blogul meu

exact asa, dupa ce l-am primit in seara asta prin posta...
e un fel de "n-am fost nicaieri, dar mi-am uitat ceasul acolo"

short journal entries :)

lots of milk this week, and 3 types of cereals (the usual..)

and enjoying solitude (maybe too much?)
but still wanting my car back.. in a few days..

and lots of thoughts
and music, and friends
and again a weekend home
and plans for vacation
and thoughts again

and today I slept a lot and then ride (rode?) the bike a little.. the freedom, the joy.
and last week decided not to change my job yet, things got better but so much work (yesterday too) and i need a bigger salary
and driving soon - leaving again on friday

which one would you prefer?

6, post cu multumiri :))

Sunt inca la serviciu si, ca niciodata, ma doare capul. Ar fi multe de povestit, dar in principal sunt despre stat la cozi si oameni care sunt platiti ca sa te puna pe drumuri dandu-ti informatii gresite. You need a lot of patience to make a difference here, cum discutam aseara cu C (care spunea ca tocmai de asta vrea sa stea, desi este.. si va fi..cu un tip din the dutch country. Long story)...
As vrea sa mai am timp si chef sa scriu despre ce se mai intampla. A fost ziua ta, "draga" (urat cuvant), si duminica te mariti si n-am apucat sa-ti multumesc pentru toate intoarcerile (mele) si toate serile si diminetile cand plangeam si ma tineai de mana (again, long story - for the public:)). Daca nu erau astea, pentru ce as mai fi putut sa-ti multumesc acum? :P
Si pentru ca m-ai suportat, si sa ma ierti.. Sau hmm, parca finii la nasi pupa mana de-acuma. Kiddin'.
Oricum, as never, I enjoyed much the french - romanian times. But the best is yet to come. :))
Mais oui..
(Paranteza de la blogu' lu' Patratelu' care vrea sa ii transmita lui Val ca blogul ei e trist si e oricum in franceza, which is bad).
Leaving New York again for the weekend. Cu weekendul asta, din ultimele 8 doar unul am stat acasa.. as usual.

Acuma, nu am o explicatie pentru care posturile mele pot avea deopotriva label :), :( si :| ..dar ea exista si o sa incerc sa scriu mai incolo despre asta.

Si btw, nu stiu de ce blogspot are chestii in romana de-acum gen "vizualizati profilul meu complet". That sucks..

Romania cui?

Acum, ca m-am intors in acest oras sentimental, daca as avea timp, si daca as avea chef, si daca m-as apuca sa scriu, as scrie un post asemanator cu un articol din unul din ultimele numere ale revistei Cariere, pe care l-am citit azi, un articol de Mihai Ghyka intitulat "Romania cui?". Si e mai grav decat atat: 'o alta tara dac'am avea, altfel ne-am bate joc de ea.' Ma gandesc de cateva zile la asta, si azi cand am citit articolul.. ma rog, e mult mai optimist.
Bai cher journal, ca sa zic asa.. alta data..
"Alt Oras" - Vama Veche:
"Nu te-ai saturat de orasul asta care ne mananca nervii si ce-a mai ramas din suflete?
Mitocani care arunca orice din masina de parc-ar vrea sa scada-n greutate...
Claxoneaza, da, claxoneaza, nu fi prost! Daca nu claxonezi, nu participi la hitul zilei!"

Nu ar trebui sa scriu, pentru ca sigur o sa scriu prostii.. Am fost la denie in seara asta, la Sf. Elefterie, in piata Ero(r)ilor, apoi ne-am intalnit sa vorbim despre nunta. A, si ziua am fost in gradina japoneza o juma de ora, a fost foarte frumos.

Maine, surpriza, nu merg la serviciu, asa ca probabil pot sa plec mai repede din Bucuresti (in palma arde drumul...ciudata treaba-i viata...), dar inainte de asta trebuie sa-mi caut ceva haine. In orasul asta am probleme sa-mi gasesc pana si o pereche de blugi ca lumea - inca n-am gasit.., ce sa mai zic de haine de nunta..

Ma pocnise asa un dor de munte, de sambata incoace.. Ma gandeam la concediu, dar daca imi schimb serviciul poate se schimba si lucrurile. Colegul meu cel nou zice in cunostinta de cauza ca ar trebui sa plec, ca sefu' ma strica la cap. Pe de alta parte nu vrea sa plec. Cred ca am face treaba buna impreuna.. si imi place.. dar nu merita.. Si daca plec, hm, nu stiu daca e bine unde ma duc, dar mai am timp sa ma gandesc la asta, 2 saptamani. Si daca nu plec, pana in iunie nu cred ca imi iau nici o zi de concediu, deci pot sa ma gandesc mai mult la munte si la mare (marea.. nu mai mult de 5 zile..) si la forum si altele din categoria asta si la tara si mai mult decat de vineri seara pana duminica.

