kayland

Urasc/Iubesc

..Orasul asta.. I'm back in it. Am fost sa petrec Craciunul acolo unde vreau, si unde trebuie, si de unde cred eu ca sunt. Anul asta am fost mai putini, "cateodata mai murim"..
Mi-am vizitat prietenii, am vazut vreo 2 filme de desene animate (2 jumate), am lucrat, am facut ce mai era de facut pe afara, am fost la colindat prin sat noaptea de 24-25... A fost frumos. Normal.
Nu am apucat sa scriu despre Alba Iulia (nici nu mai stiu...?).. in mod sigur nu am apucat sa scriu despre 10 decembrie, despre faptul ca nu am anticipat rezultatele, inclusiv cele referitoare la mine.. Nici despre stagiul din Semenic din weekendul de dupa.. Timp.. chef..
Deci draga jurnalule.. maine plec spre Cluj si apoi spre Padis. Imi fac bagajul cu ideea ca voi merge 13 km prin zapada de 1 metru cu el in spate, desi asta ma bucura. Astept sa ajung acolo. As merge cu trenul, daca nu ar fi mai scump si mai lung :) decat masina.. Mergem 4, acolo o sa fim 40 si ceva.. Eu merg pentru mine. Si pentru munte. Suna egoist. Cred ca incerc sa ma conving pe mine ca asa e bine. :) Tin la toata lumea, dar cu anii devin mai rezervata. Nici nu mai rad atat de mult. Mi-am dat seama de ce zicea diriga.. avea dreptate.. prieteni buni nu-ti faci decat in liceu.. Nu e o regula, dar inteleg de ce se intampla asa.
Dar sa revin la rev.. imi pare rau ca nu voi fi la tara, totusi.. ritualul din noaptea de anul nou, si sania.. viteza.. curbele.. panta.. santurile.. :)) [not for me :P]
Am primit multe sms-uri de Craciun.. vreo 20.. am raspuns la ele, si pe deasupra am dat si eu doua altor persoane.. Cea mai frumoasa a fost urarea lui Doru "Un an nou cu multe carari batute." Asa mi s-a parut mie, ca asta a sunat cel mai frumos. Astept sa plec.. si abia venisem.. Si in acelasi timp astept sa-mi gasesc un serviciu. In rest, nu mai astept nimic. Am inteles ce era de inteles. Better off alone. ;)
Hmm, nu-mi gasesc manusile de "grigore-tex".. :))
O sa facem poze de data asta, postez.. asta e o poza de acum aproape un an, din Retezat..

Cate o pata de culoare

Festivalul "Om bun", editia a 15a.. Si cu asta sparg tacerea pe blog. :) A trecut ceva timp. A fost excelent.. cred ca nu ma asteptam sa fie o atmosfera atat de... atat de. Ada Milea a prezentat, mi s-a parut fascinant ca de obicei "in a world of eggs and legs", au cantat o gramada de oameni, printre care si Chilian, plus "clasicii".. nu ii enumar acum ca as uita pe multi. Din pacate nu am fost decat luni si azi, da' pentru cate 5 ore de muzica in fiecare zi.. A fost frumos. Ce mi-a ramas in minte? Pai o mie de cantece.. mai jos, o poezie pe care a recitat-o Pittis in seara asta spre final...

ULTIMA SCRISOARE
(Mihai Beniuc)

Sfârşitul a venit fără de veste.
Eşti fericită? Văd că porţi inel.
Am înţeles, voi trage dungă peste
Nădejdea inutilă. Fă la fel.

Nici un cuvânt nu-mi spune, că-i o formă.
Cunosc însemnatatea ei deplin.
Ştiu, voi aveţi în viaţă altă normă.
Eu însă-n faţa normei nu mă-nchin.

Nu te mai cânt în versuri niciodată,
Mai mult, în drumul tău nu am să ies.
Nu-ţi fac reproşuri, nu eşti vinovată.
Şi n-am să spun că nu m-ai înţeles.

A fost, desigur, numai o greşeală.
Putea sa fie mult - nimic n-a fost.
În veşnicia mea de plictiseală
Tot nu-mi închipui că puneai vreun rost.

Şi totuşi..., câteva atingeri
Au fost de-ajuns să-mi deie ameţeli.
Vedeam văzduhul fluturând de îngeri,
Lumina-n noaptea mea de îndoieli.

Când degete de Midas am pus, magic,
Pe frageda fiinţă-a ta de lut,
Simţeam în mine murmurul pelagic
Al sfintelor creaţii de-nceput.

Vedeam cum peste vremuri se înalţă
Statuia ta de aur greu, masiv,
Cum serioase veacuri se descalţă.
Şi-ngenunchiate rânduri, submisiv.

La soclul tău dumnezeiesc aşteaptă
Să le întinzi cu zâmbet liniştit
Spre sărutare, adorata dreaptă,
'Nainte de-a se şterge-n infinit.

O, de-am fi stat alături doar o oră,
Ai fi rămas în auriul vis
Ca o eternă roză auroră,
De ne-nţeles..., de nedescris.

Ireversibil s-a-ncheiat povestea
Şi nici nu ştiu de ai să mai citeşti,
Din întâmplare, rândurile-acestea
În care-aş vrea să fii ce nu mai eşti.

N-am să strivesc eu visul sub picioare,
N-am sa pătez cu vorbe ce mi-i drag.
Aş fi putut să spun: "Eşti ca oricare",
Dar nu vreau în noroaie să mă bag.

De-ar fi mocirla-n jurul tău cât hăul,
Tu vei rămâne nufărul de nea
Ce-l oglindeşte beat, de pofte, tăul
Ce-l ţine, candid, amintirea mea.

Vei fi acolo pururi ne-ntinată,
Te voi iubi mereu, fără cuvânt,
Iar lumea n-o să ştie niciodată
De ce nu pot mai mult femei să cânt.

Acolo, sub lumina de mister,
Scăldată-n apa visurilor, lină,
Vei sta, iubită, ca-ntr-un colţ de cer.
O stea de seară blândă, şi senină.

Iar când viaţa va fi rea cu tine,
Când or să te împroaşte cu noroi,
Tu fugi în lumea visului la mine.
Vom fi acolo, singuri, amândoi.

Cu lacrimi voi spăla eu orice pată,
Cu versuri nemaiscrise te mângâi.
În dulcea lor cadenţa legănată,
Te vei simţi ca-n visul tău dintâi.

Iar de va fi, cum simt mereu de-o vreme,
Să plec de-aicea, de la voi, curând,
Când glasul tău vreodată-o să mă cheme,
Voi reveni la tine, din mormânt.

Şi de va fi să nu se poată trece,
Pe veci, pecetluitele hotare,
M-aş zbate-ngrozitor în ţărna rece,
Plângând în noaptea mare, tot mai mare.

Dear Santa..

