27 septembrie, orele 21.00-23.00 - 2 poze din timpul operatiunii :)

roz

"Am visat campuri de ciocolata..."
Nu stiu de ce incep asa... asta este un post roz. Am zice chiar ca rozul e vesel, si asta inseamna o dispozitie excelenta, da' eu il urasc. No good mood.
Dupa o saptamana mai mult decat gri, cu ploi 6 zile in continuu (si asta dupa o vreme frumoasa cu iesiri in parc in fiecare seara) si cu mult frig peste tot.
Roz. Peste tot.
Mult roz.
O gramada de roz. Eu roz.
Nunta lui Cami... maine... eu in roz. Ma rog, roz asa, pal, dar tot roz e. Rochie roz, pantofi roz, gentuta roz. Azi am cautat prin magazine pantofi roz. Noroc ca se gasesc. Sunt "trendy". Am tot amanat, poate-poate se opreste ploaia si pot sa port sandale albe. Nope. Pantofi. Roz. Ma rog, nu se prea putea altceva, asa am discutat si asa se potriveste. Rochia ei este culoarea untului, io-s dra de onoare si trebuia sa fie o culoare care sa mearga, alta decat vernil sau bleo. Asta e, o data se marita. Eu. Roz.

Cred ca o sa fiu emotionata cand o s-o vad maine in rochie de mireasa... si ea o sa fie, evident... si-asa sunt nervosi saracii din cauza vremii si a tuturor lucrurilor pe care le au de facut.
Maine.
Roz peste tot. I hate that.

La vie en rose... Sure. Not now.

soulstorm

Idealul parintelui Arsenie Boca

"M-am inhamat la carul unui ideal cam greu: transformarea omului in OM, fiul mai mic al lui Dumnezeu, si frate al Fiului Sau mai mare. Insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei vieti."
Parintele Arsenie Boca

Apel catre toti bucurestenii!!!

Veniti veniti veniti cu noi/ Sa dam in caine cu-n pietroi.

Pardon. Apel catre bucuresteni!!! Un mare eveniment va avea loc la fantana de la universitate pana la sfarsitul lunii.. si anume vom pune detergent sau sampon Urzica in fantana arteziana... asa, vreo 3 litri. Daca cineva vrea sa ajute, sa priveasca sau sa faca poze sa ni se alature. Planul monstruos va avea loc in ziua zet, zi care nu a fost hotarata inca for security reasons. In ziua zet vom face un raport despre sanatatea mentala a natiunii. E cu copyright, so shhhh! :) Nu pentru neinitiati. Nu am calculat inca debitul apei si viteza de inmultire a bulelor. Va asteptam!!!

...un secret monstruos...

Da... pai uite ca sunt atatea de povestit... dar ma voi rezuma doar la secretul monstruos. Am interdictie de intrare in Ungaria. M-a luat radarul aproape de granita. Nu vreau sa fac pe victima si sa zic ca opreau doar masinile romanesti. Am prieteni unguri. (Servus tok! :) Dar cam asa era. Oricum, am ajuns in Romania, politista mi-a explicat ca pot plati de acasa prin transfer bancar (iau amenzile cu mandrie, nu ma caciulesc, dar ii spusesem ca era tocmai acolo indicatorul de intrare in localitate, numai ca a fost de neinduplecat. O tipa la vreo 27 de ani, cu parul scurt si rosu. Zilele trecute iar m-au prins controlorii pe tramvai, acelasi baiat dragut, unu' cu ochi albastri, haha. I-am dat buletinul si a zis "A, trebuia sa cobori aici? Bine, lasa.")
In fine, trebuia sa platesc in 30 de zile, am o hartie verde, amenda, pe care nu se vede nimic pentru ca e copia si e scris ca si cu creionul, si o foaie cu un cod IBAN si alte date, in maghiara... 10000 de forinti. Ok, am fost la posta (CEC), ca acolo se platesc amenzile, astia au ras, au zis sa merg la Udriste, am fost la Udriste, au ras, au zis ca sa intreb la departamentul financiar sau la Ministerul de Externe ca nu prea se poate rezolva, am sunat la departamentul financiar, au zis "Mda, si nu v-au oprit la granita? Pai da, nu o sa va primeasca banii, nici la posta, nici la banca, pentru ca nu s-a dat lege inca, nici pentru cetatenii romani care iau amenzi in strainatate, nici pentru cei straini. Zilele trecute ne-a sunat un domn care luase o amenda in Statele Unite, si l-am trimis la ambasada." Ok, sa sun la ambasada, am sunat la ambasada Ungariei, robot "bla bla magyar bla 1, pen-tru lim-ba ro-mana apa-sati tasta 2, for english"... raspunde cineva... "Blabla magyar nagykovetseg...", zic "Jo napot. Nem tu dok magyarul. Se poate in romana?" Sigur, da' nu la noi, tre' sa sunati la consulat... Ok, sun la consulat, aceeasi poveste dar fara pentru limba romana apasati tasta 2. Zice doamna (foarte draguta de altfel) "A, pai nu stiu de ce va lasa sa treceti granita. Am mai avut cazuri. Doar si ei stiu ca nu puteti plati de aici. Doar daca aveti vreun prieten care se duce si il rugati sa va plateasca." "A, bine atunci, ca am prieteni in Budapesta. Deci acum am interdictie de intrare in Ungaria?" "Da." "Si stiti cumva ce se intampla dupa ce trece termenul de plata a amenzii?" "Ei, o fi vreo penalizare ceva, dar poate nu e prea mare."
Ma gandeam deci ca Serbia si Ucraina require visa, so bye bye Hungary. And Europe by car. Oricum nu planuiesc sa plec prea curand. :))
Noroc ca mi-a si raspuns Zsofi. Zice "help arrived". O sa-i trimit prin fax hartia aia cu detalii.
:) Szeretlek Zsofi :)