Am racit, mi-e somn, am venit tarziu ca am avut de vorbit multe despre mancare, muzica, francezi si alte combinatii, nu imi dau seama exact daca am stabilit ceva (in ultimul timp merg de 1.5 ori pe saptamana cu taxiul acasa seara), si nu mai e mult pana weekendul viitor.
Azi a fost una din zilele cu ploi si cu melci, doar ca n-a plouat deloc. Sunt autodistructiva si e bine sa nu scriu deloc. In seara asta nu m-am gandit decat ca trebuie sa fac ce e bine, ca nu e greu, ca am facut asta si cu Horatiu, am putut, si el poate m-a iubit cel mai mult of all people. Si atunci it was "the right thing to do", and he knew the way after that. Si nici nu stiu de unde au venit toate gandurile astea. Si ca pot, si ca poate asa e bine. Poate nu pentru mine? Dar "trebuie". Si m-am mai gandit azi asa, out of the blue, ca afterall we die alone.

Despre Paste nu scriu, a venit prea repede.
O prietena m-a sfatuit odata ca atunci cand sunt trista sa ascult o melodie care pe ea o inveseleste intotdeauna. Nici nu o stiam pe atunci. The Cure - "Just Like Heaven". Eh, la mine nu merge asa.. poate o sa treaca.. Oricum plecam impreuna, eu cu gandurile, avem timp pana luni.
Good night for now..

Ioi ma... :)

In drum spre casa, un frig ingrozitor, si ce-mi aud urechile.. la casti, exact cand urcam pe scari.. probabil noul single Cargo. Imediat mi-am imaginat niste rockeri nostalgici si betivi intr-o bodega in care mirosul de Carpati si mirosul de (halbe de) bere se amesteca. Mi s-a parut imposibil, ok, "Daca ploaia s-ar opri" mai era cum mai era, dar asta.. Un fel de romantza - manea, cu versuri absolut speciale. Deci: am gasit pe undeva, cred ca pe versuri.ro, si le las asa, fara majuscule, apostroafe, etc:
pan la luna si pan la stele as zbura
pan la soare n-ar fi departe-n mintea mea
sa te mai zaresc macar o data as vrea
esti frumoasa ca o stea
Pai:
- rima este si incrucisata si imbratisata si fix oricum vrem noi. ar exista chiar si o situatie in care ar parea vers alb, de fapt doua:
1. cand alcoolul produce tulburari de memorie si nu mai tii minte ultimul vers, totul parand nou si cu alta termin-atie
2. cand nu stim exact unde se sfarseste un vers si incepe celalalt, sa luam un exemplu aleator:
"pan la luna si pan la stele / as zbura pan la soare / n-ar fi departe-n / mintea mea sa te mai zaresc macar (!) / o data as vrea esti frumoasa (?) / ca / o stea"
- ritmul nu stiu cum e pentru ca a trecut mult prea mult timp de cand am invatat lucrurile astea, insa seamana cu "Sara pe deal" (ta-tatatatata-tatata-tatata-tata) cu singura exceptie ca ultimul vers e mai scurt, adica o chestie de masura, [of, ce rau imi pare ca am uitat teoria, faceam asa comentarii frumoase in generala si liceu. frumoase, da' critice, asa zicea profa intr-a saptea, ma punea sa comentez comentariile colegilor, zicea sa ma fac critic literar.]
- trecem la continut: daca e frumoasa ca o stea, stele sunt destule, nu trebuie decat sa zbori.
- as adauga - sa zbori noaptea, pentru ca ziua, vezi, stelele nu se vad, ele sunt niste corpuri ceresti absolut inutile ziua, n-ai face decat sa intri in ele, pentru ca nu se vad. sau nici sa zbori nu e nevoie, poti sa le vezi de pe Pamant. noaptea.
- "pan la soare n-ar fi departe in mintea mea" - (revenim la mesterul manole si icar) doar mici probleme cu temperatura, si anume am inteles ca daca depasim 41 de grade creierul devine gelatinos si e primul care cedeaza. de inteles de altfel. deci nu e o problema de departare, ci de caldura, sau cum sa zic..
- particula asta, "mai", am uitat ce este, deci nu pot s-o comentez dar nu stiu de ce mi se pare putin pleonasmica alaturarea cu "inca o data", ca sa nu mai zic ca e patetic si injositor sa zici asa ceva
- cu "zaresc" am avut probleme si cand am auzit melodia - "sa te mai zaresc macar o data as vrea"... ce frumos, ce profund, nu pot descrie in cuvinte. dupa ce-o zareste, ce altceva si-ar mai putea dori, chiar asa..
- "esti frumoasa ca o stea" - pai suferinta poetului se rezolva in ultimul vers, care e mai scurt dar mai profund: nu trebuie decat sa se uite pe cer noaptea, poetul, care este, ca sa-si aline dorul. deosebita comparatia, deosebita si apoteotica. sublim.