Despre Sprite

Zilele astea cand imi dau lacrimile ma apuca rasul. Nu sunt maniaco-depresiva, doar ca ma amuz de mine. Asta pentru ca am vointa de a termina cu prostiile si de a lua niste decizii legate de viitor. :)
Ceea ce in cazul de fata ma amuza dar sunt total ingrijorata pentru prietenii mei sunt toate vestile pe care le-am auzit in ultimul timp de la ei. Pandelica s-a despartit de polonez, dar imi zice ca mai consiliaza niste prieteni, cosmin scrie azi pe msgr ca "december sucks", si el s-a despartit de prietena lui cica.. Al zice ca era cat pe-aci sa nu mai fie nimic (si ei sunt de 5 ani impreuna, omg), Val plange dupa francez ca abia s-a intors, Del plange si ea dupa cineva prin blog din cate se zvoneste. Ce m-a ingrijorat cel mai tare - acum 10 minute m-a sunat domnul Nicola ca Ionut s-a despartit de prietena lui si nu mai mananca, nu mai iese din casa, nu mai vrea sa mearga la serviciu, e terminat, o suna mereu.. Zice sa il sun sa il scot cumva. Nu raspunde. Ionut, care e pentru mine unul din cei mai echilibrati oameni pe care i-am cunoscut, care in 5 ani de facultate m-a uimit prin comportament si prin valorile pe care le avea.. Stiu ca o iubea foarte mult pe S, insemna mult pentru el. Pentru noi nu, dar asta nu schimba situatia. Acum nush cum sa dau de el. Hmm.. ce interesant. Revin la starea amuzata si oarecum sceptica si ma intreb ce se intampla cu decembrie asta? Asta nu ma impiedica sa-l sun pe Ionut pe fix. In curand. Poate si pe Raluca, si ea e cam deprimata. I am above. :))

De ce un post despre Sprite? Pai sa ne uitam pe sticla. Nu o am in fata, dar citez din memorie "Ai sub 0,002% sanse sa castigi un Nissan Almera". Si.. sub capac.. ce sa vezi.. "IAR AI PIERDUT!"
:))

Ma duc sa-l sun pe Ionut. E cam grav...

Despre inima.. sau spam.. ;)

Într-o zi frumoasã de varã, un tânãr stãtea în centrul oraşului, vestind cã are cea mai frumoasã inimã din ţarã. O mulţime de oameni s-a adunat in jurul sãu şi l-au admirau, pentru cã întradevãr, inima lui era placutã la privire. Nu vedeai nici o zgârieturã, nici o greşealã în ea. Cu adevarat, au decis ei, nicãieri in lume nu se vazuse o inima ca a acelui tânar. Tânarul era foarte mândru de inima lui, şi a inceput sã strige şi mai tare ca inima lui este perfectã.
Deodatã, un om în vârstã, a ieşit în faţa mulţimii şi a zis: « Inima ta nu este mai frumoasã decât a mea! » Mulţimea şi tânãrul s-au uitat la inima bãtrânului. Bãtea puternic, era vânjoasã, dar plinã de cicatrici. Unele pãrţi din inima omului fuseserã luate şi inlocuite cu alte pãrţi care nu se potriveau chiar bine. De fapt, se putea vedea cã în unele locuri, pãrţile care fuseserã luate din inima nici mãcar nu erau inlocuite. Oameni s-au intrebat : « Cum poate spune omul acesta ca inima lui este mai frumoasã decât a tânãrului ? » Tânãrul, privind la inima bãtrânului a râs ! « Cum poţi sã-ţi compari inima ta cu a mea ? » a zis tânãrul. « Inima ta este plinã de rãni, cicatrici şi lacrimi. Pe când a mea este perfectã »
« Intradevar », a zis bãtrânul, « inima ta aratã foarte bine la privire, dar nu mi-aş inlocui imima mea cu a ta, pentru nimic in lume ! Vezi tu, fiecare ranã reprezintã o persoanã pentru care am simţit şi arãtat dragoste. Pentru fiecare om pe care l-am iubit, am rupt o parte din inima mea şi le-am dat-o lor. Multe ori, şi ei şi-au rupt o parte din inima lor şi mi-au dat-o mie, ca un semn al iubirii lor pentru mine. De cele mai multe ori, pãrţile pe care le-am primit nu s-au potrivit ca noi în inima mea, şi de fiecare datã a apãrut o cicatrice. Privesc aceste cicatrici cu bucurie, pentru ca ele imi aduc aminte de dragostea pe care am împãrtãşit-o cu oamenii pe care i-am iubit ! » « Alteori, am dat o parte din inima mea unor oameni care nu mi-au impãrtãşit dragostea. De aceea, când te uiţi la inima mea vezi ca nu este completã, cã îi lipsesc pãrţi din ea. Şi chiar dacã aceste goluri sunt dureroase, ele imi aduc aminte de dragostea pe care o simt şi faţã de aceşti oameni. Sper ca sã se intoarca la mine şi sã-mi umple golul. Deci vezi tu ce inseamnã frumuseţea ? »Tânãrul a tacut şi lacrimi se vedeau curgând pe obrazul sãu. S-a îndreptat înspre omul în vârstã, şi-a rupt o parte din inima lui cea tânãrã şi frumoasã, şi, vizibil emoţionat, i-a oferit-o bãtrânului, care a primit-o, a pus-o in inima sa, iar apoi a rupt o parte din inima lui cea rãnitã şi plinã cu cicatrici şi i-a dat-o tânãrului. Partea s-a potrivit in inima lui, care nu mai era perfecta.
Tânãrul şi-a privit inima, care deşi nu mai arãta frumos la privire, era plinã de dragoste.

Suntem in grafic :)

De data asta n-am nici un chef de scris.. cred ca scriu din obligatie. N-am povestit despre Resita, despre tumchichi-tumchichi-tumchichi-ta, despre oamenii pe care i-am cunoscut acolo (nu cunosteam pe absolut nimeni :), de minunatul individ de pe tren care avea Hyundai Coupe si zicea ca vine ziua lui si mama lui ii ia un MeLeu... ulterior am aflat ca era fiul celui mai bogat om din Caransebes. Ma tinea de vorba in compartiment, ca "se plictiseste", isi flutura verigheta si zicea ca sotia lui o sa nasca in curand.. mi-a aratat si poze, inclusiv de la cursele de masini pe care le organizeaza "cu baietii".. si ca doar nu cred ca e asa cuminte. Am fost foarte indiferenta, desi m-a scarbit putin. Am facut putin misto, si am prins momentul: "uite o tipa draguta, merge sa fumeze, fa-te si tu ca vrei sa fumezi", si radeam.. Pana la urma s-a dus, si am scapat, m-am mutat in alt compartiment. :))

Despre Alba Iulia nu am ce sa zic.. marile dureri sunt mute. ;) Doar ca am ramas cu cateva expresii de la oamenii pe care i-am intalnit acolo ("Suntem in grafic!"; "Asa spun toate.")
In rest nu am ramas cu nimic. :)) Ei, rad si eu de mine, ma ajuta destul de mult autoironia asta.

Cateva randuri pentru mine, draga jurnalule, in cazul in care voi mai citi vreodata ce scriu aici: e complicat, nu sunt mandra de reactiile mele, ele sunt mai degraba niste reactii proprii la o anumita indiferenta fara explicatii, indiferenta aia care te face sa te intrebi mereu "de ce", si sa presupui lucruri diverse si majoritatea nu prea conforme cu realitatea. Acum poate ca totul este clar, si revenim la povestea cu vulpea din Citadela. Nu se schimba nimic. Doar invat sa-mi pun o limita (era si cazul.. i'm a little ashamed of myself, didn't expect that to happen.. I mean "ME" to do those things..), si mai ales ii respect decizia. Inteleg. Incerc doar sa nu ma gandesc ca "I wasn't good enough." But I am not good enough, I know that. I didn't even try.
Asa este cand ne facem mari.. cred ca astea ne fac sa fim din ce in ce mai sceptici, mai rationali, mai "acri", as a good friend was telling me.

