, primesc dulciuri. La start, sunt tinuti in frau de “feciorii” din sat, care pana se lumineaza canta colinde, facand repetitia pentru seara de ajun, cand vor merge prin sat cu colindul - asta ca sa-si stranga si ei bani de bautura. Pe vremuri, foloseau banii astia pentru a face o masa mare la care invitau si fetele din sat, de Boboteaza parca.
Cand sunt lasati sa plece – cam devreme totusi fata de alti ani, copiii cu sacose se napustesc in fuga – un fel de survival of the fittest - catre prima poarta (in general a noastra, mai putin in dimineata asta), pentru a lua mult-ravnita napolitana, sau turta-dulce, sau biscuit sau covrig.
Sunt inca in casa. Presimt pericolul. Rostesc cu finete “Mi se pare ca au plecat, ba!”. Ies din casa cu cosul de biscuiti, un scaun si o caciula pe care urma sa mi-o pun pe cap. Aud copiii urland “Buna dimineata!” si plecand pe-aci la deal. Am ratat startul! Cu un gest artistic, abandonez scaunul in mijlocul potecii, arunc caciula in balarii si ma reped spre poarta. Apuc sa zbier catre tata, care venea cu intariri (al doilea cos cu pachete de biscuiti) ca ne vedem mai la deal, la poarta verisoarei mele, ca impartim biscuitii de acolo. Alerg, fac slalom printre copiii hamesiti (pe o rampa de peste 20 de grade), salut din fuga vecinii punctuali, aerul rece imi intra pana in strafundul plamanilor si – victorie – ajung pe podisca verisoarei mele putin inaintea hoardei de copii. Incep sa impart la biscuiti, mai fac si cate o gluma cu copiii. Sunt ciufulita, nici nu tin ochii bine deschisi, ca nu am apucat sa ma spal pe fata, de dinti nici nu mai incape vorba. Cand sa se termine biscuitii din cos, apare tata cu a doua tura. Se termina copiii, vara-mea pesemne nu a apucat sa se trezeasca (venise si ea cu o zi inainte si daduse cu lavabila o camera, deci e obosita), plecam la vale. Socializam cu vecinii, ne uram sarbatori fericite si facem schimb de dulciuri.
Ajung in casa. Mi-e somn, si parca au trecut doar 3 minute de cand am alergat. Ma pun in pat, vreau sa dorm.
Ora 10.30
Hm, deci in total am dormit aproape 14 ore. E cam tarziu. Ma imbrac sa plec la biserica, e duminica.. Oricum de cand au pus difuzoare, parca imi canta slujba in casa.
Ora 18.00
Am mancat de pranz si m-am culcat iar. M-am trezit acum juma de ora. Ma pregatesc sa plec prin sat cu colindul.

Luni 25 decembrie, ora 3.00
Pe la ora 18.00 am luat vreo 2 guri de miere si vreo 2 de tuica, sa-mi fac curaj. Au venit sa ma colinde si am plecat cu ei. Am fost eu, Vasi si Io, Bogdan, Radu si Georgi, si vreo 10 copii de clasa a opta. Si o chitara. Daca a fost vreun moment in care sa simt intr-adevar ca vine Craciunul, asta a fost. Am luat casele la rand, vreo 7 ore, si nu am terminat tot satul. Unii ne invitau si in casa, ne serveau cu mandarine sau dulciuri, si uneori tuica (pentru adulti). Cu ocazia asta mi-am facut rost si de masina cu care sa ma intorc in Bucuresti, si m-a bucurat mai mult gestul decat faptul in sine (intamplarea a facut ca la dus sa merg cu masina mea, dar intre timp sa aiba ai mei nevoie de ea, si sa trebuiasca sa ma intorc in cel mai rau caz cu microbuz early in the morning si autobuz.. cu ocazia asta m-am hotarat – mai pot sta cateva zile, daca am cu ce sa ma intorc). Pe unul din drumurile din sat era zapada mare si ghetus. Si foarte frig. Daca era asa peste tot cred ca n-am fi rezistat. Pe la ora 1 facem un scurt popas (eu cu fetele) sa mancam o ciorba si o sarma si sa bem o visinata. E cool, ne-am mai incalzit.
Primim sume diverse, 30, 50 pana la chiar 130 lei. In final, 1400 lei (paishpe milioane), bani care se vor duce la copii si in fondul clasei a opta.
E 3 noaptea si m-am intors acasa. Raspund la sms-uri, care m-au insotit in orele astea cat am colindat prin sat. Ma pregatesc sa ma culc.
Ora 14.30
Am venit de la biserica si am mancat. De dimineata au venit copii la colindat – cu steaua si cu “irozii”. Nu am auzit nimic pentru ca, evident, era prea devreme pentru mine.
Ma cheama patul iar. Mai raspund la sms-uri, printre picaturi. Poate diseara reusesc sa trimit si eu sms-uri, nu doar sa raspund la cele primite. Dar asta dupa ce ma trezesc.
Ora 19.00
Iar am dormit vreo 3 ore, dupa pranz. Ne punem la masa. Ma apuc in sfarsit sa dau sms-uri si cateva telefoane “de sarbatori”.