Unde-o mai fi Kempes? Oare el stie ca pana la soare n-ar fi departe?

Odata...

Odata am ucis o vrabie.
Mi-am adus aminte de asta in weekend, cand eram in masina. Veneam de la mare, eram singura in masina, era in august 2006 si s-a izbit de parbriz. Draga jurnalule. Daca te intrebi cum de stiu daca a murit sau nu.. o sa zic ca pur si simplu stiu ca a murit. Fara detalii oripilante pentru ca stiu ca esti fire sensibila, de artist.
***
Pe google groups sunt inscrisa nu stiu cum pe un grup de evenimente. Primesc mesaje cu update-uri, dar nu intru niciodata. Pana in seara asta. Ca sa vad ca, pe un topic foarte serios, despre ruine recent descoperite in centrul Bucurestiului, se converseaza Ciobanul Bucur Obor si Marilena Tun.
***
E ciudat, ca nu mai stiu sa scriu nimic, am scris o data la 2 saptamani de o vreme, si inventez acum cate ceva pentru ca te-am parasit. Apar asa, cu angoasele mele pseudo-intelectuale, cand si cand.
***
A fost iar plecata. O sa ma scot de la intretinere, eu insami, luna asta. Am avut work meeting in al doilea weekend din martie, the most complex ever, si apoi in al treilea, adica weekendul trecut, am avut intalnire de evaluare, la Sinaia, pt TOT. Mai exact de joi. Iar maine sunt inca sanse, mici totusi, sa plec la tara. Poate ma hotarasc mai incolo. Ar trebui sa-mi fac bagajul, daca e asa.
***
Credeam ca nu mai pot sa scriu. Probabil nu prea mai pot. As I already said to most of my friends, I feel brain damaged. De doua ori, si saptamana trecuta si saptamana asta, m-am culcat la 20.30 si m-am mai trezit a doua zi dimineata. Inadmisibil.
***
Candva, cand o sa am timp, o sa transcriu de pe inregistrarea audio cateva texte ale unui taximetrist care ne-a dus intr-o seara spre casa. Diagnosticul meu a fost schizo, dar mi s-a parut fascinant tot ce spunea. Coerenta, sintagmele, cuvintele, ideile.. Parca mi-as dori si eu, asa un pic cat sa nu se vada. Halal intelectual dilematic. :)
***
Aseara am stat putin de vorba cu o persoana deosebita, maica A.. M-am bucurat ca ne-am intalnit. How different we all are... and how unique.
***
Apropo, Stingo, de discutia noastra din tren. Stingo ne povestea ca a tradus un documentar despre budism si i s-a parut foarte interesant, si am inceput sa vorbim despre meditatie, libertate, dependenta materiala... Si Cati, colega noastra proaspat insarcinata, facea ce facea si readucea discutia la nevoile de baza, si era revoltata de conditiile in care traiesc calugarii budisti si in care noi n-o sa putem trai niciodata. Ma rog, nu cred ca pot sa descriu in cateva cuvinte dar... Nu stiu daca s-a vazut (adica s-a vazut ca i-am si zis) dar imi venea sa deschid geamul, ca pentru Bubico ala, oricum ma enervasem mult prea tare. Noi filozofam acolo despre peace of mind si ea, din cand in cand, calma si parca pe jumatate adormita "hai mai, ca va spun eu, cum sa poti ma sa traiesti in conditiile alea." Ma amuz si acum de cat de tare m-am infuriat.
***
Draga jurnalule, te las. Poate nu pentru o perioada atat de lunga. Aveam si niste intrebari de pus, multe, multe, pe care vroiam sa le scriu aici. Din astea existentiale. Dar le uit, vin si pleaca.
Caut o poezie de Blaga. Mi-am adus asa aminte de ea. Cand imbatranesti iti aduci aminte cate ceva frumos, demult uitat, si te minunezi. Un fel de "ioi!" care survine din ce in ce mai des si in locuri inedit de banale, in statia de metrou, pe strada, la o coada, in tramvai, de vorba cu cineva.
Caut poezia aia...

I'll...