Totusi sa continui cu Alba Iulia - sambata nu credeam ca va exista ceva care sa ma faca sa ma simt bine (asa, pe dinauntru.. :). Si m-au chemat pe scena, participantii la renumitul stagiu , si mi-au dat diploma... Nu ma asteptam, evident. Si a mai fost ceva.. in ultima zi, toata lumea canta si se juca ce ii invatasem noi, pe strada, in sala, peste tot, imi cantau si mie tot timpul.. A fost dragut.

Azi noapte imi trosnea mobila in camera, si pentru prima data dupa mult timp am visat. Ma plimbam cu Vali prin parc si treceau serpi pe langa noi.. apoi i-am zis ca ar fi bine sa ne intoarcem pentru ca era toamna si erau multe frunze pe jos, si erau serpi mai multi prin ele, si in scena urmatoare eram acasa, simteam ca se misca ceva in adidas, si mi-am dat salomonii jos si in cel stang era un sarpe mic. N-am mai visat serpi de 2 ani. :) N-o fi subconstientul, dar de ce sa nu visam alte animale... (azi eram cu Sorin in supermarket si am zis "ce-i asta, girafa?" la o zebra :)).

Asa.. in drum spre Alba m-a luat radarul, am rezolvat si am platit, si azi, fiindca e Sf. Nicolae si e si ziua lu' tata le-am luat la toti 3 Tedy Curcubeu si ciocolata (pentru mama si tata de post :) si Mariei un ou Kinder. Ma duc sa le postez. :)
Interesant, si ei mi-au luat acelasi tip de ciocolata. :))
Iar in seara asta am facut un Lego cu Maria.

Cam atat. Life is beautiful, desi am pierdut ceva. Sentimentele exista si neconditionat, and for sure the love for him exceeds the need for his presence. :D Poate de asta sunt destul de linistita acum, desi trista. Ma bucur ca simt. :)

O sa scriu si despre melodia saptamanii curand. Cine ghiceste care e? [ma refer la aia care citesc, al, symb, dee.. :D] E una de care n-am mai pomenit. :D

Som' photos from za training

Emotii de iarna

...adica mai multe emotii. Si foarte diverse.
Ascultam in masina o emisiune despre temperamente, ceea ce m-a facut sa-mi aduc aminte de "cum sunt". Fara teste. Sangvin cu melancolic, as zice. Partea melancolica cred ca se sedimenteaza pe masura ce cresc. :)
Tin minte o imagine de saptamana asta. Un caine latos stand asezat in fund pe linia de tramvai. Calm. Mi-a placut, cred.
Bate vantul zilele astea.. patrunde printre blocuri.
Ieri am fost la C. ca era ziua lui, si ne-am distrat facand scamatorii cu oua, pungi si baloane.
Maine sunt la Resita, am fost anuntata acum o ora sa iau niste "iegari", ca "baietii vor sa va duca sa va catarati". Aha. Sa vedem. :)
Provocari peste provocari. Am un simt al autoconservarii puternic, da' imi place sa ma catar, desi mor de frica. I'm a chicken. Well, asa a fost si cu parapanta. Am incercat de vreo doua ori.. o senzatie unica, din gama larga de senzatii unice pe care le descoperim de-a lungul vietii. :))
E momentul sa merg la masa. A venit tata, a intrat in bucatarie si a anuntat ingrijorat "Bai! Fierbe ceva pe foc!" la care mama "Pai da, ca am zis ca vine barbatu' nemancat de la munca si arunca cu buzduganul." Imi place cand ii aud glumind, se intampla rar sa fim impreuna sa mancam seara. Cam de 3-4 ori pe luna. Merg sa mananc, revin.

Gata.. am mancat.
Emotii cu serviciul.. nu stiu care e cea mai buna decizie.. emotii cu candidaturile.. pentru mine, pentru ceilalti.. emotii pentru stagiu (dar placute, nu am intrat in panica).. emotii pentru.. restul lucrurilor care conteaza mult. Unele poate conteaza prea mult, insa "prea" mult ar insemna ca nu merita. Si nu e asa. :P
Simt ca pierd ceva.. e rau..
Poate si faptul ca trebuie sa fac niste alegeri, si ca alegerile pe care le fac nu sunt ale mele.. e doar o perioada interesanta. ;)

Trebuie sa fac bagajul pentru ca am tren la 23.05. Stiu ca o sa fie frumos la stagiu, sa supravietuiesc si gandurilor si e perfect.. :D

Melodia saptamanii...
Depeche Mode - Precious

Precious and fragile things
Need special handling
My God what have we done to you?

We always try to share
The tenderest of care
Now look what we have put you through...

Things get damaged
Things get broken
I thought we managed
But words left unspoken
Left us so brittle
There was so little left to give

Angels with silver wings
Shouldn't know suffering
I wish I could take the pain for you

If God has a master plan
That only He understands
I hope it's your eyes He's seeing through

Things get damaged
Things get broken
I thought we managed
But words left unspoken
Left us so brittle
There was so little left to give

I pray you learn to trust
Have faith in both of us
And keep room in your hearts for two

Things get damaged
Things get broken
I thought we managed
But words left unspoken
Left us so brittle
There was so little left to give

In sfarsit, un weekend acasa

Vineri seara, pe la 23.00, am decis sa inchei programul de manastire si sa ies.. am iesit deci cu 2 prieteni cu masina sa ne plimbam prin ninsoare, ceea ce am si facut. Mi s-a intors putin stomacul pe dos, asa e cand nu esti la volan si cineva conduce atat de sportiv.. plus ca am si coborat pana la un lac, sa testam noile cauciucuri de iarna. Apoi am mers pe la Val si Del (pentru prima data :) si cred ca am facut putin show ca in vremurile bune. Grijile astea, ce face ele din om, il face de nerecunoscut..
A doua zi m-a trezit DG sa mergem la aeroport, a fost ceva mai rau decat in filmele lui Kusturica (sau cel putin asa imi inchipui io filmele de Kusturica, pt ca pe ultimul pe care l-am downloadat, "Jivio je bio kudo", cam asa ceva, adica "Viata e un miracol", l-am sters rapid ca era dublat in rusa si nu am gasit varianta in sarba). Adica, am luat-o din Berceni pe centura, pentru ca era un trafic infernal, la un moment dat credeam ca DG glumeste ca nu mai stie drumul, am oprit la o benzinarie sa intrebam, nenea ne-a raspuns "Aaa.. spre Otopeni incolo, mai sunt vreo 20 de km", ma mir ca Vali n-a lesinat pe parcursul drumului.. Apoi ce sa vezi, am ramas fara benzina, DG a fugit spre ultima benzinarie, Vali facea pe ea (ca sa ma exprim plastic) si erau numai garduri, in fine, am pornit cu greu, cei 2 l de benzina au ajuns cat sa ne lase in fata aeroportului, unde am impins la masina.. apoi la plecare, in intersectie (unde era si politie), iar s-a terminat definitiv benzina, iar a fugit DG dupa benzina, iar 2 l, si in sfarsit am oprit in prima benzinarie..
Aseara am stat cu mama si tata (si Maria) la masa vreo 3 ore, ca nu ne mai vazusem de mult, sa ne updatam rapid cu ultimele noutati.
Acum ma bucur ca a venit netu, ca nu mergea de 2 zile si am intrat pe dial-up ca sa trimit 2 mailuri. In rest, azi am iesit in lume, ma bucur ca m-am intalnit cu dee (pe care o vedeam oarecum pentru prima data desi ne-am mai intalnit in trecut - cel putin in '99 :P), apoi si cu rainforest, am impartasit niste amintiri oarecum comune, ca lumea e mica, iar acum merg la Cora pentru ca ma cheama datoria, maine am iar niste drumuri de facut, plus un interviu (gata, cred ca ma leaga astia). Intre altele trebuie sa cumpar si vreo 50 de CDuri pentru Georgi, pe care tre' sa le si scriem cu colinde.
Am vorbit cu Bogdi despre banii care trebuie sa-mi vina din Croatia, se pare ca trebuie sa mi-i dea in mana pentru ca asa e cel mai simplu, insa in acest caz trebuie impozitati. Oricum, e de bine.
Acum o s-o intind.. ma gandesc la stagiul de la Resita si la ce mai am de facut saptamana asta pana atunci, la interviul de maine care pare destul de serios, la weekendurile in care poate o sa trebuiasca sa lucrez, la sfarsitul vietii sociale. :))
"Futu-i, futu-i! spuse printesa oftand."