Miercuri 27 decembrie ora 17.00
M-am trezit iar la 10 jumate. Pasta de dinti mi-a inghetat in tub – de fapt nu e vina ei ca am lasat-o afara, si cum am pus periuta de dinti pe marginea chiuvetei, a inghetat si s-a lipit. Ma dor deshtele rau de totde la apa rece, da’ nu ma pune nimeni sa ma spal pe dinti afara.
Nu mai stiu exact ce am facut zilele trecute, in afara de faptul ca am dormit. Mult. In afara de ieri... Probabil ca am reusit sa recuperez.
Ieri am fost pe afara sa fac niste poze, dupa ce am ramas singura, ca au plecat ai mei. Era foarte soare, dar ingrozitor de frig. No snow, doar pe munti.
Aseara am fost in vizita la niste prieteni. Printre altele, am jucat pe calculator un joc romanesc de cultura generala (geografie si istorie). I-am batut aproape de fiecare data, nu ma asteptam. M-am intors acasa pe la doishpe, am mai lucrat putin la laptop si m-am culcat. Azi, evident, m-am dus iar la biserica (a treia zi de Craciun) si apoi am avut niste treaba.. cu niste oi care intrasera fraudulos pe locul nostru. Apoi am carat apa la vaci, trebuie sa fi fost foarte insetate.. altfel cum pot 2 vaci sa bea mai mult de 80 de litri de apa odata.
Am auzit ca plec maine pe la 11. Ma opresc, am scris destul.
Ora 21.52
In dupa-amiaza asta nu am dormit. E clar, mi-a ajuns. Am dat telefon la M, cu care voi veni maine spre orasul sentimental, sa imi spuna la ce ora pleaca. Mi-a fost foarte greu, hm, felt a bit shy. :) A zis ca o sa ma claxoneze cand ajunge.
Observ ca atunci cand fac eu focul consum o groaza de lemne. O fi si asta o arta, tre’ sa studiez problema cu focul mocnit.
M-am uitat la un filmulet de juma de ora, si acum ascult niste trip hop. Intre timp, chiar acum cateva minute mi-am pus varianta pe vioara de la My Im*ortal. N-o mai ascultasem de mult, am zambit, de fiecare data imi aduce amintiri... din ce in ce mai estompate, din fericire. Nu-i nimic, asa ne identificam limitele. Cica depresiile netratate cresc cu vreo 15% riscul sinuciderii. :))
Si apropo, varianta reggae a melodiei de mai sus e fix ca o manea, nu credeam sa-mi fie dat sa aud.
Din cand in cand ies pe balcon sa vorbesc la telefon, nu prea e semnal in casa. Very cold indeed.

Joi 28 decembrie.. seara
Am sosit acasa, am venit cu M. A fost cool. De dimineata, bunica a plans. Se chinuia sa se abtina, sa nu o vad. Probabil pentru ca plecam..
Plec la cumparaturi pentru plecare.
Trebuie neaparat sa fac ordine pe aici.