I'll challenge you a thousand times. Every moment. I'll let you choose. I'll run away from you, and set you free. You'll feel uncertain, but you'll come after, because you care.
I'll feel like I'm strong enough to loose you every moment;
I'll challenge myself. I'll feel free. And each time you'll have enough reasons to come after me. And you'll come.. ninehundredandninetynine times.
and I'll be free a thousand times. Except one. And then my freedom will be challenged..... :)

first time ice skating

Sunt la tara, stau in pat si scriu. E sambata seara. Bunica-mea zice tocmai acum ca am slabit, sa nu ma supar dar in primavara aratam mai bine. Viata suge, vorba aia.
Am plecat aseara la ora 9 din Bucuresti si am sosit la 0.30, chiar bine. CDul pe care mi-l scrisesem, cu melodii, tot era scuipat afara de mp3 player, da’ am avut alternative. Si drumul asta forestier, ultima parte a lui, noaptea, pe Rondo Veneziano.. mm.. Sometimes you really wish it never ends.
Ieri (sau parca a trecut mai mult de atunci..) tocmai ma pregateam sa postez cand s-a intrerupt curentul. Scrisesem mult.. Pacat, simt ca eram mai in a funny mood.
****
Mda, vroiam sa scriu despre “first times”. Every first time poate fi o lectie. (?) Lame statement indeed.
Duminica seara am mers la patinoar. Mai fusesem o data, mai demult, cu Laurentiu, dar primisem niste patine din alea de patinaj artistic, din piele, pentru care suntem cu totii prea fragili.
Muream de frica, evident. Partea reflexiva din mine, daca nu unica, carevasazica care este, a debitat niste ganduri profunde. Si anume, pe drum, cineva dintre noi vorbea la un moment dat despre celebrul “Nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”. Am senzatia ca eu. Absolut evident ca nu e adevarat, mai ales ca vorbeam chiar despre activitatea ce urma. Si nici nu cred ca ar putea fi. Aristotelu’ ala care a scris-o trebuie sa se fi dat mare si atat, asa cum fac si eu cateodata. Ce, pe vremea lui existau patine? Asta cred ca a fost concluzia numarul unu.
Concluzia numarul 2: no pain no gain. Cateodata fals, dar de data asta am vazut-o la Razvan. Pai de-aia stie el sa se dea, ca risca. La final avea spatele si capul defecte. Si o mana, ca si mine. Dar are stil.
Concluzia numarul 3: Val – acest Osho al romanilor nedescoperit inca - care imi zicea: “Apleaca-te in fata si nu te mai gandi la altceva.” Si eu care ma gandeam dinainte la Osho, care zicea cam asa: nu dansa, fii dansul; nu inota, fii apa. Un fel de “esti ceea ce bei”, sau poate asta e o cu totul alta discutie, despre reclame la apa minerala sau despre alcool. Ok, si dupa ce am incercat sa fiu “patinele” sau gheata sau actiunea in sine, a fost mult mai bine. Asta daca nu ma gandeam prea mult la nesiguranta.
Paranteza: am o problema cu incertitudinea – prefer sa merg pe bicicleta printre masini decat sa calaresc un cal pe o pajiste. Poate si pentru ca ultima data era un cal mare mare si gras de tot, din ala din Apuseni, si.. fara sa pe el. Senzatie cu adevarat unica, eram pe el si il tineam de o sfoara si avea o burta atat de mare incat in pasul lui de cal leganat puteam sa cad oricand in orice parte, parca stateam pe o suprafata orizontala.
Deci, revenind la vorba lui Osho “fii apa”, am reusit o vreme sa merg destul de bine (am observat chiar ca merg mai bine in sens trigonometric decat invers) pana cand totusi nu mai depinde doar de tine totul ci si de cei din jur pentru ca...
Concluzia numarul 4: Dupa ce cazi (chiar daca e din vina ta, chiar daca doar intra unu’ in tine si te aduni de pe jos – atentie vorbim despre patinaj inca), dureaza o vreme pana sa ai curaj sa love like you’ve never been hurt before. A, vorbim despre patinaj inca. Adica.. sa fii atent ca dupa ce te ridici sa ai acelasi curaj ca inainte.
Concluzia numarul 5: este o non-lectie (Del cred ca imi va da dreptate, am mai impartasit cu ea gandurile astea si cand dadeam ture cred si treceam prin dreptul ei). Adica eu nu cred in ea si mi se pare cam simplista. Nici macar nu se bazeaza pe vreo teorie a probabilitatilor. Ma refer la cazaturi - atunci cand am cazut a doua oara mi-a venit in minte teoria lu’ Sylvie care pana la un punct pare chiar adevarata. Ea zice asa: un lucru care se intampla o data este posibil sa se intample si a doua oara. Un lucru care se intampla a doua oara in mod sigur se va intampla si a treia oara. Este adevarat, a durat mai mult, dar am cazut si a treia oara si atunci m-am lovit putin mai rau. Diferenta este ca pot fi mandra de mine – de fiecare data cand am cazut, s-a intamplat pentru ca a intrat cineva in mine si m-a pus pe jos. Deci se intampla cateodata ca lucrurile care ni se intampla o data sau de mai multe ori, repetat, sa nu fie nici macar din vina noastra. Reliefing indeed.
Concluzia numarul 6 (astea se simplifica din ce in ce mai mult, asa e cand sunt multe) a fost una cu care cred ca am fost, tacit, cu totii de acord. Si anume ca am fi cantat mai bine decat toti aia care au participat la karaoke in seara aia.
Cam atat draga jurnalule, mai vreau sa merg, dar saptamana trecuta am fost pretty (too) busy.