**mai sus, o poza din Tatra, cu Noemi, Zsofi, Klara (primele doua din Budapest)

Managementul fermei de vaci

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST (TIP ENRON)
Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata,astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toat e cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una.
Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul.
Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci. Vinzi una si fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

Acasa

Iaca m-am intors de la verii mei, m-am dus si m-am intors pe jos, si cand am venit, pe la 1.20, la intersectie la Delfinului au iesit doi din Daciile lor cele Omietreisute albe si unu' l-a luat la pumni pe celalalt, "du-te ba-n pula mea, mortii ma-tii de bou". Ziceam mereu la cunoscuti "lasa ba, mie nu mi s-a intamplat nimic rau, ce tot ziceti.. Eu nu am vazut faze d-astea." Si iata ca ma intorc din pribegie, si nici n-am fost cine-stie-unde, nici n-am stat cine-stie-cat, si dintr-o data vad numa' batai, unu' ii cara amantei picioare-n burta pe strada, astia doi sar de la volan si se bat in intersectie, colegu' meu Andrei claxoneaza juma de ora sa vina un bou sa-si ia masina de pe locul lui, taxiurile si troleele ma urca cu tot cu bicicleta pe trotuar, vecinu' nemernic care mi-a lovit masina noaptea, stationata fiind, zice ca de ce i-am lovit masina, aia de la CEC zice ca nu stie cum sa platesc amenda pentru Ungaria (1000 de forinti, radar langa granita cu Romania, masina cu numar de RO...), mama imi spune ca ieri s-a sinucis o tipa de 27 de ani la Iancului pentru ca nu-si gasea servici, mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma sinucid... Eu ma gandesc la munte tot timpul, pe deasupra si dispozitia mea e de asa natura incat se clatina tot.. As zice ca doar simt ca se clatina tot, dar daca simt inseamna ca se clatina. Si toate astea pe care nu le-am vazut pana acum. Who are these people?
Si uite cum am stat de cand am venit sa completez si sa trimit iar CVuri..acum mi-am completat si pe bestjobs. Eh, ce-as mai munci daca as gasi ceva sa-mi placa...

Ce pot sa mai zic, decat ca maine plec la Mamaia, si ma intorc duminica. Sambata o sa muncim, dar tot avem serile.. si vorba cantecului "Stau si plang la malul marii/ Nu pot sa te dau uitarii", ca l-am luat si de pe net in seara asta sa-l pun acilea ca-mi aduce aminte de tot ce am vazut saptamana asta, nu avem decat ce meritam. Deci Adi de la Valcea (punct ro, sa vedeti ce n-ati vazut), vine si melodia, scriu dupa dictare...

Deci... "Stau si plang pa malu' marii", da Adi da la Vilcea & Safir [...aere]

[intai se aud pescarusi si e un intro cu o chitara electrica, ca e un suflet sensibil, romantic si iubitor de frumos].

