bits

Just came home from work, bought some food cause I'm home alone again. Lots of thoughts again, when I'm tired I am supposed to think less, but it doesn't work that way. I think too much and I'm sad. Again. Nush de ce scriu in engleza, ca de cand am blogul m-am tot chinuit sa scriu in romana si sa nu le amestec. Cred ca pentru ca suna mai dur totul in romana :))
Am fost iar plecata la un "eveniment" si am revenit azi-noapte la ora 1. Ma intrebam in weekendul asta de ce oare nu imi place sa fiu aplaudata in public. Ma simt aiurea de fiecare data, prefer sa nu se intample, si s-a intamplat de cateva ori, cand n-am putut sa scap. Nu cred ca trebuie sa imi explic, doar ca prefer sa nu se intample si gata. Ar fi foarte rau insa sa ma si straduiesc sa nu se intample. :)
This reminds me (or.. not necessarily) that I have to change my job.
And seems that some sms from time to time is bringing back some "slides" or just raising questions that will probably remain unanswered.. and a lifetime is quite a lot. In most cases. :))
Vreau la mare. Nu de 1.. Am mai scris asta..
Going to eat some cheese and tomatoes and then a bit in the park for a brain fix, hopefully. Tomorrow I work too.. Aberez oricum..
Update: de fapt.. nu mai ies, merg sa dorm..

monochrome

blue touches blue
touches black, then expands
all the tears and the years in the palm of my hand...

short journal entries :)

lots of milk this week, and 3 types of cereals (the usual..)

and enjoying solitude (maybe too much?)
but still wanting my car back.. in a few days..

and lots of thoughts
and music, and friends
and again a weekend home
and plans for vacation
and thoughts again

and today I slept a lot and then ride (rode?) the bike a little.. the freedom, the joy.
and last week decided not to change my job yet, things got better but so much work (yesterday too) and i need a bigger salary
and driving soon - leaving again on friday

which one would you prefer?

the morning after

Azi-noapte am reusit sa dorm in masina. Nu era masina mea, si eram pe bancheta din spate, de data asta.. dar cred ca am fost foarte obosita ca sa se intample asta.
Hmm.. de dimineata.. Aproape fiecare luni e un fel de the morning after, intr-un fel sau altul (mai degraba "altul":). Pai dimineata e greu. Nu stiu de ce dar mi-am adus aminte de o melodie de la Vama Veche, cu ocazia asta. Despre femeile acelea. :)
Acum mananc tiramisu cu mult ness (sper) de la Snack. Poate ma mai trezeste. Ma uit in acelasi timp la niste caractere mici si negre pe care trebuie sa le pun intr-un fel logic intr-un tabel excel, cu comment-uri relevante. Am zis ca mi se inchid ochii?
Din weekend. O slujba bilingva (din seria "pentru prima data"), Kirie eleison, o lumanare inalta de tot care imi picura pe mana niste picaturi fine care ma ardeau, multe servetele pe care le ceream din spate mostly for the bride, emotii, empatie, confuzie, probleme cu transportul, ganduri despre viata.
Cat despre conflicte, ceea ce ma preocupa este "cum sa fac sa fiu EU altfel" nu "e vina celorlalti". E bine macar ca ma gandesc la asta. Need more patience and more understanding and to care more. Pfu.. that's tough. Ieri mi-au spus 3 persoane ca ma iubesc. :) Cica "si asa". Si totusi I can do better than that.
Home alone for many days. Bucata de paine care mai ramasese de sambata pentru aseara avea punctulete verzi. Gotta buy some food. In seara asta am musafiri iar.
Ieri, trecand pe langa statuia Ecaterinei Teodoroiu, ii spuneam cuiva - uite, asa sa mori, in glorie, sa-ti faca statuie. Si m-a intrebat daca stiu de ce ea a fost cea mai fericita femeie din lume atunci cand a murit. Cica pentru ca a murit sublocotenent.
"Va multumim ca existati, domnule Ghita!"
Ma intorc la lucru.
Macarale rad in soare argintii.

6, post cu multumiri :))

Sunt inca la serviciu si, ca niciodata, ma doare capul. Ar fi multe de povestit, dar in principal sunt despre stat la cozi si oameni care sunt platiti ca sa te puna pe drumuri dandu-ti informatii gresite. You need a lot of patience to make a difference here, cum discutam aseara cu C (care spunea ca tocmai de asta vrea sa stea, desi este.. si va fi..cu un tip din the dutch country. Long story)...
As vrea sa mai am timp si chef sa scriu despre ce se mai intampla. A fost ziua ta, "draga" (urat cuvant), si duminica te mariti si n-am apucat sa-ti multumesc pentru toate intoarcerile (mele) si toate serile si diminetile cand plangeam si ma tineai de mana (again, long story - for the public:)). Daca nu erau astea, pentru ce as mai fi putut sa-ti multumesc acum? :P
Si pentru ca m-ai suportat, si sa ma ierti.. Sau hmm, parca finii la nasi pupa mana de-acuma. Kiddin'.
Oricum, as never, I enjoyed much the french - romanian times. But the best is yet to come. :))
Mais oui..
(Paranteza de la blogu' lu' Patratelu' care vrea sa ii transmita lui Val ca blogul ei e trist si e oricum in franceza, which is bad).
Leaving New York again for the weekend. Cu weekendul asta, din ultimele 8 doar unul am stat acasa.. as usual.