time 2 write

Some short 20 minutes after-lunch break, to write a bit. Dupa o masa de pranz cromatica, cu galben, portocaliu, verde (mult verde) si o prajitura roz tip "glowing in the dark" sau altfel spus "barbie" (which I didn't eat).
Aseara am iesit putin prin oras, am baut un Amstel si un Edelweiss (wheat beer, nush' cum se zice in romana). Suntem 11, 2 fete (eu si o tipa din UK) si 9 tipi (Slovenia, Croatia, UK, Finland, Germany but actually Norway, France, Italy & 2xSerbia).
Aseara am asteptat o vreme ca sa intru pe net, erau toate calculatoarele ocupate cu niste tipe a bit slow, am zis ca sigur sunt la vreun seminar de gender something si am avut dreptate (asta este un hotel al Consiliului Europei, si este folosit numai pentru seminarii, traininguri etc). Nu vreau sa jignesc pe nimeni with the gender issue, si nu putem generaliza, dar statistic vorbind... well nevermind.
Azi am lucrat de la 9, a durat o vreme pana sa intelegem logica schemei la care lucram si pe care trebuie sa o dezvoltam. Continuam imediat. Mai am 14 minute, in care as vrea sa dau si un mail.
In rest, patratelu nu mai are timp prea mult sa se gandeasca la trecut, iar viitorul este foarte complicat (adica "multe de facut"). Si totusi il pocneste din cand in cand cate un gand sau cate o conjunctura in care se intersecteaza cu trecutul. Dar nu mai poate comunica. E interesant. Nu mai poate sa raspunda, a observat zilele trecute, nici pe msgr, nici.. nicicum.
You've burned the bridges entirely, even if once u said "don't let me loose you again". I let you loose me, I tried enough. The power of goodbye type of thoughts. :))
N-am mai scris demult despre asta.. sau.. am scris vreodata?
Plec. Aplauze in sala. :)

some thoughts again

Doar cateva randuri. Am ajuns la 22 acasa, si am de aranjat un text de 90 de pagini, suportul ala minunat de curs de lifeskills (stingo stie ;). Poate termin in 15 minute, speranta e ultima speranta.
Draga jurnalule m-am intrerupt putin ca sa scriu si sunt o gramada de ganduri dar parca nu ma mai pot exprima. Poate pentru ca stau peste program la serviciu, si mai sunt si celelalte proiecte "pending". Mai vorbim pe la mijlocul lui februarie, daca ajung cu bine acolo.
Nici trista nu mai pot sa fiu, ca nu imi permit. Si ma pricepeam atat de bine la asta. Joi plec la Budapest. Goodbye cruel world.
PS: ursul face bine, thanks for asking.

proud of myself

Am terminat de facut bagajul cu 20 minute mai devreme, think it never happened before. In sfarsit incepe sa ma deranjeze dezordinea ordonata din camera.

Prietenii mei sunt la Paris, in Malta, si alte locuri insorite. O sa fac si eu asta, insa nu vreau sa ma schimb prea mult.. Ma bucur ca plec la munte pentru revu' asta si acum ma duc sa-mi dau bocancii cu solutie din aia impermeabila.

Tocmai am aflat ca in al treilea weekend din ianuarie trebuie sa fiu la Budapesta. Deja (prea) multe weekenduri din 2007 sunt booked.. Including luna mai. Vreau un calendar frumos in care sa mi le notez, macar atat..

And I have a train to catch.. Inca nu m-am hotarat daca sa iau chitara.. :-??

PS - Frederic ne-a trimis o felicitare in romana. Multumesc si felicitari! :P

"Iarta-ma ca-ti spun ce cuget, Mos Craciun..."