Fie sa renasca

Stiu. Stiu ce provoaca schimbarile in noi. E ca atunci cand te nasti. E un mediu diferit. Trebuie sa inveti sa respiri, simti un gol in tine, te incovoi. Si plangi, ti-e dor de miscarile "acvatice" cu care erai obisnuit si de bataile unei inimi.. asa trebuie sa fie cand te nasti. Nu stiu cum e, nu mai tin minte.
Din fericire, nu mai tinem minte ce rau am plans cand ne-am nascut. Cand suntem mari e mai greu pentru ca suntem mai constienti de tot ce ne inconjoara. Pozitia aia "de fetus" prin care incerci sa te aperi si sa micsorezi golul din stomac.. poate ca e aceeasi si cand stai in genunchi. Se intampla pentru ca lucrurile in jur se clatina [poate spre bine, totusi...] tu nu esti pregatit, sau pentru ca se schimba unele lucruri in interiorul tau. Ti se pare ca ti-era mai bine cu ce simteai inainte, parca nu erai asa vulnerabil.. Si pana te obisnuiesti treci printr-o purificare, ca pasarea Phoenix. Ca sa stii ca ai lasat tot in urma, si ca esti pregatit pentru ce ti se intampla sau pentru ce simti. Ca sa nu mai fie ramasite de acum 2 ani, 3, 10. Ca sa traiesti in prezent. Trebuie doar sa simti, ceva se transforma, te inchizi in tine, strangi din dinti si astepti sa treaca. Apoi, privesti altfel experientele (poate oamenii) care te-au transformat. Ele par niste capitole inchise, indepartate, fara stari extreme. Atunci, esti pregatit pentru orice. Poate chiar si pentru a nu petrece Craciunul cu familia, cu bunica, la tara, si Revelionul.. poate la serviciu. Oricum e mai bine sa nu astepti nimic, decat de la tine.
Cam greu de exprimat.. merg sa il iau pe C (varul) din statie. ;)

Ultimele sonete...

Surîd ? Obisnuinta... Cred c-as putea chiar rîde:
Tu spui cã-n cea mai dulce iubire-i o prigoanã ?
Îmî amintesc: pe-o veche si stranie icoanã
E un martir ce-si duce tãiatu-i cap la gide.
Cu inima-mi asijderi s-a petrecut demult:
S-a stramutat in tine si m-a lasat strigoi...
(...)
Zimbesc ? Obisnuinta... Cred c-as putea chiar rîde;
Stiu un nebun ce-si duce cap, inima... la gide.

Multumesc persoanei (persoanelor?) care m-a(u) facut sa citesc poezia asta.. ;)

Evaluari

Ar fi o idee. Sa scriu pe blog evaluarea stagiului. Ca tot nu prea stie nimeni adresa. Dar nu e cazul. Despre greselile mele, stiu. Cu Vali, stiu ca oricat ne-am certa din cauza unor opinii diferite, n-ar fi ceva care sa nu se poata repara. Despre rezultate, n-am ce scrie. In mare, totul a fost bine. Entuziasm, motivatie. Despre saptamana trecuta, cu noptile nedormite, iar n-am ce sa scriu. Un cosmar. Nici despre camera ca un frigider. :)) Apoi, as mai scrie niste lucruri, dar nu e momentul aici. Am avut o revelatie, despre ceva am gresit. Nici nu mi-am dat seama atunci. Dar asta nu priveste decat o persoana, careia i-as spune personal. Desi cuvintele poate nu mai rezolva nimic.
Despre faptul ca miercuri seara am dormit la tara, poate ar trebui sa scriu. Bunica nu se simte bine. Am vrut sa trec pe acolo, nu conteaza ca era putin greu, dar era nevoie. Culmea.. I se sparsese butoiul de muraturi in beci, si nu mi-a spus nimic. M-a lasat sa plec, stia ca ma grabesc, si apoi s-a chinuit singura sa mute varza in alt butoi. Eu am facut ce am crezut de cuviinta, i-am dus lemne, am mers pana la cimitir.. am intrebat daca sa mai fac ceva.. si n-a vrut sa-mi spuna. Nu am stiut. I-a povestit apoi mamei la telefon, dar doar ca fapt divers, si ca-i e cam rau. In rest, nu a vrut sa spuna. Am plecat la stagiu, din nou, cu tristetea unui om care nu merita sa ramana singur dupa o viata asa grea, si a unui mormant. Curand se implineste un an. Suntem oameni mari si nu trebuie sa ne pese. Ca sa ne fie bine. Asa trebuie sa traim. "Sa ne fie bine". De ce sa te gandesti la lucruri care-ti fac rau? Hmm..
Asa, si m-am intors cam obosita, normal. Bine ca am terminat si cu dizertatia.
Maine am un interviu pentru o colaborare.. trainer/consultant pentru un proiect al unui ONG. Acum ascult muzica si scriu niste hartii. A inceput postul. In vreo 10 minute, merg la o conferinta. MIERCURI 16 NOIEMBRIE - ora 18.00, Aula Magna a Universitatii (Facultatea de Drept, langa Opera): "Taina ascultarii pentru omul contemporan" - conferentiaza PreaSfintitul Pr. Dr. Siluan Marsilianul, Episcop-vicar al Mitropoliei Ortodoxe Romane a Europei Occidentale si Meridionale. Il cunoaste Vali.
Intre timp, cred ca ar trebui sa astept si vinul ala fiert din... am uitat cum se cheama locul... Si vizita lui Dee din weekend nu? :D Asta daca nu e nevoie sa merg la Roman, si sper sa nu fie...
Aseara Pandelica a venit pe aici, ne-am uitat la un film ("The Notebook".. interesant). Mi-a adus o cana din Anglia, scrie: "You'll always be my friend, you know too much." Buna scuza. :)

Organisational Chart

somn.. iar maine plec din nou

Il sun pe Coca Cola sa vedem daca ne da banii azi. Mi-e somn, am avut de lucru azi-noapte si am dormit putin. Ce ciudate sunt lucrurile scrise. Zici ca ai ceva la cap cateodata, ca suna asa, de o gravitate aparte. Eu zambesc cand le scriu, chiar daca sunt serioase, dar daca citesti a doua oara zici ca sunt dintre "copiii vremurilor", astia labili si depresivi. Asa o fi. Dar nu-mi vine a crede.
Emotii cu stagiul, nu ca n-ar iesi, doar ca sunt asteptari mari si trebuie sa fim in priza tot timpul cu chestii de calitate.
Cred ca plec maine seara, dorm la Perisani pentru ca mama Genica e singura si ma gandesc tot timpul ca ar trebui sa fac mai mult. A, si maine dimineata la doctor.. la Pitesti.
Multe de facut azi.