Ma uit pe cer si vad o stea / si ma intreb iubita mea [sula versus prefectura]
Nu stiu cum poti sa te distrezi / cand n-ai fiinta ce-o iubesti. [rima e in apa]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

[efecte, chitara electrica, acum voce de femeie, canta "ea", cica o cheama Safir]

Si cerul s-a intunecat de mila mea / nu pot sa mai rezist iubitul meu [idem: foaie verde barabula stau in apa pan-la brau]
Astept ca sa coboare luna / ca sa-mi vada amaraciunea. [profund, no comment]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

Am multe fire de par albe [with age comes wisdom] / ca nu mai pot noapte de noapte [sa... ce?]
Dar moartea nu vrea sa ma ia [da pa malu' marii] / de ce ma chinuiesti asa [e la bere moartea, ca-n reclama]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

La melodia asta minunata sigur se impune o poza cu pescarusi. Ca aia cu Adi da la Valcea a fost mai sus.

Si, in coltul opus, nu cu atatia fani si cantand pe la concerte underground sau cel mult miercurea la Preoteasa.. sau pe la lire, pour les conaisseurs... Titush... cu mult mai putin celebra melodie "Doar noi doi":

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Calc sovaind pe urbanul trotuar
In spate masini claxoneaza strident
In juru-mi plutesc siluete de var
Dar pomii chirciti ma privesc inocent

Viata sa-mi fie limpede cascada
Ce se-arunca vajnic in al meu adanc
Si apoi cu vuiet aprig de tornada
Salta siroind gonita de vant

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Nunta mea sa fie lunga ca o iarna
Cu zapezi eterne in ceresc abis
Si din creste albe vesnic sa se cearna
Pasii mei pierduti candva in paradis

Viata sa-mi fie limpede cascada
Ce se-arunca vajnic in al meu adanc
Si apoi cu vuiet aprig de tornada
Salta siroind gonita de vant

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Ceva schimbari de fond

O altfel de perioada. Sunt aceeasi. Dar ascult mult chill out. Deja playlistul e foarte diferit. Merg mult pe jos. Prin parc..si aseara am fost in parc, la bere in acelasi timp, si am revenit acasa la ora 0. Refreshing after such a day.
Luni pe la ora 23 am iesit cu Dan la o cafea. Aveam de lucru in noaptea aia. Dupa care i-am condus masina cea proaspat tunata (un Opel Ascona care are acum 115 cai) spre Cernica.. pe drumul spre mare de fapt. E puternic motorul si se simte. Rar conduc alte masini, si credeam ca nu o sa ma descurc. E din '85.
Vineri seara plec din Bucuresti.. sambata este un eveniment Coca Cola la care voi fi animator. Cu putin ajutor o sa fiu putin mai putin trista; nu ca as fi vreodata foarte trista, dar cred ca de la tata am mostenit un fond de om introvertit. Interesant e cand trebuie sa ma exprim cateodata, e nevoie de un efort foarte mare. :o)
Azi i-am vazut pe o parte din cei care au fost in Turcia.. s-au intors vreo 9 azi. Putin mai incolo ies la o bere, evident in parc, la debarcader, cu Carmen si Poool. Trebuie sa mai povestim, cum a fost in Turcia, aduceri-aminte din Slovacia.. planuri de viitor. Ei vor sa vina in Bucuresti in decembrie.. Aafke, Gosha.. Eu am tacut. Ultimul meu gand este sa fac revelioiul in Bucuresti. Hm, ati putea rade.. daca nu ati sti. Dar stiti. Ca ultimul revelion l-am petrecut la manastire. Totusi, un loc minunat de a il petrece. Era si la putin timp dupa ce a murit bunicul meu.. a carui zi de nastere ar fi fost azi. Never forgotten.
Cum am mai zis: "Barca voastra nu-i de mine, simt ca nu imi face bine... Eu ma vad purtat de valuri pe o mare fara maluri." Acestea fiind zise...
LET THE WEEKEND COME!
Ma intorc la dilema existentiala.. fapt pentru care sunt total nemultumita de mine dar nu fac nimic pentru a remedia situatia - dizertatia. Am ratat-o anul asta. Inca mai cred ca o pot face in 3 zile, dar oare o s-o fac. Lipseste muza, si nu pot face nimic.
Vineri. 300 de kilometri away. Still, home is where your heart is. Haha, heading south-east. :))
Good bye cruel world, good night cher journal [am preluat-o de la un prieten :P], ma asteapta Carmen Paul si Albi. Intalnire de cartier, la debarcader, in Titan. Lacul broastele si o bere. Am citit ieri ca Nicolae Steinhardt a copilarit in Pantelimon si mergea la biserica zisa "Capra".. tot din pantilimon. Nu ma asteptam. Deci mai exista o speranta pentru locuitorii capitalei. Manca-i-ar mama..
Am plecat, manca-v-as gura. Ma asteapta baietzashii.