De dimineata, in drum spre serviciu, am mai gasit ziarul "Comp*ct" la metrou, era un teanc, ceea ce inseamna ca intr-adevar multi au plecat deja in concediu. Maine dimineata plec si eu to home, nu stiu cat de dimineata pentru ca sunt foarte obosita. Pe deasupra, aventura de anul trecut cu pietrele pravalite pe Valea Oltului se pare ca e gata sa se repete, zilele trecute au fost iar probleme si s-a circulat pe un singur sens. Ramane de vazut - nu reusesc sa ajung SAU ajung dar nu reusesc sa ma intorc SAU ma duc si ma intorc in 5 zile fara probleme.
***
Val, ghici cu cine m-am intalnit aseara in magazinul Unirea. Daca il mai tii minte... cu... prietenul nostru Miron, de la Resita. Inconfundabilul. Ala cu "timpul personal", am uitat cum ii zicea. Sigur il tii minte. Era cu prietena lui, arata foarte bine, fusesera la un interviu si se plimbau prin oras. Eu eram cu treburi, n-am stat mult de vorba, dar oricum, care-s sansele... Ca si anul trecut cand m-am intalnit cu Asia pe podul de la Sighi, just like that.
***
De dimineata a venit Mos Craciun, mi-a adus un urs mai mare si mai pufos. Noaptea e ok, dar daca se face lumina preferi sa nu te uiti la el. Saracul. Nu e vina lui, dar e chiar un urs nereusit. E.. doar mare.. Si are 2 ochi negri. Cred ca e si putin diform, o sa ma uit diseara de exemplu daca are membrele egale doua cate doua.
O sa ajung sa il iubesc si asa. Totusi poate ii pun un sac pe cap. De fapt, nu, o sa il tin sub patura tot timpul, cel mai corect. Probabil unii ursi sunt urati tocmai din motivul asta, cred ca le e si mai bine decat celor frumosi de pe raft.
***
Aseara am fost la o petrecere, intr-un bar inchiriat, si apoi timp de o ora jumate mi-am dus prietenii pe la casele lor (erau 4). A fost frumos, ca intotdeauna, sa ma plimb noaptea prin oras. Aceeasi remarca - "ce frumos e cu tine cu masina, si ai o muzica asa buna".. Toata lumea zice ca are amintiri frumoase dupa drumurile cu mine, ma bucur deci. Ma gandesc insa ca e imposibil sa nu aiba si altii muzica pe care o am eu. Ar fi chiar trist.
***
Am fost la gala, la Om bun. A fost frumos, iar Daniel Fat (i-as fi pus steluta si la "Fat", as usual, dar totusi..unde? zilele astea intra zeci de persoane aici pe patratel cautand "St*lu En*che", ca pe atunci nu puneam stelute :o), pe care l-am ascultat pentru prima oara, a fost o revelatie. Gen Ada M*lea, si totusi altfel.
Excelent, si Ban*ciu, si Ivan*tki.. D*nu Ol*rasu insa.. tot asa, nu cred ca il vazusem vreodata, dar a fost prea artist si prea sictirit pana si pentru mine, avand un recital pe modelul un cantec - o poezie si aceeasi tonalitate de la inceput pana la sfarsit. Excelente poeziile: "Oamenii tin cu G*gi Bec*li/ Parca-s animali." Suflet de artist, dupa cum spuneam.
***
"Iarta-ma ca te salut numai din usa...
Te-as pofti si-n casa,
Dar mi-e teama
Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa
Si acelasi vechi refren de panorama!..."
Tot la Om bun.. Nu mai stiu cine a cantat poezia asta de Minul*scu, a cantat-o foarte frumos. Cred ca Se*caru (a fost emotionant recitalul..).
Frumoasa poezia, dar e prea nedreapta pentru Mos Craciun [parerea mea!], de-asta nu am scris-o pe toata. Hai sa-i punem in carca lui Mos Craciun toate lucrurile pe care ni le dorim si nu le putem avea. Nu? Mwa-ha-haa, as evil people that we are. Si eu anul trecut, recunosc, am sustinut ca Mos Craciun a murit. Just like that, ca asa am vrut eu. Ca s-a intamplat ceva trist si gata, m-am razbunat pe Mos Craciun, sa vada ca nu mai cred in el. Mos Craciun e vinovat, frateee!
Cher journal, sa-ti spun un secret - in afara de faptul ca Mos Craciun EXISTA, fapt evident de altfel chiar daca ni se pare noua ca nu ne aduce ce vrem, el exista si in fiecare dintre noi. Suntem in mod sigur motivul cel putin unei persoane de a crede ca Mos Craciun exista.

the sky iz broken

Am iesit putin sa-mi iau mancare. Un borcan de zacusca M*ndy si 2 banane. Postul asta [..al Craciunului].. s-a ales praful de el, nu cred ca am tinut post saptamanile astea macar 3 zile la rand, poate reusesc de acum. Poate ca e inconsecventa care ma caracterizeaza in perioada asta.. da' si faptul ca nu prea pot manca numai pateu vegetal. :P
In fine, afara is like shit, adica e super frig si.. ploua.. Pai sa mutam sarbatorile mai spre februarie, cum zicea Marcel.
Unul din avantajele blogului este ca poti sa vezi ce faceai in decembrie trecut pe vremea asta. Vad ca am fost la "Om bun". Astept si acum sa merg, am luat bilete pentru miercuri, la gala.. In rest, office duties & ceva intalniri cu prietenii saptamana asta. De exemplu, aseara m-am intalnit cu Doru.
Noroc ca vineri plec, si poate o sa fie si zapada acolo.. Tot ce astept e noaptea de ajun, cand o sa merg la colindat prin sat cu prietenii [profesorii adica :D], pana la 5 dimineata. That's where the magic is, afterall.
Ma intorc la treburi.
The sky is broken.