Sfarsit de saptamana in oras

Am avut doua zile zbuciumate si totusi foarte linistite. O fi o resemnare inselatoare. Aseara am fost la teatru, azi la pranz, in drum spre casa, am mers pe jos, prin parc, e frumos in Titan cand e soare. Erau rate salbatice si foarte multi pescarusi. Foarte vii. E o biserica de lemn acolo in parc. Stil maramuresean. I se vede turla de departe. Parca ai fi in alta lume, imi place.
Apoi am tot lucrat pentru stagiu, sunt "stresata" (candva uram cuvantul asta) dar stiu ca trebuie sa iasa cu orice pret. Un stagiu pe care l-am luat de la 0. Cu multumiri celor fara de care! :) Ascult muzica. Mi-e somn. Trebuie sa lucrez la suportul de stagiu.
Azi G. a vrut sa ne intalnim.. interesant, nu ne mai vazusem de mult. L-am vazut mai deschis si parca mai bun. Sper sa fie asa. Stiu ca si el a suferit si poate asta l-a facut sa fie ce a devenit. Acum a zis ca incearca sa rezolve niste datorii morale. Nici vorba de tentative de sinucidere, doar niste discutii.
Eu da, probabil ca am calcat in Valea Plangerii. Hm, asta era expresia lui Horatiu, candva. Se referea la mine. Zambesc.
Dar nu mi-e rau. Cateodata rad. Cateodata mai mor. Sunt bine. Am vorbit la telefon cu vara de la Sibiu. Saptamana asta probabil va naste al treilea copil. Nu stiu daca sa ma bucur. Sper doar sa aiba puterea... e cu 5 ani mai mare decat mine, si la doctorat. Si sotie de preot.
Azi biciclistii au facut protest la universitate. Nu m-am putut duce, aveam de lucru. Mersul pe bicicleta s-a interzis aproape peste tot in Bucuresti.
Genul ala de liniste cand decizia nu e a ta. Un fel de resemnare. Acum.. nu stiu nimic din ce se va intampla. Nu astept nimic. Nu stiu ce e mai bine sa se intample. Stiu doar ce simt acum. "Vrei sa fii fericit? Nu privi in sus". E bine.. sa vedem cum va fi saptamana asta. Suntem oameni mari.
O melodie pe care am descoperit-o in seara asta... suna ea cam patetic daca doar o citesti, dar imi place chitara.
Adam Cohen - "Cry Ophelia"
Something went wrong
You're not laughing
It's not so easy now to get you to smile
You gotta be strong
To walk these streets
And keep from falling
And when you're not, just let yourself cry

You've been working hard
Just trying to pay the rent
Tryin' to draw the line between who you are
and who you invent
But if you throw a stone
Something's gonna shatter somewhere
We're all so fragile
We're all so scared

You say you wanna learn how to live your life
without tears
But we've been trying to do that for thousands of years
So go on and cry Ophelia
It's the only thing to do sometimes
You know I'm crying too
Right there with you
It's alright Ophelia
Everybody cries

Baby I thank god for my bad memory
I've forgotten some of the stupid things
that I've done
I've come to a little wisdom
through a whole lot of failure
So I watch more carefully what rolls off my tongue

You pray for rain
But you don't want it from a storm
You find a rose
And cut your finger on a thorn
So go on and cry Ophelia
It's the only thing to do sometimes
You know I'm crying too
Right there with you
It's alright Ophelia
Everybody cries

"Monoloagele vaginului"

Post-ul asta urma sa vina mai devreme sau mai tarziu nu? :)) Am vrut sa mergem la "Portretul lui Dorian Gray", dar nu mai erau bilete. Asa ca am fost la "Monoloagele vaginului", o piesa de care tot auzisem de la diversi prieteni. In Club A, 5 lei intrarea, cu 2 bonuri de consumatie pe care am baut 2 ginuri tonice.

O actrita foarte buna. "O masca. De Zorro. Nu! Venetiana.. De clovn? Sau mai bine de castraveti." Asa se intampla cand se joaca cu actorii "pe scena" si cand arata spre tine.

Si doar un pasaj din piesa, mai jos. Poate cel mai socant. Doua pasaje. Mie nu-mi plac textele "dure", dar cateodata lucrurile trebuie spuse asa. "Pudoare vs. ignoranta". Cam greu de citit. So don't read.

În timpul războiului din Iugoslavia au fost intervievate femei bosniace, din tabere şi centre de refugiaţi.

Între douăzeci şi şaptezeci de mii de femei au fost violate în plină Europă, ca tactică sistematică de război. E şocant cît de puţin s-a făcut pentru a opri asta. Dar, de fapt, în America, anul trecut au fost violate şapte sute de mii de femei şi, teoretic, în America nu e război.
Acest monolog e inspirat de povestea unei femei. Era musulmană, ca multe din femeile intervievate. În seara asta vorbim în numele acelei femei şi al femeilor extraordinare din Bosnia şi Kosovo.

VAGINUL MEU ERA SATUL MEU

Vaginul meu era cîmpia verde şi roz, pe care curgeau rîuri, vacile care mugeau, soarele care apunea ca un iubit dulce atingînd-o uşor, printre firele moi de grîu blond.
Am ceva între picioare. Nu ştiu ce e. Nu ştiu unde e. Nu pot să-l ating. Nu acum. Nu mai pot. De-atunci - nu.

Vaginul meu era vorbăreţ, nerăbdător, atîtea şi-atîtea cuvinte spunea, sporovăia, încerca mereu, nu se mai putea opri să spună, o, da, o, da.
Nu, de cînd visez că acolo e un animal mort, cusut înăuntru cu o undiţă neagră. Şi mirosul rău, de animal mort, nu se mai duce. Şi are gîtul tăiat şi sîngerează prin toate fustele mele de vară.
Vaginul meu cîntă toate cîntecele alea de fetişcană, care sună ca talanga de la gîtul caprelor, peste cîmpia sălbatică, toamna, cîntecele vaginului, cîntecele de-acasă ale vaginului.
Nu de cînd soldaţii au băgat în mine puşca aia lungă şi groasă. Aşa de rece, ţeava de oţel îmi anula bătăile inimii. Nu ştiam dacă voiau să tragă sau să mi-o înfigă în creierul care mi se învîrtea. Şase dintre ei, nişte monştri de doctori cu măşti negre, care băgau în mine şi sticle. Erau şi beţe la capătul unei mături.
Vaginul meu, înnotînd în apa rîului, apă curată vărsînd peste pietrele coapte de soare, piatră peste piatră, peste piatră, peste piatră, peste piatră...
Nu, de cînd am auzit cum se rupe pielea şi face ca o lămîie cînd o storci, nu, de cînd mi-a căzut în mînă o bucată din propriul meu vagin, o bucată dintr-o buză, acum partea dreaptă îmi lipseşte de tot.
Vaginul meu. Un sat pe apă, viu şi umed. Vaginul meu, oraşul meu natal.
Nu, de cînd au făcut-o pe rînd, şapte zile la rînd, mirosind a fecale şi carne afumată, şi-au lăsat sperma lor murdară în mine. M-am transformat într-un rîu de otravă şi puroi şi toate recoltele au murit şi peştii au murit.
Vaginul meu, un sat pe apă, viu şi umed.
L-au cotropit. L-au măcelărit.
Şi l-au ars.
Nu-l mai ating acum.
Nu primim musafiri.
Acum trăiesc în altă parte. Nu ştiu unde.