Acuma, nu am o explicatie pentru care posturile mele pot avea deopotriva label :), :( si :| ..dar ea exista si o sa incerc sa scriu mai incolo despre asta.

Si btw, nu stiu de ce blogspot are chestii in romana de-acum gen "vizualizati profilul meu complet". That sucks..

Romania cui?

Acum, ca m-am intors in acest oras sentimental, daca as avea timp, si daca as avea chef, si daca m-as apuca sa scriu, as scrie un post asemanator cu un articol din unul din ultimele numere ale revistei Cariere, pe care l-am citit azi, un articol de Mihai Ghyka intitulat "Romania cui?". Si e mai grav decat atat: 'o alta tara dac'am avea, altfel ne-am bate joc de ea.' Ma gandesc de cateva zile la asta, si azi cand am citit articolul.. ma rog, e mult mai optimist.
Bai cher journal, ca sa zic asa.. alta data..
"Alt Oras" - Vama Veche:
"Nu te-ai saturat de orasul asta care ne mananca nervii si ce-a mai ramas din suflete?
Mitocani care arunca orice din masina de parc-ar vrea sa scada-n greutate...
Claxoneaza, da, claxoneaza, nu fi prost! Daca nu claxonezi, nu participi la hitul zilei!"

Nu ar trebui sa scriu, pentru ca sigur o sa scriu prostii.. Am fost la denie in seara asta, la Sf. Elefterie, in piata Ero(r)ilor, apoi ne-am intalnit sa vorbim despre nunta. A, si ziua am fost in gradina japoneza o juma de ora, a fost foarte frumos.

Maine, surpriza, nu merg la serviciu, asa ca probabil pot sa plec mai repede din Bucuresti (in palma arde drumul...ciudata treaba-i viata...), dar inainte de asta trebuie sa-mi caut ceva haine. In orasul asta am probleme sa-mi gasesc pana si o pereche de blugi ca lumea - inca n-am gasit.., ce sa mai zic de haine de nunta..

Ma pocnise asa un dor de munte, de sambata incoace.. Ma gandeam la concediu, dar daca imi schimb serviciul poate se schimba si lucrurile. Colegul meu cel nou zice in cunostinta de cauza ca ar trebui sa plec, ca sefu' ma strica la cap. Pe de alta parte nu vrea sa plec. Cred ca am face treaba buna impreuna.. si imi place.. dar nu merita.. Si daca plec, hm, nu stiu daca e bine unde ma duc, dar mai am timp sa ma gandesc la asta, 2 saptamani. Si daca nu plec, pana in iunie nu cred ca imi iau nici o zi de concediu, deci pot sa ma gandesc mai mult la munte si la mare (marea.. nu mai mult de 5 zile..) si la forum si altele din categoria asta si la tara si mai mult decat de vineri seara pana duminica.

Am racit, mi-e somn, am venit tarziu ca am avut de vorbit multe despre mancare, muzica, francezi si alte combinatii, nu imi dau seama exact daca am stabilit ceva (in ultimul timp merg de 1.5 ori pe saptamana cu taxiul acasa seara), si nu mai e mult pana weekendul viitor.
Azi a fost una din zilele cu ploi si cu melci, doar ca n-a plouat deloc. Sunt autodistructiva si e bine sa nu scriu deloc. In seara asta nu m-am gandit decat ca trebuie sa fac ce e bine, ca nu e greu, ca am facut asta si cu Horatiu, am putut, si el poate m-a iubit cel mai mult of all people. Si atunci it was "the right thing to do", and he knew the way after that. Si nici nu stiu de unde au venit toate gandurile astea. Si ca pot, si ca poate asa e bine. Poate nu pentru mine? Dar "trebuie". Si m-am mai gandit azi asa, out of the blue, ca afterall we die alone.

Despre Paste nu scriu, a venit prea repede.
O prietena m-a sfatuit odata ca atunci cand sunt trista sa ascult o melodie care pe ea o inveseleste intotdeauna. Nici nu o stiam pe atunci. The Cure - "Just Like Heaven". Eh, la mine nu merge asa.. poate o sa treaca.. Oricum plecam impreuna, eu cu gandurile, avem timp pana luni.
Good night for now..

Sondre Lerche songs...

It's the pounding in the heart whenever you are gone without any trace
It's the breaking of the waves that were about to really carry someplace
It's a major minor detail
It's a solitary sequel to never knowing anything at all

It's the ticking of the clock when you wake up alone at seven AM
It's the thought of getting used to something so right and then just throw it away
It's a major minor detail
On a misty morning L train
And the fear of having to go back

You'll hear the piano sound
And know something turned around

It's the circus I bring on whenever I reach out to touch you my dear
It's the laws of our attraction and the fact that it's all going somewhere
It's a major minor detail
Like erasing that old ghost train
So one day I can be with you

It's the morning after everything has dawned and I'm about to be late
The sun here on my left and that piano on the right is my date
It's a major minor detail
It's a soiltary sequel to never knowing anything at all

Ikea peste tot zilele astea.. :)