Paranormal mornings strike again

Draga jurnalule,
Tu stii cum sunt eu dimineata. Pun radioul sa cante, pun mobilul sa sune cu 5 minute mai tarziu. Incepe radioul sa cante. Ma dau jos din pat nervoasa, il opresc si il pun sa porneasca peste 20 de minute. La fel si mobilul. Ma culc la loc, incepe radioul sa cante, suna mobilul, ma trezesc in ultimul moment cat sa ma spal pe dinti, sa fac un dus si sa ma imbrac.
Nimic nou pana acum, ca doar de o viata intreaga tot asa nocturna sunt. Not my fault really.
Insa.. in dimineata asta mi s-a intamplat ceva ce nu s-a mai intamplat din liceu. Incepusem sa cred chiar ca e totul doar in imaginatia mea. But it happened before quite some times. Si anume.. am visat o melodie, una tampita, pe care o urasc. Nu mai tin minte daca era una de Cindy Lauper, aia cu girls just wanna have fun (chiar oribila) sau aia cu it's my party and i cry if i want to. Cert e ca o auzeam in vis, foarte clar, si dintr-o data a inceput la radio. Cred ca in liceu sau la inceputul facultatii mi s-a intamplat ultima data, cert e ca e interesant. M-am trezit zambind, nu incerc sa imi explic, e doar extremely funny. Poate cand o sa am mai mult timp o sa povestesc si despre intamplarile paranormale de la mine din camera, cand porneste tvul singur. :)
***
Intre timp un scurt update - sambata dupa-masa am fost la Eragon, la premiera. Un film prost, de altfel, dar cred ca m-a furat peisajul suficient cat sa imi placa. Pacat ca in ultima parte am fost prea concentrata pe "cum ies sa merg la toaleta", dupa ce am baut o sticla de apa (toata saptamana murisem de sete, nu imi explic de ce). In plus, exact cand a trebuit sa ies, s-a trezit Saphira din somnul cel de moarte (dragoana, de care eu am zis ca are nume de tziganca si am redenumit-o Garoafa), si am pierdut faza. O singura idee a ramas - "it's better to ask for forgiveness than for permission". Deep. Space nine.
***
Dupa film, tot sambata, am plecat la munte, si duminica am facut un traseu frumos dar scurt. Si.. no snow..
***
Gotta go eat and then sleep. Tomorrow morning, paranormal or not, I'll have to wake up. Noapte buna cher journal.
***
PS: Daca exista Mos Craciun ( si eu zic ca exista), o fi de fapt in fiecare din noi?

on mute

draga jurnalule,
ce ma fac? ma exprim din ce in ce mai greu. o fi din cauza serviciului. :))
sau e vorba in continuare de interiorizarea experientelor, sau asa ceva. nici sa glumesc nu mai sunt in stare.
of, nu mai stiu sa scriu. da' ma cenzurez atat de mult incat n-as putea scrie nimic oricum.
in primul wee din luna am lucrat, am fost la un tb. a fost.. interesant.. noroc ca s-au imbatat directorii, ca altfel era prea bine.
we asta am avut un eveniment care ar fi avut toate sansele sa ma motiveze. nu s-a intamplat asta.. ma sperie putin situatia, serviciul ca serviciul, dar in alte activitati "sociale" e chiar grav sa iti vina dintr-o data sa fugi. o fi faptul ca nu mai am timp sa fac lucrurile cum trebuie, ca mi se pare ca sunt sub asteptari, o fi conjunctura, or fi situatiile schimbatoare, o fi toata energia mea irosita pentru a-i motiva pe altii si a rezolva conflictele.. poate ca ei ar trebui sa stie, poate m-ar ajuta.. ideea e ca nu mai am energie. poate e si faptul ca acum constientizez cate mai am de invatat.. not happy with myself.
am citit un articol despre auto-motivare zilele astea:
<<"Oamenii incapabili de automotivare trebuie sa fie multumiti cu starea de mediocritate, chiar daca au alte capacitati impresionante" (Andr*w Carn*gie) . Exista doua lucruri care imping oamenii catre succes: inspiratia si disperarea...(...)>>
probabil ca nu mai am inspiratie si nu sunt inca suficient de disperata cat sa fac niste schimbari. desi acum se intampla ceva ciudat: vad o gramada de posibilitati, pe plan personal si sau profesional, parca ar fi o gramada de drumuri bifurcate, si cateva dead ends. chiar si a lasa totul la voia intamplarii e uneori extrem de obositor.
pe strada ascult muzica la casti. asta imi da o stare contemplativa, cateodata, ca si cum (am mai spus-o) nu as apartine lumii asteia. saptamana trecuta am avut niste zile in care simteam ca pasii mei au o alta "apasare". ascultam muzica si simteam putin ca zbor printre oamenii astia prea multi.. niste zile cu multe sms-uri, cu o intalnire intr-un miez de noapte si un mp3 pe mail cu o voce inregistrata (nu, lasa, nu-mi da sa ascult acum, pls. mai bine trimite pe mail. good choice.).. din fericire (zic eu) am facut ce trebuia. in a way.
cica vineri "cot*dianul" va contine un dvd cu "cum mi-am petr*cut sf*rsitul lum*i". titlul asta ma face sa zambesc, stiu si momentul exact cand am zis "atunci cand EU (......) va veni sfarsitul lumii". well.. it didn't though it should already.. am zis asta prin 2002..
eat well. stay fit. die anyway.
am primit ceva frumos in seara asta.
asa cum acum un an, pe 1 decembrie, mi s-a infirmat gandul ca pe mine nu au cum sa ma miste anumite lucruri, in seara asta s-a intamplat din nou: mi-am dat seama ce bine e cand cineva iti aminteste..
"Stiai ca eu nu imi imaginez viata fara tine? :)"