ERAM ACOLO, ÎN CAMERĂ

Eram acolo cînd vaginul ei s-a deschis.
Eram toţi acolo, mama ei, soţul ei şi cu mine,
Şi asistenta din Ucraina cu mîna ei toată
Acolo în vaginul ei pipăind şi cotrobăind cu mînuşa ei
De cauciuc, în timp ce vorbea cu noi aşa, ca-n fiecare zi
Ca şi cînd ar fi dat drumul unui robinet stricat .
Eram acolo în cameră cînd contracţiile
Au făcut-o să se tîrască în patru labe,
Au făcut-o să scoată gemete străine prin toţi porii
Şi tot acolo eram cînd, după ore de aşteptare, a ţipat deodată,
Sălbatic, cu braţele lovind aerul electric.
Eram acolo cînd vaginul ei s-a schimbat
Dintr-o gaură sexuală ruşinoasă
Într-un tunel arheologic, un vas sacru,
Un canal veneţian, o fîntînă adîncă şi era un copilaş ţintuit acolo, înăuntru,
Aşteptînd să fie salvat.
Am văzut culorile vaginului ei. Se schimbau.
Am văzut albastrul rănit, spart,
Roşul sîngeriu băşicîndu-se
Rozul gri, întunecat,
Am văzut sîngele ca transpiraţia de-a lungul marginilor
Am văzut lichidul alb-gălbui, rahatul, cheagurile,
năpădind prin toate găurile, împingînd tot mai tare, mai tare
am văzut prin gaură capul copilului
şuviţe de păr negru şi am văzut acolo, în spate
osul – o amintire tare şi rotundă,
în timp ce asistenta din Ucraina îşi întorcea şi-şi întorcea
mîna alunecoasă.
Eram acolo cînd amîndouă, mama ei şi cu mine,
Am ţinut-o de cîte un picior şi am deschis-o larg, împingînd
Cu toată puterea noastră împotriva puterii ei împingînd
Şi soţul ei care număra ferm: “unu, doi, trei”
Şi-i spunea să se concentreze, să se concentreze.
Ne-am uitat atunci în ea.
Nu ne-am putut dezlipi privirile din locul ăla.
Uităm de vagin
Altfel cum am putea explica
Lipsa noastră de uimire, lipsa mirării.
Eram acolo cînd doctorul
A intrat în ea cu lingurile alea ca Alice în Ţara Minunilor
Şi acolo, pe cînd vaginul ei a devenit o gură uriaşă în operaţie
Cîntînd din toate puterile;
Mai întîi micul cap, apoi braţul vînăt zvîcnind, apoi trupul înotînd cu repeziciune, înotînd
În braţele noastre înlăcrimate.
Eram acolo mai tîrziu, cînd m-am întors cu faţa la vaginul ei.
Stăteam acolo şi m-am lăsat în voia ochilor, era desfăcută, complet expusă
Mutilată, umflată şi ruptă,
Sîngerînd în mîinile doctorului
Care o cosea calm acolo.
Stăteam acolo şi deodată vaginul ei
A devenit o inimă uriaşă, pulsînd.
Inima e capabilă de sacrificiu.
La fel şi vaginul.
Inima e capabilă să ierte şi să refacă tot.
Îşi poate schimba forma şi ne poate lăsa înăuntrul ei.
Se poate mări ca să ne lase să ieşim.
La fel şi vaginul.
Poate simţi durerea noastră, se poate schimba pentru noi, poate muri pentru noi
Şi ne poate trimite sîngerînd, sîngerînd pentru noi în lumea asta amară şi miraculoasă.
Eram acolo în cameră.
Îmi amintesc.

Draga jurnalule,

Zilele ce au trecut au fost au fost... as vrea sa le explic mai bine: ca atunci cand alergi dupa tramvai si iti inchide usile in nas. :) Desi stagiul de weekendul trecut a iesit bine (uimitor sa zic tocmai eu asta), totusi nu am simtit o satisfactie atat de mare pe cat ar fi trebuit. Poate si pentru ca sunt altele care conteaza mai mult.

Azi am mancat o bucata de fazan. A primit mama de la serviciu. Ca si intr-una din zilele trecute, si acum ma doare stomacul dupa ce am mancat fazan. :)) Mi-am pus intrebarea de ce toti angajatii au primit fazan asa dintr-o data. Au crescatorie. Poate ca nu se mai vand in perioada asta. Am intrebat-o pe mama daca cumva i-au taiat pe cei bolnavi, sau, mai rau, daca erau deja morti si de-aia i-au dat?

Pe frigider am niste litere Danonino. Maria deja stie sa scrie. Azi am petrecut vreo 3 minute scriind cuvinte. E relaxant, chiar va sfatuiesc sa va cumparati Danonino si sa colectionati literele cu magnet. In plus, Danonino se poate face inghetata, are un gust chiar bun.
Aseara am avut o discutie cu A. despre femeia bionica. I chose life. :)) Daca zic "nu", nu sa fie. Cateodata am fost prea intelegatoare, dar unii oameni chiar ne fac rau, si daca ei nu se schimba nu poti sa le fii alaturi la infinit.

Am aflat ca pana luni trebuie sa fie gata dizertatia. M-am dus la un seminar la Romeo, care e unul din cei mai bine cotati traineri din Bucuresti, si mi-a dat vestea cea mare.. i-am zis ca nu am avut motivatie. Poate fac o fapta eroica, asa, o vitejie, si o termin.. sa vedem ce sunt in stare, ca mai am de lucrat si la altele.

Aseara am fost pana la Patriarhie. Nu am stat mult, dar a fost bine. Cand traim intr-o lume care nu ne apartine si simtim asta ne trebuie multa energie.

In seara asta, "Portretul lui Dorian Gray". La Odeon. Era si "Monoloagele vaginului" in Club A dar cartea asta (Dorian Gray) e una din preferatele mele.

si daca singur

N-ai dezmierda, de n-ai sti sa blestemi,
Zambesc numai acei care suspina.
De n-ai fi ras, n-ai fi stiut sa gemi,
De n-ai fi plans, n-ai duce-n ochi lumina.

Si daca singur rana nu-ti legai
Cu mana ta, n-ai unge rani straine.
N-ai jindui dupa un colt de rai
De n-ai purta un ciob de iad in tine.

Nu te ridici spre slavi pana nu cazi
Cu fruntea grea in pulberea amara,
Si daca-nvii in zambetul de azi
E c-ai murit in lacrima de-aseara.

("N-ai dezmierda" - Radu GYR)

Magyar Rendorseg

Kosonom! ;)

word veriserovutmoerfication

Am o mare rugaminte: daca descifrati aceste litere, dati-mi si mie de stire. Eu se pare ca nu am reusit.. Incercam sa postez un comment si iata capcana. Ma depaseste fratilor!

Back home

Duminica seara m-am intors de la Busteni (saptamana trecuta intalnire de lucru, cea dinainte Azuga, cea dinainte la tara, weekendul asta stagiu..) si Maria mi-a zis ca ii era tare dor de mine.

"- Te iubesc Adi!
- Da? (invariabil) Pai de ce?
- Pentru ca esti sora mia si esti mereu plecata.
- Da? Chiar asa? Mereu?
- Da.. tu vii, mananci, stai la calculator, dormi si pleci.
Si te imbraci. Asta faci."

