Last days of august

Am fost la maaare. Uram marea acum 2 ani. Acum, zic ca depinde cu cine te duci. De data asta am stat vreo 60 de ore.. de cateva ori am avut tentativa sa ma intorc mai devreme. Ce pot sa zic e ca pe 5 km de plaja nu am auzit nici o manea, in repetate randuri cand ma plimbam, la fel in timpul zilei. Pe plaja - Vama Veche. [Formatia..] Cel mult un Tarkan sau o greceasca. La 23.10 se oprea muzica peste tot. Am inteles ca un concert al lui Adi minune a fost oprit dupa ora 23, pentru ca tulbura linistea publica, muzica fiind prea tare. Am inotat. E tot ce pot sa zic. Urasc sa stau la plaja. Multa lume cu copii mici. Mi-era dor de Turcia. De practica de anul trecut de la Comorova. La mare, in padure de conifere, casute. Multe. Cu cate 2 camere fiecare cu 2 paturi. Ale facultatii noastre. Cu pasarele care cantau tot timpul. Si noaptea. Mi-era dor de practica aia. Ultima. Banchetul, cum s-ar zice. Cu ceva examene. Mi-era dor putin si de Vama, de StufStockul de anul trecut. Dorul asta e legat de amintiri si de mare. Mai imi era dor si de...
:P
Well.. nu a fost rau, dar mi-a incercat rabdarea. Nu pot sta la mare mai mult de 2 zile. Sunt defecta. Atunci, cand am fost in practica, aveam in fiecare zi cursuri de pregatire pentru licenta (pardon, diploma, licenta e pentru aia care au avut facultate de 4 ani), sau aveam examene sau plecam pe cate undeva.
La intoarcere, alone fiind, am luat la autostop un tip si o tipa care veneau din Vama. Stil hipiot, adica fire de artist. Mergeau la FanFest la Rosia Montana, tipul vroia sa ajunga devreme a doua zi ca sa castige un ban facand codite. Pe autostrada de Soleil am facut o crima. Mi s-a izbit o pasare de parbriz. Sange, efecte de intindere..

Intre timp ascult ceva ce am descoperit de curand, in Slovacia, si am ignorat toata viata: Patricia Kaas. Aveam o prejudecata. :) Ascult albumul "Piano Bar".

Tocmai a fost Cami pe la mine. Nu ne-am mai vazut normal de vreo 6 ani. Era frumos in liceu, ca ne vedeam sa ne uitam la tv, radeam mult, aveam discutii intelectuale etc. Dar nu am mai avut timp.. mai ales eu. Peretele de la hol are vreo 6 metri. Lipeste apartamentele noastre. In seara asta am vorbit despre de toate, i s-a facut putin teama de nunta.. E ok, sunt impreuna de vreo 8 ani, dar au trecut repede. Sambata e cununia civila, am vorbit de program, cum plecam de acasa si altele. Am vrut sa merg singura, mi se pare ok. Sper sa nu ma simt in plus. :)
Mi-a zis ca weekendul trecut a fost un numar record de casatorii in Bucuresti - 16.000. Imi place unde are cununia civila, primaria sectorului 2 are un parculet foarte frumos in fata. Exemplu de best-practice pentru arhitectura peisagera, pe care am studiat-o si eu in facultate, putin.

Asa.. deci ce ziceam.. la mare am fost de marti pana joi, si vineri am plecat la Sighisoara, la intalnirea de lucru. 26-28 august. Cred ca am lucrat destul de mult. Greseala e ca nu-mi dau seama cum pare din afara ceea ce fac. Daca pare simplu.. daca pare complicat.. eu intotdeauna cred ca ar fi trebuit sa fiu capabila de mai mult de atat. Mereu am impresia cand merg pe strada ca oamenii ar putea avea vieti mult mai interesante si ca in mod sigur exista atat de multi care sunt cu mult mai destepti decat mine.. asa as vrea sa fie..
Ma doare in gat pentru ca la intoarcere am stat pe culoar in tren si era geamul deschis. Nu am avut locuri. Cred ca a fost ok, insa nu m-am refacut inca dupa Slovacia... Inca sunt obosita. Mai mult nu pot scrie. "Povestea pe care o spunem despre un eveniment ramane un segment al totalitatii pe care o cuprinde momentul; imediat ce momentul este narat, isi pierde multiplicitatea si ambivalenta in numele intelesului abstract al intentiei auctoriale." Cred ca asta putea fi spusa intr-un mod mult mai simplu si frumos decat atat. :)
Interesant. Ziceam candva ca imi plac lucrurile nespuse. Cateodata asa e. Imi plac. Cand esti oarecum sigur pe ele, in general. Si imi mai plac simbolurile. Si metaforele. Si jocurile de cuvinte. Despre ce vorbeam?