Sometimes I think sleeping is a waste of time. Half wrong.

...se intampla cateodata sa nu inteleg...

Cred ca scriu postul asta acum pentru ca vreau sa imi lamuresc niste lucruri. E pentru mine. De juma de ora fac turul sufrageriei. Nu pot sa-mi fac ordine in ganduri si sper sa nu ma vada nimeni asa. M-am certat cu imbecilul. Ala care mi-a lovit masina. Unu' de 2 pe 2. Sambata, ma pregateam de cununia lu' Cami. Trebuia sa spal masina, parintii ei urma sa mearga cu mine cu masina la primarie si apoi la restaurant. Am pornit spre spalatorie si se auzea un harait la roata. Am crezut ca e o craca, am oprit. Aripa stanga fata era infundata.. terminata. Am facut legatura si cu pocnetul pe care l-am auzit seara.. Am spalat masina, mi-am cerut scuze ca s-a intamplat tocmai atunci sa arate asa, si am plecat la primarie, apoi la "petrecere". A fost frumos. Rudele ei, rudele lui Dan si eu. :) Vreo 45 de persoane. Credeam ca o sa ma simt in plus, dar nici nu s-a pus problema. M-am deconectat. Unele nunti par asa false. Aici mi s-a parut super. Toti erau fericiti, niste oameni sinceri si simpli. Am si dansat. La un moment dat am disparut vreo ora jumate sa ma intalnesc cu colegii in oras. O_O

Ceea ce a urmat insa.. pe langa toate celelalte probleme si stari de spirit.. cu politia, cu asigurarea, cu tatal vecinului care a zis ca nu se poate, eu i-am lovit masina lui.. Acum, ce s-a intamplat azi e deja e prea mult. Credeam ca o sa ma si pocneasca si desi eu nu fac asta sunt absolut convinsa ca as fi ripostat. Nu conteaza cum. A venit sa ma intrebe de ce i-am lovit masina si ne-am certat o vreme. De fapt, ceea ce m-a deranjat e ca nu-mi dau seama cum putea sa minta in halul ala. L-am facut sa se balbaie de cateva ori. Nevasta-sa statea si se uita la noi. Toata chestia asta m-a epuizat. I-am spus ca speram sa putem discuta normal. S-a enervat ca i-am facut poze la masina. Incerc sa nu ma gandesc la faptul ca sunt fata si ca si-a permis cu atat mai mult sa ma acuze.. de ceva ce a facut el.. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu baiat, si in plus nu sunt feminista. Si ce-s io de vina de toate femeile care conduc atat de prost in Bucuresti? De fapt, cred ca de asta sunt in starea asta. Pentru ca nu suport nedreptatea. Pentru ca ma uitam la el si nu am stiut ce sa fac. Pentru ca am vorbit degeaba. Pentru ca e bou. De ce nu putea sa zica: "Da, io am lovit-o, si ce-o sa-mi faci?". Masina lui nu are nimic. Dacie de saptej'de ani.
Hm, imi aduc aminte acum cativa ani cand i-am spus parintelui Lavrentie ca ne luam masina.. a zis "Da' aveti garaj tata?".. si cat m-am certat cu mama ca nu vreau garaj.

In fine. Stiu ca sunt echilibrata. Asta stiu. Stiu si ca e inuman sa nu te scoata nimic din sarite. Dar acum nu mai vreau nimic. M-am saturat. Nu mai stiu ce sa zic. Daca o sa ies in seara asta, trebuie sa ies singura. Nu cred ca i-ar place cuiva sa ma vada asa.
Sa nu poti sa faci nimic... Am vrut sa-l lovesc. Mi se pare aberant.

Sens interzis.

Maine ar fi fost ziua lu' tata Ion. 86 de ani...

"Poate de aceea vezi poteci prin parcuri.. stii ca-n lume sunt mult prea multe garduri pe care sta scris mult prea clar si concis: SENS INTERZIS" [Florin Chilian - Sens interzis]

UPDATE: Tipul care a fost angajat "in locul meu" la firma la care as fi vrut sa lucrez este de fapt un prieten al directoarei de resurse umane. Au fost amandoi la prima sedinta. Au inceput proiectul, e paralel. Hip hip ura!