Eu.. am sosit duminica seara, am stat 4 zile acasa (dar mai exact doar 3 nopti) si joi (adica maine) plec iar, avem un stagiu.. Stiu insa ca nu ma pierd, va veni o vreme cand voi sta. Azi mi-am depus CVul la Arenele Carierei, pe la firmele la care mi-a placut, si stiu - sau cel putin sper - ca in curand o sa se iveasca ceva. Nu mai am stare si mi se pare ca pierd timpul, ceea ce probabil si fac, desi nu am timp de nimic. Mai stiu si ca exista un timp pentru toate, si ca trebuie sa am rabdare. Si stiu si ca nu toate lucrurile pot fi asa cum sper eu sa fie.. sunt pregatita si pentru asta, prietenii stiu de ce. Poate ar trebui sa ma apuc de lucrarea de dizertatie? Mai e o gramada de timp acum cand deadline-ul a trecut. Nici o problema, se va face.
Pentru weekendul viitor (poate..) planuiesc o iesire in Ciucas. In seara asta ne-am intalnit cu voluntara EVS care a venit pentru AFAR, Lucille. O sa stea un an aici, momentan i se pare interesant. Cam astea-s noutatile comprimate.. la noi casa e plina, de-aia nici nu am dormit acasa aseara.

Despre weekendul trecut.. nu e nimic de zis. Doar ca putem din cand in cand sa aratam ca suntem muritori si vulnerabili. ;) Mi-e teama de viitor, dar imi asum riscul, ori de a uita, ori de a construi.. ori de a lasa lucrurile asa cum sunt.. :D Nu depinde numai de mine. A si, desigur, intalnirea de lucru care - absolut intamplator - a fost simultan, dar care desigur a fost principalul motiv.. :)) (noroc ca nu citeste nimeni) ..pai cred ca a iesit bine. Vom vedea. Hm, acum mi-a trecut prin minte un gand sinistru rau, despre o combinatie letala.. mi-am adus aminte de femeia bionica, pe care nu stiu cum se face ca am visat-o azi noapte. :)) Pai.. daca ar deveni realitate combinatia respectiva, draga jurnalule.. mai bine.. "mai bine ma duc in padure".
Mda, mi-am permis sa aberez, ca-n jurnal, vorba aia, tunzi oaia.. lana, mulgi oaia.. lapte, tunzi oaia.. carne.. Ca putem fi si copii uneori.

Saptamana viitoare se intoarce Pandelica, ii pregatesc o petrecere surpriza, doar a fost plecata atata timp (in Anglia) si cred ca are nevoie de asta la intoarcere, la cum o stiu de nesigura pe sentimentele altora. Deci.. Alx, Del, Val.. miercuri pe la 19 asa, in oras.. sa ne gandim la un loc dragut si eu vin cu ea acolo.. Nu vreau sa fie nimeni invidios, dar am impresia ca mi-a adus de acolo boxeri sau tricou cu desene animate. Sper ca si matusa o va astepta cu bratele deschise.. ;) Macar i-am dus calculator la apartament, ma bucur pentru asta, da' tre sa repar monitorul acum..

Cam atat. Aceleasi "noutati".. nu e apa rece.. Noapte buna cher jurnal, uite ca macar scriu o data pe saptamana. Doamne, nu-mi vine sa cred ca am scris de femeia bionica. Ce mi-a putut trece prin cap. :))
Viata bate filmu'. Fiat lux.
tot io

..tings..

Viata e frumoasa cel putin pentru simplul motiv ca putem sa radem, sa fim ironici si sa facem glume. Si mai sunt multe alte motive. Mai suntem tristi din cand in cand, e frumos si sa fii trist, dar in doze echilibrate dom'le. Vine weekendul. Am avut o saptamana minunata, o noapte n-am dormit din cauza unei dureri fantastice de dinte, care m-a chinuit si cateva zile, ni s-a taiat apa rece pentru ca indivizii de la scara cealalta au restante, si avem numai apa fierbinte, numai buna pentru arsuri de gradul 3, mi-am taiat un cauciuc la iesirea din pasajul Obor (irecuperabil! :( noroc ca mai am unul in plus), nu prea am avut chef sa ies din casa pentru ca eram absolut singura, insa singura de-a binelea am fost cand ma durea dintele si in rest in fiecare zi au fost cel putin 4 persoane pe la mine, in rest.. Nimic altceva, decat ca maine plec de dimineata, n-am inlocuit cauciucul inca si mor de somn. Totusi, in bucatarie sunt niste persoane care fac prajitura si peste prajit, si astazi sosesc mama tata si Maria. Ma pregatesc sufleteste pentru stagiile la care trebuie sa merg si pentru care e o gramada de lucru. Sa lasam insa acest post sa se termine cu ceva si mai amuzant, care merita aratat posteri..tatii.

Intrebari la care inca nu s-a gasit raspunsul:

-De ce poate sosi acasa o pizza comandata, mai repede decat ambulanta?

- De ce lumea comanda un cheesburger dublu, o portie mare de cartofi prajiti si o cola light?

- De ce putem gasi un loc de parcare rezervat pentru handicapati in fata patinoarelor?

- De ce se vand pachete cu cate 10 bucati crenwursti pentru hot-dogs, iar cornurile pentru hot-dogs se vand in pachete de cate 8 bucati?

- De ce cuvantul "abreviere" este atat de lung?

- De ce sucul de lamaie este facut din arome artificiale si detergentii de vase se fac cu lamai adevarate?

- De ce pentru a inchide programul Windows, trebuie apasat mai intai pe "START"?

- De ce nu se fac conserve cu hrana pentru pisici cu aroma de soareci?

- De ce se sterilizeaza acul seringii inainte de eutanasie?

- Fiecare avion este dotat cu doua cutii negre, indestructibile. De ce nu se construiesc avioanele in intregime din acest material?

- De ce daca zborul avioanelor este din ce in ce mai sigur, aeroportul
se numeste "terminal"

- De ce apasam mai puternic pe tastatura telecomenzii atunci cand bateriile sunt pe sfarsite?

- De ce se spala prosoapele, daca e de presupus ca atunci cand ne
stergem ar trebui sa fim curati?

- De ce pilotii kamikaze purtau casca de protectie?

- Cum ajung sa fie puse panourile cu inscriptia "INTERZIS A CALCA IARBA" in mijlocul peluzei?

- Oare analfabetilor le place sa manace supa facuta cu paste in forma de litere?

- De fapt, atunci cand omul a descoperit ca vaca da lapte, ce cauta el de fapt in acel moment?

- Daca un cuvant este scris gresit intr-un dictionar, cum ne dam seama?

- De ce desteptul ala de Noe nu a strivit cei doi tantari?

- Oare lucratorii de la fabrica de ceaiuri Lipton au pauza de cafea?

- De ce oile nu intra la apa cand ploua si lina da?

- De ce magazinele deschise 24 de ore din 24 au incuietori?

"Un mare pustiu pe cuprins e.."