La revedere draga jurnalule, cred ca brain somn. [= brain damage]

Brainstorming please...

Am nevoie de ceva... sugestii de cadou pentru o cununie civila, a prietenei si vecinei mele Cami.
Lack of inspiration at this moment...

Comments? Please?

Pe val

Sa incep cu inceputul… a fost frumos in Slovacia. Asta e sentimentul de dupa. Din aceeasi carte pe care o citesc de 2 luni, Essays in Love – de Alain de Botton, am inteles de ce trecutul pare mult mai frumos decat prezentul.. zice el in carte ca nu-ti mai aduci aminte ca iti tremurau dintii de frica si de frig, si ca ai cazut si te-a durut fundul, tii minte doar ca ai fost la ski si poti sa te lauzi cu asta. Si a fost frumos. Si nu traiesti in prezent, traiesti doar in trecut si in viitor, amintindu-ti ceva sau asteptand ceva. De fapt, ti-e si teama sa traiesti in prezent. Devii constient ca esti fericit in prezent, si atunci te sperii, pentru ca vrei ca fericirea sa fie ceva ce astepti. Nu ceva ce s-a realizat acum, cand nu esti pregatit pentru asta.. si tu ce sa-ti mai doresti de acum pentru viitor, daca esti fericit "acum"?

Deci, a fost frumos in Slovacia. Am muncit, m-am bucurat ca am muncit, aveam nevoie de asta, am vazut locuri noi, mai presus de asta am cunoscut persoane interesante, oameni cu caracter.. Drumul de intoarcere a fost... a fost. Cred ca a fost lung. Poate si pentru ca era duminica (14 august btw) si era aglomerat. M-a luat radarul in Ungaria. Langa granita. 82 la ora. 10 000 de forinti. Adica 40 de euro. Din fericire ceilalti 3 "pasageri", care nu aveau nici o vina saracii, o sa contribuie cu cate 10 euro. Trebuie sa trimit banii prin CEC, intr-o luna. Apoi.. in Romania, am mancat in Oradea, noaptea, pe banca in parc. Pateu ROMANESC. Si pe drumul de intoarcere, pe la 3 jumate, pentru a doua oara in viata, mi s-a facut atat de somn incat am avut decenta sa il rog pe Ciprian sa conduca. Gluma, gluma, da' mi-a venit in minte "I want to die peacefully, in my sleep, like my grandfather, not screaming and yelling like the other four passengers in his car." Si mi-a fost atat de somn incat am si dormit..adorm greu cand conduce altcineva.. mi-e cam frica.. si in general am o rezistenta de invidiat la oboseala. Drumul Deva - Targu Jiu e unbelievably devastated. Ca experienta, merita. Masina, saraca, insa..
Si apoi am fost la Ciprian, la Targu Jiu, am dormit cu totii acolo, a doua zi i-am dus pe Alex si Carmen la autogara in Valcea si apoi am mers la tara. Miercuri am fost la stana sa luam branza (ne dau pentru pamant - mananca iarba oile lor si de pe pamantul nostru - si pentru cele 2 oi), eu cu sora mamei de la Cluj, 30 de kile, majoritatea in rucsacul meu, si asa ne-a plouat in continuu la coborare aproape 3 ore. Am vazut si o salamandra, noroc ca ploua ca altfel nu iesea.. si m-am bucurat ca nu am mai vazut de mult. Micile bucurii ale vietii, din nou.
Apoi m-am intors in Bucuresti, joi, singura. Mama a ramas sa termine casa de varuit si de aranjat. They made it, yay! In seara asta mi-a zis ca primarul cel nou planuieste o intalnire cu toti "fiii satului". Trebuie sa fie foarte interesant, mama zice ca pot sa merg si eu ca sunt fiica ei, cica se merge cu familia. Apropo, am facut 10 ani de la terminarea generalei. Nimeni nu s-a agitat.
In continuare.. vineri am fost la interviu.. sambata am facut bicicleta, a durat vreo 4 ore dar acum cred ca e mai echilibrata decat era inainte de demontare, la mama ei in Bordeaux.. Nu-i a mea, deci am grija de ea.. si o sa ma fac io mare si imi cumpar Magellanul ala. Si ma gandeam la sentimentul de libertate pe care il ai pe bicicleta, nu se compara cu masina. Si poti sa bei si bere. ;)

Pandelica, vara mea care munceste in UK acum, imi tot da mesaje bipolare, adica unul maniac, unul depresiv. Sambata m-a si sunat, zice ca a castigat pana acum 700 de lire ceea ce i se pare inadmisibil de putin, si ca acum se are bine cu un polonez, de la foarte bine-n sus. Hm..

