Draga jurnalule,
It'z not that I left you or I forgot you or something. Dar timpul...
Ascult "Sky blue and black" pe repeat si mi-ar fi placut sa fiu in parc, nu la birou. Forever autumn. S-au intamplat multe care ar putea fi povestite.
Patratelu tuseste. A fost la curs saptamana trecuta, al treilea curs, tot la Predeal, si era totul galben.. dar nu prea a iesit afara. Noroc ca se vedea pe geam, din hotel. Din pacate nu am putut sta prea mult nici la curs, pentru ca eram ingrozitor de racita si am stat in camera vreo 2 zile, miercuri si joi.. Un pat mare, mare. Bomboane pe perna. Ceai. Lobotomie. Antibiotice. Dar macar sesiunea pe care am avut-o de pregatit noi, eu si Alina, cica a fost cea mai buna din toate. E bine. Desi nu m-am pregatit deloc pentru ea.. starea asta de autosuficienta.. sau lipsa motivatiei..
Duminica seara back home.. Sunt multe de scris, dar nu se pot materializa, sunt doar ganduri si lucruri care se intampla.. ar fi bine sa putem scrie cand mergem pe strada. Cred ca patratelu n-are chef.
In plus, la patratel ii e rau dimineata. Dupa ce ca e racit.. mai si doarme putin..
Desigur, viata e frumoasa "totusi". For me, forever autumn please. Mm, ok, and a little spring from time to time.
Wednesday, October 25, 2006
Friday, October 13, 2006
..wow..
Din revist@ lui Alin Cristea:
“Un sondaj făcut pe un lot mare de adolescenţi britanici a scos la iveală că personalitatea cea mai admirată de ei (mai mult decît fotbalistul David Beckam, ieşit pe locul II!) este Stephen Hawking, savantul care şi-a propus să explice marelui public misterele universului în volume precum Scurtă istorie a timpului, Visul lui Einstein, Universul într-o coajă de nucă (toate traduse şi la noi), cărţi ce s-au vîndut în lume în zeci de milioane de exemplare. Pentru tineretul britani, Stephen Hawking nu e doar un mare om de ştiinţă, de o inteligenţă şi generozitate de excepţie, ci şi un simbol al voinţei şi curajului. Atins de la 20 de ani de o maladie cumplită – o degenerescenţă a celulelor nervoase ce comandă muşchii – Stephen Hawking a ajuns la 64 de ani, iar faptul că ţintuit într-un scaun rulant şi se exprimă cu ajutorul unui sintetizator vocal nu-l împiedică să lucreze enorm, să voiajeze şi să-şi promoveze cărţile. În cel mai recent volum publicat, el comentează operele a 16 mari matematicieni, de la Arhimede la Descartes, iar în ultima sa conferinţă radiofonică a vorbit despre noua vedetă a domeniului, matematicianul şi fizicianul Edward Witten, care a elaborat o teorie vizînd unificarea mecanicii cuantice şi a relativităţii generale.”
“Un sondaj făcut pe un lot mare de adolescenţi britanici a scos la iveală că personalitatea cea mai admirată de ei (mai mult decît fotbalistul David Beckam, ieşit pe locul II!) este Stephen Hawking, savantul care şi-a propus să explice marelui public misterele universului în volume precum Scurtă istorie a timpului, Visul lui Einstein, Universul într-o coajă de nucă (toate traduse şi la noi), cărţi ce s-au vîndut în lume în zeci de milioane de exemplare. Pentru tineretul britani, Stephen Hawking nu e doar un mare om de ştiinţă, de o inteligenţă şi generozitate de excepţie, ci şi un simbol al voinţei şi curajului. Atins de la 20 de ani de o maladie cumplită – o degenerescenţă a celulelor nervoase ce comandă muşchii – Stephen Hawking a ajuns la 64 de ani, iar faptul că ţintuit într-un scaun rulant şi se exprimă cu ajutorul unui sintetizator vocal nu-l împiedică să lucreze enorm, să voiajeze şi să-şi promoveze cărţile. În cel mai recent volum publicat, el comentează operele a 16 mari matematicieni, de la Arhimede la Descartes, iar în ultima sa conferinţă radiofonică a vorbit despre noua vedetă a domeniului, matematicianul şi fizicianul Edward Witten, care a elaborat o teorie vizînd unificarea mecanicii cuantice şi a relativităţii generale.”
Monday, October 09, 2006
Romanta meschina - Ion Minulescu
Dac-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decît ce-a fost, te-ai înşelat
n-a fost decît un început de nebunie
de care-ntîmplător ne-am vindecat.
n-a fost decît un zbor de triolete
pe care un poet le-a scris în vis
în cinstea celei mai frumoase fete
şi-a-nnebunit de-ndată ce le-a scris
n-a fost decît ce nu se poate spune
decît cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat
în ritmul unui început de rugăciune
pentru iertarea primului păcat !
n-a fost decît ce-a trebuit să fie
şi, dac-a fost cu-adevărat ceva
n-a fost decît un strop de veşnicie
desprins dintr-un meschin « et caetera »
Subscribe to:
Posts (Atom)
