Especialement pour le francais qui veut lire mon blog :))

Je suis tres tranquille pour le moment, passe que je suis sure que tu ne peut pas lire mon blog, il est en roumain et tu est francais, et les francaises ne peut pas comprendre une autre langue (etrangere.. ou non :). C'est une regle. :P
Donc il faut que je parle dans les images, "sign language". :))

"Dependent de libertate"

Parca pentru a sublinia ceea ce incercam sa exprim despre libertate intr-un post anterior, si in acelasi timp, totusi, mai putin decat libertatea la care ma refeream eu, insa demn de mentionat:

Festivalul studenţesc

„Dependent de libertate"

3-8 aprilie 2006

De ce un festival al libertăţii?

„Libertate" este un cuvânt aflat in inima şi pe buzele multora dintre noi. Libertatea este o tânjire a sufletului nostru pentru care suntem gata să facem mari sacrificii, dându-ne uneori chiar viaţa. Există o dorinţă puternică, mai ales în rândul tinerilor, de a se elibera de rănile din trecut, de a nu mai fi înrobiţi de complexe de inferioritate, de a-şi croi singuri drum în viaţă, sustrăgându-se controlului părinţilor, de a fi altfel decât colegii lor, de a se elibera de orice constrângeri sociale etc. Toate aceste năzuinţe spre libertate ne duc uneori în cea mai sumbră şi feroce închisoare, cum ar fi: drogurile, alcoolul, sexul şi tutunul.

You win some, you loose some...

Sau, cum spunea Jean Michel, "orice alegere inseamna o renuntare". As filozofa putin acum despre libertate in acceptiunea ortodoxa. Din pacate nu pot exprima atat de bine acum ceea ce cred. E simplu, de fapt nu sunt niste ingradiri, niste reguli. Dimpotriva. Te fac liber. Atata timp cat faci totul cu usurinta si cat asta vrei sa faci. Toate lucrurile de care suntem dependenti ne ingradesc libertatea. A fi liber inseamna a nu fi conditionat de nimic, si o sa dau cele mai simple exemple: conditionat de tigara din pauza, de berea de seara sau de o friptura pe care simti nevoia sa o mananci neaparat (ca tot e post).
Am avut si eu momentele mele de libertate. Le mai am inca. Acum insa, nu ma simt libera. Cateodata insa riscam, pentru ceea ce iubim. Riscam libertatea. E firesc. Ma intreb pentru ce merita sa risti echilibrul tau interior. Sau pentru cine. Dar daca iubesti pe cineva, care te iubeste, indiscutabil intrebarea asta este nedrept pusa. Pentru ca ar trebui sa merite. Hmm.. nu ajung nicaieri. Voi reveni in mod sigur, in viitor, la subiectul asta: freedom of body, of mind, of soul...
You win some, you loose some. ;)