Si n-am apucat sa ma vad cu toata lumea cu care trebuie sa ma intalnesc, si care vrea sa povestim una-alta, de Slovacia, de noutati, de ce au mai facut. Recuperam in toamna..

Maine merg la mare. 3 zile. M-am bronzat cu "sosete" in Slovacia, si am nunta in septembrie, trebuie sa refac ce am stricat. Deci sper sa nu ploua. Ma intorc joi.. vineri merg la Sighisoara.. Apoi serviciul.. si intre, din cand in cand, cele 2 proiecte restante pentru master.. si dizertatia de care ma tot apuc..

In seara asta m-am intalnit cu Bianca si Stefan, mi-au adus cadou o busola din Anglia. Norocul meu, cica poti sa-i pui si oglinda si s-o folosesti ca pudriera. In rest, indica nordul. Si eu le-am adus vin si bere din Slovacia. Alcoolicii anonimi. Sau sa folosesc antonimul la "anonimi".. Si am vorbit si de nunta si cum au gandit totul.. suna bine.. Am mancat tiramisu, a venit si Vali sa ii dau obiecte traditionale din Romania pitoreasca, pleaca in Grecia la o scoala de vara, nu ea ci practic niste copii pleaca cu ea, ca a trecut vremea scolii. Apoi am discutat de valori, de santuri si de autodisciplina. Si de sport si de munte. Si cam atat draga jurnalule. Ea cica se intoarce pe 3 septembrie, sa scriu aici tot ca nu mai tin minte date. Vineri vine Paul, olandezul zburator, mare dragoste mare cu Carmen, in Slovacia si dupa. Pleaca impreuna in Turcia.

Gata, merg sa dorm. Maine plec la mareee!!! Nu vreau sa ma gandesc la ideea de "litoral", which I hate. Urasc pana si sa stau la plaja. Ma gandesc la inot si la seri. 2 seri. Apoi, Sighisoara.

"Ceea ce cautam este gustul acelei enorme bucurii care clocoteste in inimi, atunci cand dupa o lunga oscilare la granitele posibilitatilor umane putem din nou sa strangem viata cu ambele brate. " Fara legatura cu marea, sau cu Sighisoara, probabil. In general, un citat folosit in legatura cu muntele. Asta este sloganul unui club montan, am uitat care.

Noapte buna...

Pana la noutati de la mine... ceva amuzant

Cu permisiunea autorilor (adica fara, dar Vali sper ca nu se supara si Georgica sper ca nu stie :), 2 mailuri:

Vali catre grup:
Voiam doar sa va intreb ceva: cunoasteti cumva jocuri traditionale romanesti (nu "Baba oarba" ca jocul asta este de la curtea lui Ludovic al XIV-lea:))? Sau poate stiti vreo asociatie care se ocupa cu asa ceva?

Multumesc anticipat!

Georgicacatre grup (sau catre Vali??):
Draga mea prietena, colega, iubire secreta ca urmare a mail-ului primit de la dumneavoastra si citit de catre mine intr-o seara ploioasa de vara in timp ce hainele imi acopereau goliciunea trupului bine lucrat intre fiarele contorsionate de puterea bratelor mele am decis sa dau curs cerintelor dvs si am efectuat un studiu folcloric in satul in care s-a nascut unul din parintii mei unde traditia a fost ceva ce nu mai este, iar modernul nu se imbina deloc cu mentalitatea de taran filosof a localnicilor. Documentandu-ma serios in legatura cu satul romanesc si jocurile traditionale am ascultat povesti, legende despre o activitate mostenita din tata in fiu si din mama in fiica, a carei origine se pierde in trecutul indepartat si ale carei reguli sunt nescrise, dar respectate de catre toti participantii.
De obicei acest joc se joaca in doi (mascul si femela), dar prin sat s-au auzit zonuri ca anumite persoane au incalcat regula si au participat in grup la acest joc de societate al satului romanesc.
Obiectivele lui sunt dezvoltarea capacitatilor motrice de baza pana la un nivel avansat sau pana cand batranetea nu iti mai permite sa participi activ.
Dar principalul obiectiv al lui este ca barbatul sa se simta bine, pentru ca femeia oricum se simte bine si ea. Jocul are finalitate, dar ideea si farmecul acestui joc este ca finalitatea ia pe toata lumea prin surprindere.
Acest joc s-a jucat, se joaca si se va juca, observandu-se o tendinta de dezvoltare atat pe orizontala, cat si pe verticala, asa ca draga mea prietena, colega, iubire secreta ma ofer sa-ti impartasesc tainele acestui joc, pentru ca noi, generatia noastra este datoare sa duca mai departe mostenirea culturala a strabunilor nostri.
Al tau iubitor de folclor si studios de jocuri traditionale.
P.S. Salut toti animatorii si formatorii si necunoscutii si necunoscutele de pe acest grup si va invit, numai si numai daca aveti cunostinte teoretice, practice si aprofundate despre acest joc sa le faceti cunoscute si altora. Parerea voastra "chiar nu conteaza", dar experientele voastre da.