..one da(is)y..

some stupid thoughts to write down.. i wonder.. the petal u start with determines the last.. or it doesn't matter? or maybe what matters most is the last one.. or only the petals in between? :)
anyway, great photo.

blog it

mda. e trist, draga jurnalule. nici sa scriu nu mai am timp. era sa scriu zilele trecute din holul hotelului, dar asta ar fi fost chiar jenibil. nu mai am timp sa scriu de acasa. e ciudat, pana acum oricate as fi facut aveam timp de toate..
nu e doar asta. nu pot sa ma exprim. toate gandurile care imi trec acum prin minte raman acolo. inainte curgeau cumva in tastatura. ;)
cica interiorizez experientele. deh, cu timpul cu totii invatam limbajul de lemn. totusi treaba asta cu interiorizarea nu e ok.
ma bucur doar ca in ultimul timp gandesc nu mai complicat, ci mai simplu. actiunile oamenilor sunt generate de chestii mult mai simple si instinctive decat de vreun complot monstruos de protejare a propriei persoane si realizare a propriilor interese.
am sters pozele cu mine de pe blog. acum nu mai e decat patratelu si niste franturi de ganduri si bucati din mine.
dar e interesant cum intalnesti blogger friends of your friends. it made me happy though i still don't know where u write. but we're linked. :))

scriu dezlanat. bucati de fraze, fara legatura intre ele..

am obosit. e prima data in 2* de ani cand pur si simplu nu mai am timp.
ar fi bine daca nu m-ar preocupa atat de mult toate lucrurile pe care trebuie sa le fac. acum, duminica, am ajuns mai devreme acasa. la 4. pentru urmatoarea ora incerc sa imi fac o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, sa nu le uit.
apoi ies in oras.
refuz in continuare sa devin robotel.
primul weekend liber in 4 luni va fi cel dinainte de Craciun. what to do, what to do. ;)
si apropo, am vrut sa scriu de atunci, dar n-am avut timp si poate e mai bine sa nu detaliez. weekendul trecut am facut cel mai prost *** ever. i was lame, not organized and all. part of it is that my job takes all my resources. mai mult decat ca m-am dezamagit pe mine mi-e ca i-am dezamagit pe cei care au participat. and it should have been the best, it was animat*on tra*ning. a little ashamed with myself..

incep sa vad viata cu binoclul. all the things that happen, all the reactions, emotions, desires of people. all "coincidences". how unique we are.
"- auzi, da' tu nu mai stii sa vorbesti in romana?
- hmm.. you started it [some years ago in some unique moments... - i should have continued]"
this weekend's word is definitely "unique". we remember moments, not days. it's good that we also forget sometimes. i already started..
thoughts. people. lifes. i think i met soo interesting and unique people in my life.
unique. beautiful.
and no, i'm not drunk. not happy, not sad. mixture. as always. unbelievably unique. :D

"doar meseria e bratara de aur, buey"

Blog it, zice alex. And so I am blogging it.

On 11/3/06, Alex <...@gmail.com> wrote:

Vroiam doar sa va spun ca m-am simtit foarte bine cu voi in seara
asta. Sunteti cu totii niste simpatici!

*** [adica patratel], ai primit absenta si nu stiu cum o vei motiva!

On 11/5/06, Patratelu' <patratelu@gmail.com> wrote:

Ma bucur ca v-ati intalnit.

Absenta de vineri e nemotivata, pt ca acum fac voluntariat la firma in weekend. Pentru prezente, de luni pana joi..

Ceva proaspat - in seara asta, in drum spre casa, am gasit o bratara de aur in tramvai. Am vrut sa i-o dau vatmanului dar povestea a avut final neasteptat. M-am bucurat totusi ca am gasit-o, desi acum nu e nici la mine, nici la vatman, nici la cine a pierdut-o. Mi s-a parut cool. :P
Hmm.. oare de ce?