Zambesc

Azi am zambit toata ziua, mai putin cand Sylvie se certa cu mine. Nu are incredere in mine. Nu pot face nimic. Pot cel mult sa incerc niste subiecte de discutie de interes comun si in general niste interese comune. Un teatru, o salata. Cat de departe putem merge in a accepta alegerile prietenilor nostri si a nu ne simti responsabili pentru ei? Ca tot venii de la Iasi, unde am vorbit de evaluare... "2 pasi inainte, unul inapoi". O sa fac un pas discret inapoi, cat sa nici nu se simta. Poate e bine sa nu-i responsabilizam pe prietenii nostri cu informatii nefolositoare (mai exact, se responsabilizeaza ei, fara sa le-o cerem). O schimbare de situatie nu inseamna ca brusc ma schimb eu.. si daca azi am fost fericita ca maine lucrez, si daca am zambit pentru ca m-am simtit sustinuta zilele astea mai mult decat ma asteptam.. e o atitudine datorata unor schimbari..
Asa, si ma bucur mult ca te-am vazut, Dee. Mult de tot. Adica s-au potrivit lucrurile si sper ca ti-a placut si tie sa ma revezi si sa ne cunosti (pe toti ;).
Duminica seara insa mi s-a intamplat un fenomen interesant. Dupa ce i-am dus pe toti acasa, n-am mai putut cobori din masina de oboseala. Era sa adorm acolo. A fost frumos la Iasi. Sunt exigenta cu mine, totusi a fost bine. Intotdeauna se poate mai bine, oricum. Si un drum... excelent. De vis. Mult peste asteptari.
Intoarcerea acasa.. a fost ok. Azi-noapte iar nu am dormit acasa, pt ca a venit Felicia din Oradea cu Tom, un begian, si nu si-au rezolvat problemele la ambasada. Nu aveau unde dormi, asa ca am cedat. Si, in mod ciudat, si aseara si in seara asta, m-am intalnit cate juma de ora cu cineva caruia i-e dor de mine. Intr-un mod matur si masurat, desigur, si doar pentru ca are motive, ca avem motive. Suntem altfel, mult.
Aproape ca o inteleg pe Sylvie. Totusi in situatii asemanatoare eu ma comport altfel. Si stiu, Val, ca sunt nashpa si ca ma iau de tine.. dar iti accept deciziile. Si daca Frederic era "un nashpet", asta ar fi fost.. ne vedeam, vorbeam, radeam.. Cred ca e destul de dureros sa stii ca prietenii tai nu iti accepta o parte din viata. Cred. Nu am de unde sa stiu. Adica, prefer sa nu stiu.
Sunt ok, my friends. Valorile mele sunt in acelasi loc in care sunt de obicei, sunt cu picioarele pe pamant, masor foarte bine lucrurile, sunt motivata, vreau sa imi gasesc un loc de munca bun, ma simt sprijinita si as putea spune chiar iubita, I don't take things for granted, sunt realista si stiu ce e bine si ce e rau.. si mai ales stiu ce fac si ce ar trebui sau va trebui sa se intample. Iar daca Sylvie prefera, pentru a sta cu constiinta impacata, sa nu stie anumite lucruri, atunci sunt 1000 de alte subiecte pe care le putem aborda. Asta doar daca unii oameni fac unele lucruri doar pentru a dormi linistiti si pentru ca nu cumva sa inceapa sa vada griul dintre alb si negru. Sunt unul dintre acei oameni. Care gandeste in alb si negru, care sta cu sabia gata de a taia cate un cap, care stie foarte clar ce e bine si ce e rau. Si iata, exista o singura modalitate de a vedea toate nuantele dintre. Atunci cand spui "niciodata" trebuie ca de undeva de sus sa ti se demonstreze, intr-un mod paradoxal, ca nu trebuia sa o spui, ci trebuia sa o speri doar. Si ca, voila, te-ai inselat. Ei bine, my friends, mi s-a intamplat. Nu acum. Si sunt aceeasi. Doar nu atat de mandra de valorile pe care le aparam cu atata strasnicie, si care erau si ale mele. Atat.
Noapte buna! Puteti dormi linistiti. Ati facut tot posibilul... Vietile oamenilor sunt pana la urma foarte usor de inteles. De ce mi se pare ca Sylvie nu intelege nimic acum? Poate pentru ca refuza sa inteleaga.. Si, apropo, sunt ok. Si voi fi.
Pot in continuare sa zambesc.. putin trist, dar e in natura lucrurilor. Nu exista bine absolut, nu aici. Zambesc ca a venit primavara, zambesc ca lucrez, chiar si pentru cateva zile, zambesc ca lucrurile sunt ok, zambesc ca pot sa alerg pe strada si sa simt vantul, zambesc pentru ca dimineata ma trezeste soarele si cateodata un sms, zambesc pentru ca am reusit sa tin post pana acum.
Patratelu zambeste. Well.. acum lipseste un citat despre "nevointa", cica sa ma trezeasca la realitate, ce zici Val, sper ca nu ai adormit. ;o) Oricum eu ma bucur ca existi. Stii cum e, ca ii numeri pe degetele de la o mana, si apoi mai indoi cate un deget.. :P
Glumesc. Va pup.
Si inca o data pentru Dee, multumiri. Parca ne stim de-o viata, asa mi s-a parut.
Noapte buna, draga jurnalule.. :))

Cand scade temperatura...