Touching the void

Draga *,
Am reusit sa-ti gasesc adresa, pe cai oculte. Iti datorez o multime de raspunsuri, multumiri si scuze. Sa incep cu raspunsurile.
Data zilei Silviei nu aveam de unde s-o stiu, telefonul lui Vali nu-l stiu, iar pe preopinenta am intrebat-o pe la inceputul lunii, ca o premonitie, dar s-a eschivat. Asa ca am luat de buna data de 30, am sunat-o si mi-a raspuns ca evenimentul era pe 29, dar ca e OK. Urarile au fost, evident, si din partea ta.Silvia era la tara, cu probleme de mama. S-a intors in Bucuresti pe 5 aug. si a plecat din nou pe 8. De mine nu a avut timp. Problemele de mama s-au ameliorat.
Emailul tau din 26 iulie, l-am primit, dar nu l-am salvat la timp si l-au sters cele ce-au navalit ulterior. Asa ca ...
Emailul din 7 aug. noaptea, prevedea un bip de raspuns. La bip a raspuns Connex, ca numarul nu este alocat. Si-a raspuns tot asa toata ziua de luni si marti.Deci, keine bip.
Iti multumesc pentru urari si pentru aprecieri, mi-e dor de tine si abia astept sa ne vedem si sa trancanim. Am inteles ca veniti duminica sau luni. Da un semn de viata, mai multe bipuri si te sun eu.
Cu salutari si nerabdare, C

me to c

Vai ce mail frumos si concis mi-ai scris. Am cam zambit pe aici, si acum zambesc cand scriu. E ora 0.34 aici, mi-e cam somn deci sper sa fiu coerenta. Am facut niste excursii frumoase care m-au facut sa imi dau seama ca o sa ma simt ca in cusca in Bucuresti, asa ca nu o sa mai refuz, asa sper, invitatiile la Sinaia si in Bucegi. Tatra sunt niste munti foaaarte frumosi, cam ca Retezatul dar cu niste trasee frumoase, gen Piatra Craiului si ce e grozav e ca sunt multe varfuri si poti face o multime de trasee de o zi, iar cand incepi esti deja la 800 - 1500 m altitudine, majoritatea traseelor fiind la peste 2000 de m. Din pacate in varfurile peste 2600 se ajunge doar cu ghid, asa ca nu putem merge, dar maine mergem daca e vreme frumoasa cu telecabina, la un varf peste 2600, sa nu zicem si noi ca nu am fost. Carmen e bine, ne-am cam certat noi la inceput dar acum e ok, e cu un olandez foarte dragut care cred ca o sa o schimbe foarte mult in bine, ca si asa e cam baietoasa, asta ramane intre noi evident. Nu are parul lung si nici rocker nu e, e chiar foarte dragut, blond cu parul cret si foarte destept. Cred ca o sa o si vad plangand la sfarsit.
Eu nu cred ca ma intorc chiar pe 16, cred ca mai stau la tara cateva zile. Trebuie sa-mi iau bicicleta cand ma intorc ca aici am cam muncit si nu mai pot sa fiu asa leguma iar. Se pare ca o sa ma si angajez cand ma intorc, mi-e putin frica dar sunt fericita ca o sa se intample curand. Cred ca o stii pe L, mi-a propus un job de coordonator de proiect la ea la firma. Sper sa fie bine si sa imi placa.
Uite ce mail lung am scris, nu prea am scris la nimeni de cand sunt aici.
(...)
Asa ca pe scurt despre planurile mele - sper sa ajung in Bucuresti, sa ma apuc de disertatie, sa imi pau bicicleta si sa ma angajez, si sa merg mai des la munte. Simt cateodata ca sunt delasatoare si ar trebui sa am teluri inalte, sa vreau o cariera sau mai stiu io ce, dar deocamdata nu imi dau seama exact cum vor evolua lucrurile cu mine.
Cam atat ca uite ce mult am scris. Mi-a facut foarte mare placere mailul tau, cred ca ai talent la scris oricum.