Mi-e dor de antrenamente...de jujitsu, de sensei...de disciplina...

SUPRAVIETUIREA . . .
Mai presus de orice, mai presus decat insasi viata, mai importanta ca tine, superioara oricarei idei, oricarui tel generos. Este un ordin. O porunca ancestrala pe care trebuie sa o executi fara prejudecati, fara ura, fara pasiune, fara placere. RECE.
Sa lupti impotriva mortii fizice si a distrugerii spiritului. Pana la capat. Pana cand singurul tau dusman vei fi chiar tu. Cel mai bun va invinge. Atunci vei sti. TOTUL

Tensiuni

Vad numai conflicte in jur de cand m-am intors. M-a afectat prea tare faptul ca nu am obtinut locul ala de munca. Pe deasupra, azi-noapte am visat ca eram cu persoane cunoscute, eu pe mal dar unii intr-o barca pe un lac tulbure, si cineva cadea in apa. Tema saptamanii. :)
Stiu ca o sa treaca, da' nu am rabdare. Vreau sa lucrez. Orice. Sofer, ca nu mi-a placut scoala. :P
Azi am cumparat cadou pentru cununia de maine. L-am intrebat pe "father of the bride" ce cadou sa iau si a zis: "Da! Stiu! Lu' Cami ia-i... o forfecuta de unghii... si lu' Dan o suzeta." Cica sa nu ma deranjez. Le-am cumparat printre alte maruntisuri un "family game" (asa scrie pe el :) gen Monopoly, ca tot tre' sa-si ia casa. In asta isi iau cartiere intregi. Cred ca o sa le placa. Sper.
A, ieri s-a intamplat si un lucru bun. M-au prins controlorii si am scapat, desi am dat cu seninantate buletinul. Sunt o norocoasa zilele astea, cum spuneam.
Si iata cum talentul meu nu se intrevede in nici unul dintre posturile astea, draga jurnalule, ca sa citez un clasic. Doar relatez, in loc sa scriu ganduri profunde. Poate mai incolo. Asta nu inseamna ca gandurile mele nu sunt profunde. Doar ca nu pot fi limitate in limbaj. In unele momente coerenta lipseste.

Orice alegere inseamna o renuntare...

Am ales Romania. Am ales sa incerc sa-mi gasesc un loc de munca aici, am ales sa traiesc in Bucuresti. Am ales sa nu plec. Ieri seara eram fericita, am fost sa alerg in parc si era in jur de 23.30. Eram fericita pentru ca era liniste si intuneric. Si nu-mi era frica. Am ajuns in statie, in civilizatie, si o tipa a trecut pe langa mine si urla in telefon: "cu tine n-am nimic, am cu cumnata-ta. Sa-l lase pe barbati-miu in pace, ai auzit!?!" Am incercat sa nu bag in seama asta. Apoi, a venit "masculul". A inceput sa tipe si el la ea: "Fa, nu-ntelegi fa ca n-am pe nimeni. Esti nebuna fa!" etc, etc. Partea proasta e ca avea tentative de a o strange de gat si ii dadea picioare-n burta.

Hm. Nu stiu ce sa zic. Am avut o existenta linistita pana acum aici. Nici un incident major, "de capitala". Dar nu a fost niciodata acasa. Pentru mine acasa a insemnat la Perisani. Sarbatori. Familie. Prieteni. Traditii. Bunici ca-n povesti. ;( Acasa... Abia anul trecut au bagat telefon. Asfalt nu e. Din pacate acolo nu as avea cum sa locuiesc mai mult. Am vrut, intr-un timp cand credeam ca as putea fi profesor. N-as fi rezistat. Totusi, cumva, iubesc Bucurestiul. Aici sunt. Aici sunt multe.