+18° C ~ Hawaiienii se acopera cu a 2-a patura.
+10° C ~ Chiriasii din Helsinki opresc incalzirea in apartamente. Laponii planteaza flori.
+5° C ~ Laponii fac plaja, in caz ca e soare.
+ 2° C ~ Masinile italiene nu pornesc.
0° C ~ Apa distilata ingheata
- 1° C ~ Expiratia devine vizibila. E timpul pentru o vacanta la Marea Mediterana. Rusii maninca inghetata si beau bere rece.
- 4° C ~ Ciinele iti sare-n pat
-10° C ~ Masinile frantuzesti nu pornesc. E timpul pentru o vacanta in Africa. Laponii se duc la inot.

-12° C ~ Politicienii incep sa vorbeasca despre persoanele fara adapost. Prea frig sa mai ninga.
-15° C ~ Masinile americane nu pornesc.
-18° C ~ Proprietarii caselor din Helsinki pornesc caldura.
-20° C ~ Respiratia devine sonora.
-24° C ~ Masinile japoneze nu pornesc. Prea frig pentru patinaj.
-26° C ~ Din respiratie se poate taia material de constructie pentru iglu-uri.
-28° C ~ Ciinele vrea sa se bage in pijamaua ta.
-29° C ~ Masinile germane nu mai pornesc. Laponul injura, da cu piciorul in roata si isi porneste Lada.
-30° C ~ Nici o masina normala nu porneste. Avocatii introduc miinile in propriile buzunare.
-31° C ~ Prea frig pentru sarutat, buzele ingheata. Echipa de fotbal a Laponiei incepe antrenamentul pentru etapa de la primavara.
-35° C ~ Masinile rusesti nu pornesc.
-36°C ~ E timpul pentru o baie fierbinte de doua saptamani. Laponii dau jos zapada de pe acoperis.
-39° C ~ Mercurul din termometre a inghetat. Prea frig pentru a gandi. Rusii incheie toti nasturii la camasa.
-45°C ~ Laponii inchid fereastra de la baie.
-46° C ~ Masina iti sare in pat. Rusii trag un pulover pe ei.
-50°C Lupii de mare parasesc Groenlanda. Laponii schimba manusile cu 5 degete pe cele cu un deget.
-60° C ~ Locuitorii Helsinkiului ingheata de frig. La Moscova lumea incheie nasturii paltoanelor.
- 67° C Urshii polari parasesc Polul Nord. La Universitatea din capitala Laponiei se organizeaza o excursie pe perioada lunga.
-70°C ~ Ingheata cei din iad. Universitatea din Kuznyetzk organizeaza un cros.
-75°C ~ Mos Craciun paraseste Cercul Polar.
-120°C ~ Alcoolul ingheata. Rusii sint suparati de moarte.
-268° C ~ Heliul devine lichid.
-273,15°C ~ Zero absolut. Se opreste miscarea particulelor elementare.