Toate cele bune. Duminica plecam spre casa.
"me"

Am inceput cu un mail de la un prieten (unul dintre cei mai varstnici buni prieteni ai mei, cam de o varsta cu mama). Nu stiu, nu mi-a venit sa scriu. Lucrurile se simplifica atat de mult cand le exprimam in cuvinte, se limiteaza cumva doar la povestea scrisa cand de fapt e mult mai mult de atat. Asadar, oricum, din nou nimic despre mine, despre ce simt nu ce fac. Ieri am vazut un film in timpul caruia nu m-am uitat la ceas decat o data, extraordinar pentru mine. Touching the void. Mi-a fost frig tot filmul, la fel si la ceilalti - majoritatea din ei fiind pasionati de alpinism. L-am vazut (cliseu, vorba lui Dee) "cu sufletul la gura". In rest, nimic. Am fost pe munte, am muncit, am fost la AquaPark, in Poprad, la Spissky Hrad, la inca un castel din zona, mi-am luat Salomoni cu reducere de 50%, saptamana asta am fost la Water Forest din nou, am facut diguri, am fost 5 si a fost bine ca am muncit bine impreuna si am si comunicat (Paul, Carmen, Gosha, Wojtek). Azi am muncit din nou destul, se zvonea ca e ultima zi de munca, ba chiar am taiat putin cu drujba, ca m-a lasat nenea. Ma rog, ne intelegeam prin semne. Cam atat. De fapt ar fi foarte multe de spus. Despre oameni. Despre mine. Vag.
Maine e vineri si incercam sa ajungem pe Lomnicky Stit daca e vreme buna (2634 - cu telecabina, ca nu se poate altfel). Mai sunt 2 zile. Apoi, seara, eu si Carmen, probabil si Ciprian, o sa gatim pentru toti EVSii. Asta dupa cina, care oricum nu e de ajuns. Azi am mancat iar o ciorba de varza acra super-acra, si macaroane cu mac. Deci maine dupa cina.. mamaliga cu branza si smantana, si ooou.
Nu mai pot scrie. Tocmai am citit acum 2-3 minute ceva care m-a intristat. Poate n-ar trebui sa conteze atat de mult, dar asta e. Dezavantaj eu. Poate ca..
Nimic. Noapte buna. Touching the void

O zi minunata - o nenorocire nu vine niciodata singura... :))

Ieri si azi am fost la Water Forest, nu ma plang pentru ca mi-a placut desi altii au fost mai norocosi si au lucrat pe un stadion, ca sa nu mai vorbim de vasile si alina care au stat acasa, cica erau raciti.. probabil ca au jucat sah toata ziua. Amigos conosao de ce.
Proiectantul a trecut ieri pe acolo si stia de inundatiile din Romania, a zis ca daca s-ar fi facut niste constructii similare in Moldova s-ar fi evitat o mare parte... ar fi asa greu sa iasa satenii toti intr-o zi si sa faca niste diguri? Hm..
Azi am facut 14 diguri, mai mari ca cele din zilele trecute. Am fost vreo 12, si am ajuns aproape in varful dealului, nu mai avem mult.
Am devenit maestra fierastraului si a tarusilor infipti in pamant, azi mai mult ca ieri, si dupa ce am taiat un tarus am vrut sa-l rup cu piciorul si o bucata mi s-a infipt in picior. Sange, trusa de prim-ajutor etc. Acum exagerez, nu e grav, dupa cum spuneam trebuie sa mi se intample lucruri din astea si sa devin putin masochista ca sa fiu pregatita pentru greutatile vietii. Apoi, pe 3 jumate, adica aproape de plecare, am inceput sa simt cum ma ustura pielea, si nu stiu daca o sa pot sa dorm la noapte.. e vorba doar de picioare, din fericire. M-am bronzat cu sosete, deci e musai sa merg un week-end la mare. Nu stiu cand, dar ar trebui.. Poate la StufStock, ca mi-a placut foarte mult anul trecut.
Astia merg la piscina in seara asta dar eu nu pot sa merg deci o sa ma cuprinda o tristete adanca.
Tocmai a trecut un nene in carje, sunt vreo 7, cica sunt si ei voluntari aici. E una dintre tanti, ca o bunica, care ajuta la micul dejun. E foarte activa ca vine tot timpul sa ne ia farfuriile si firmiturile asa ca suntem under pressure. Kidding.
Am plecat.. mor de frig, cred ca e un fel de insolatie, si in juma de ora trebuie sa fim la cina. Sper sa nu ne dea iar macaroane cu mac.
Vai ce frig imi eeeee... si ce-i lumina asta alba care ma invaluie...?