Azi am iesit cu bicicleta. A lui Vali. Shadow 4000. Merge. I-am pus saua foarte sus. Imi place. Vreau la munte. Ma repet.
Cu bicicleta in jungla. Langa mine, s-au busit 2 masini. Un cretin. Un taxi era sa dea peste mine. Si ala cretin. Cauta cduri, sau asa ceva. Cred ca trebuie sa-mi cumpar casca. Ma bucuram ca pot sa zbor, si n-am avut unde. Ma bucuram ca nu mi-e frica de nimic. Hm, am avut nevoie de o foarte mare atentie. Nu am avut 2 zile cu experiente mai neplacute aici, "acasa". Aseara canta o pasare de-aia de noapte. Azi am avut un sentiment ciudat ca s-a intamplat ceva cu matusa (sora bunicii, care a murit). Am vrut sa o sun, da' n-am sunat. Apoi, telefonul la care am intrebat care-i faza cu firma.. Neoficial: "Directoarei de resurse umane i s-a parut ca tu vrei training, nu management de proiect, si a zis ca momentan nu avem nici un job pe ce vrei tu. M-am mirat si eu cand am auzit-o ca a zis asta." Eu vroiam jobul ala. Nici macar nu am insistat pe training. Il vroiam. Am fost absolut sincera la interviu. M-a intrebat cum ma vad in 5 ani. I-am spus ca nu am aspiratii gen cine stie ce functie de conducere, doar ca as vrea sa lucrez profesionist, sa stiu ce fac, si sa-mi placa. Cica trebuia sa zic ca ma vad profesionist "in firma dumneavoastra". WhatEVER! Azi am trimis niste cvuri. Nu mai pot. Vreau sa lucrez. Nici nu m-am apucat de dizertatie, dar nu conteaza. Vreau sa lucrez. Intr-o firma. Nu freelancer. Nu ong. Asa simt acum. Sectorul ong e pentru voluntariat. Pentru mine. Nu pentru 8 ore pe zi. Bine ca am iesit cu bicicleta. Ma simt inactiva. Ma plafonez.

Orice alegere inseamna o renuntare. Am ales Romania. Cu familie, cu prieteni, cu munte, cu mare, cu biserici, cu cetati, ruine, cu OAMENI MITOCANI SI FRUSTRATI. Am ales acasa. In Slovacia, cineva m-a intrebat cum se spune "I love you" in romana. I-am spus ca nu pot sa zic, sa o intrebe pe Carmen. Mi se parea ca isi pierde sensul.. Si am mai stiut ceva acolo. Ca nu poate exista cineva caruia sa-i spun ca il iubesc in nici o alta limba decat romana. Asa am simtit, poate e o prostie. Home is where your heart is. Romania. Si.. cand am postat "The Blower's Daughter", ma gandeam acasa. Nu acolo, in Slovacia. Stiu ca daca s-ar fi intamplat ceva acolo n-ar fi fost altceva decat o greseala.

Am divagat. Hm.. am ales Romania, o tara in care mi-as dori in fond un singur lucru: sa fie respectate drepturile omului. Libertatea personala. O tara in care nu te claxoneaza masina ca ii ingustezi drumul cu bicicleta. O tara in care nu se bat oamenii pe strada. Adica barbatii isi bat nevestele. O tara in care 50% din emisiunile TV sunt gen National Geographic si Explorer. O tara cu oameni civilizati si sosele.. asfaltate. O tara in care vara e vara si iarna iarna, asa, ca pe vremuri. O tara in care nu esti respins la un interviu doar ca "i S-A PARUT directoarei de HR ca tu AI VREA sa lucrezi pe training." Dar.. lasa. Asta e un lucru bun. Ma invata sa fiu mai sigura pe mine. Si imi pare rau. Imi pare rau ca sunt MAI MULTE lucruri pe care as vrea sa le fac in viata. Da, as vrea sa fac si training.

Azi, in trafic, pentru prima data, am folosit de mai multe ori cuvantul "Cacat!". Poate ca de nervi. Ceva bun de azi? Sunt fericita ca am terminat raportul ala, si ca mi-am trimis proiectul la negociere. Acum trebuie sa ma apuc de dizertatie.

Merg la somn. Am vrut sa scriu... mai lucrez un document pentru tata si apoi merg sa dorm. Vreau sa ma culc cel tarziu la 11, intr-o perioada puteam. O sa pot. Trebuie doar rabdare. Si, asa cum spunea Jean Michel, sa nu uitam ca orice alegere implica o renuntare. Si totusi.. eu nu renunt. Eu aleg.

Am dramatizat putin. Sunt doar putin dezamagita. In rest, am avut o seara minunata. Am fost la Ruine, am baut si juma de bere.. Imi place prezentul, chiar mai mult decat trecutul. Nu sunt depresiva, am avut o singura depresie in viata mea. Life is biiiiutiful.

- Je veux etre artiste...
- Oublie! oublie!