In memoriam

Joi seara eram la un concert Chilian, poate cel mai frumos concert al lui la care am fost. O sonorizare perfecta.. Si dupa o pauza, Chilian a spus ca tocmai a murit Laura Stoica, si a cantat inca o data o melodie pe care o cantase cu 10 minute mai devreme.. cred ca se numeste "Sa cazi in rai".
In seara asta m-am uitat pe Antena 1 la stiri. Imagini cu Laura si logodnicul ei, imagini de la inmormantare, melodii. Laura Stoica era insarcinata, urmau sa se casatoreasca. M-am emotionat. Am primit si un sms, de la cineva cu care fusesem la concert, atunci cand am aflat: "Ma uit la stiri, am plans." E ciudat, pentru ca nu cred ca se intampla des ceva care sa ne marcheze.
Bucuresti-Urziceni, joi seara pe la 21.30. O autoutilitara Dacia papuc incarcata cu baterii (?) , condusa de un copil de 19 ani a intrat pe contrasens la o curba usoara, nu se stie de ce. Renault-ul in care erau cei doi a fost lovit frontal si s-a rasturnat de cateva ori. Tatal soferului din Dacie a fost unicul supravietuitor. Imagini de la inmormantarea artistilor (Cristi era basistul unei formatii), mii de oameni care aplaudau, ploaie, flori. La sfarsit, imagini de la inmormantarea baiatului vinovat de accident. Tigan penticostal (sa ma scuze cei care cred ca discriminez), bocitoare colorate.. Declaratie "exclusiv pentru Antena 1" a tatalui baiatului, care nu a putut merge la inmormantarea baiatului pentru ca are piciorul rupt din accident: "Nici nu stiu cum s-a intamplat. Nici n-am apucat sa vad. Masina aia mergea cu o viteza extraordinara."
Scuzati-ne, analfabetilor, ca ne permitem sa mergem pe sensul NOSTRU de mers! Ma intreb daca pustiul ala stia sa citeasca.. nu cred ca apucase, ca avea si nevasta si copil. Asa de tare m-a enervat totul.. nici n-are rost sa mai comentez... :(
Lectia 1: asa cum subliniau jurnalistii de la Antena 1, lectia 1 este chiar pentru casele de discuri si pentru media, care in locul calitatii apreciaza banul si care dau uitarii artisti de valoare pentru Florin Salam (Laura Stoica a fost denumita cea mai buna voce rock feminina din Romania).
Lectia 2: Trebuia ca un japonez sa moara ca sa se ia masuri in legatura cu cainii vagabonzi. Trebuie sa se intample lucruri cutremuratoare ca sa luam masuri. Reactiv. Trebuia sa se intample asta pentru a intari campania politiei romane din aceasta primavara pentru siguranta circulatiei (probabil ca ati auzit spoturile radio "X, 16 ani, mort in accident rutier")? Ca sa fim mai atenti si noi, soferii, si politistii care vand permise pe 100 de euro? Nu cumva varsta legala pentru permis ar trebui sa fie 21?
Lectia 3: melodiile Laurei Stoica pe care le-am auzit azi la tv nu-mi erau nici macar cunoscute. :( No comment.
Lectia 4, la care ma gandesc des zilele astea (tii minte Val ca ti-am zis candva zilele astea..?): Cum ar trebui sa ne traim viata?
Si, extrapoland, concluzia la care ajunsesem chiar inainte de acest accident.. faptul ca nu ne ajuta cu nimic sa ne traim viata pentru noi, si sa fim noi insine "fericiti". "Singura modalitate de a gasi fericirea este sa o raspanditi in jurul vostru. Incercati sa lasati lumea un pic mai buna decat ati gasit-o". ;) Prietenii stiu de ce scriu asta.. Parerea mea este ca singurul mod prin care ne putem mantui este sa facem bine celor din jur. Faptele noastre, cele strict legate de viata personala, de felul cum ne-o traim, nu ne ajuta cu nimic.. numai felul in care ii ajutam pe ceilalti. Sunt atat de multe moduri in care putem face asta.. Eu asa cred. M-ar ajuta niste pareri..

Which file extension am I?

Which file extension are you?

Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda intelesul lucrurilor.

Multumesc.. ;)

La multi aaaani Alex!!!

Vroiam sa pun o poza.. dar alta data ;)
M-a rugat sa scriu un sms pe blog, a zis ca e frumos, asa ca asa voi face, doar e ziua lui.

"Beau nectar de piersici, ascult muzica la casti, verific mailuri, ma uit la poze, si tocmai termin de gatit ce a inceput mama. Nu stiu cum, dar esti peste tot.."

Si multumesc, Alex, pentru sansa de a posta sms-ul.

Una da' buna!

Azi am fost la un interviu si apoi am dormit de la 1 la 5 jumate. Cred ca era si cazul.. aseara.. am provocat primul accident din viata mea. E adevarat ca ploua, era trafic, vorbeam cu un prieten, ma gandeam la altcineva.. era noapte si ala parcase cu 1 m in afara. Dar totusi, n-am fost atenta. N-am facut nimic, doar ca am fost cu vreo 2-3 cm prea aproape de oglinda lui, si ca oglinda era exact la acelasi nivel. Ambele oglinzi au cazut pe jos. Oricum, un tip de nota zece, in drum spre politie s-a razgandit si si-a pus oglinda la loc. Si eu am fost draguta cu el, da' oricum.. a avut un comportament exemplar..
De ce "una da' buna"? Pai din mai multe motive. Era un Volvo S40.. imaginile vorbesc de la sine.. o_O