Patratelu' nu mai stie.. nu mai poate sa scrie. Va supravietui, dar probabil ca nu-i e bine. Dincolo de zambet.. e bine ca nu multa lume stie ce e. E mai bine asa. Patratelu se gandeste ca nici "cher jurnal" nu e cu cheitza, dar nu mai conteaza, ca pana la urma.. ce scrie e o parte din el, din patratel. Si oricum nu va scrie tot.. nici nu poate.. nici nu are rost.
Patratelu nu da doi bani pe ce are.. si vrea ce nu poate avea. Poate nici nu e vina lui ca ceea ce are valoreaza atat de putin pentru el. Poate e vina lui ca isi doreste ce nu poate avea. Poate trebuia sa isi dea seama mai devreme si sa nu lase sa se intample asta cu el. Dar nu crede ca ar fi putu impiedica asta, si oricum nu ii pare rau. Crede ca e frumos cateodata sa simti asa. Lui, patratelului, i se intampla rar. Nici macar nu cauta sa i se intample..
Patratelu e orgolios. Patratelu plange de vreo 5 ori pe an. Poate patratelu nu destul de orgolios cat sa nu planga niciodata. Sa zica "patratelu nu plange niciodata."
El, patratelu, incearca sa nu planga acum, cand scrie. Poate ar fi o prostie. Cred ca s-ar dispretui. Candva, nu prea demult, cineva l-a vazut plangand.. pentru ca.. cateodata patratelu crede ca merita sa plangi. Nu pentru tine, ci pentru altii. Cred ca au fost vreo 4 oameni pentru care a plans cu adevarat. Cel mai tare a plans la o inmormantare. Credea ca n-o sa poata sa planga. Era in decembrie.. a ajuns la ora 23.. si.. probabil ca a plans vreo 4 ore.. si apoi inca vreo 3 ore a citit din Psaltire, acolo.. Si apoi, la 6 dimineata, a plecat singur cu masina la 240 km, din nou, sa ii ia pe mama si pe tata. Nimeni nu vroia sa-l lase sa mai plece cu masina, dar trebuia.. A plans putin si in masina.. si plange cateodata cand mai merge pe acolo. De dor. Si pentru ce a ramas. Acum, weekendul trecut, cand a fost la mormant, nu a plans. Cateodata nu poate.
Si.. din 4 oameni pentru care a plans.. raman 3. Pentru cineva a plans intr-o gara, pe cand era patratelu' in Ucraina. A plans pentru ca era cineva in tren care plangea pentru el.. pentru ca urma sa ii desparta vreo 2000 de km. Dar nu a plans mult, mai mult s-a bucurat ca poti sa ai un prieten bun care sa stii ca exista si atat. Fara cuvinte, fara telefoane, fara sa se viziteze. Doar cateodata cate un sms.. rar. Patratelu nici macar nu se grabeste ca sa se vada cumva.
Si raman 2. Pentru unul, acum vreo 2 ani, a plans mult. A plans cand s-au despartit. Poate vreo 3 luni. Dar patratelu crede ca nu l-a vazut nimeni plangand. ;) Poate nici nu ar fi meritat. Dar asa plangi cand pierzi pe cineva.
Si ramane.. 1.. care l-a vazut pe patratel plangand.. patratelu i-a spus ca a avut "onoarea sau dimpotriva, nenorocul" sa il vada. Daca ar fi putut, patratelu nu ar fi plans. Dar crede ca merita. Poate patratelu a gresit.. poate nu trebuia sa spuna ce simte.. nu ar fi stiut si poate era mai bine. Poate a gresit ca pentru o vreme a crezut ca..
Patratelu probabil ca e naiv.
Acum patratelului nu-i e bine. Lui nu-i plac cuvintele mari.. dar trebuie sa scrie asta. Patratelului ii lipseste o bucata de inima si nu e nimic in loc. Poate sa se bucure totusi, ar fi fost asa trist sa aiba inima intreaga, si inca o bucata in plus, de la cineva.. cu care sa nu stie ce sa faca.

Patratelu mai stie ca poate va trebui sa uite tot. Stie si ca ar fi trist sa se intample asa.. insa in fond nu are nici un drept sa se impotriveasca. Va trebui sa treaca singur prin asta, si stie ca nu o sa-i treaca asa de usor. Dar poate o sa stie doar el asta. Stie cat de greu i-ar fi.. Dar inca spera ca va fi frumos. Incearca sa nu mai astepte nimic insa.. si e trist..

outta here!

Poza de pe aercurat.com
Eu... outta here de vineri aprox. ora 11. La tzara, vork vork vork.. si pe la F, ca sa ma spovedesc. Probabil weekendul urmator Piatra Mare sau Bucegi, sa inchidem sezonul de Jepi. Ca situatia acasa e cam asa... seara adorm... e bine... ma trezeste soarele, dar nu ma trezesc prea bine... si dintr-o data, ca in mijlocul unui cosmar, ma trezesc de-a binelea oarecum asfixiata - sunt la Rosetti, cobor din 311 si lumea e calare pe mine, se bat care sa urce primul si ma sufoca acolo pe scari. Exagerez, da' totusi cateodata barca asta nu-i de mine. Deci sambata viitoare, pe la Busteni. Sesiune prelungita, colectia toamna-iarna, pret-a-porter.
Hm, vine iarna, ce ne facem?

"The Persistence of Memory"

"Relojes blandos" - Salvador Dali (1931)

• "The only difference between myself and a madman is that I am not mad."
• "The only difference between me and the Surrealists is that I am a Surrealist"
• "At the age of six years I wanted to be a chef. At the age of seven I wanted to be Napoleon. My ambitions have continued to grow at the same rate ever since."
• "Every morning when I wake up, I experience an exquisite joy – the joy of being Salvador Dalí – and I ask myself in rapture: What wonderful things this Salvador Dalí is going to accomplish today?"
• "I tried sex once with a woman and that woman was Gala. It was overrated. I tried sex once with a man and that man was the famous juggler Federico Garcia Lorca [the Spanish Surrealist poet]. It was very painful."
• "What is important is to spread confusion, not eliminate it." (from wikipedia)
  

Reach for the stars

"When you reach for the stars you may not quite get one, but you won't come up with a handful of mud either"

"Keep it simple.
Let's do the obvious thing - the simple thing - but let's do it uncommonly well."

Leo Burnett

27 septembrie, orele 21.00-23.00 - 2 poze din timpul operatiunii :)

roz

"Am visat campuri de ciocolata..."
Nu stiu de ce incep asa... asta este un post roz. Am zice chiar ca rozul e vesel, si asta inseamna o dispozitie excelenta, da' eu il urasc. No good mood.
Dupa o saptamana mai mult decat gri, cu ploi 6 zile in continuu (si asta dupa o vreme frumoasa cu iesiri in parc in fiecare seara) si cu mult frig peste tot.
Roz. Peste tot.
Mult roz.
O gramada de roz. Eu roz.
Nunta lui Cami... maine... eu in roz. Ma rog, roz asa, pal, dar tot roz e. Rochie roz, pantofi roz, gentuta roz. Azi am cautat prin magazine pantofi roz. Noroc ca se gasesc. Sunt "trendy". Am tot amanat, poate-poate se opreste ploaia si pot sa port sandale albe. Nope. Pantofi. Roz. Ma rog, nu se prea putea altceva, asa am discutat si asa se potriveste. Rochia ei este culoarea untului, io-s dra de onoare si trebuia sa fie o culoare care sa mearga, alta decat vernil sau bleo. Asta e, o data se marita. Eu. Roz.

Cred ca o sa fiu emotionata cand o s-o vad maine in rochie de mireasa... si ea o sa fie, evident... si-asa sunt nervosi saracii din cauza vremii si a tuturor lucrurilor pe care le au de facut.
Maine.
Roz peste tot. I hate that.

La vie en rose... Sure. Not now.

soulstorm

Idealul parintelui Arsenie Boca

"M-am inhamat la carul unui ideal cam greu: transformarea omului in OM, fiul mai mic al lui Dumnezeu, si frate al Fiului Sau mai mare. Insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei vieti."
Parintele Arsenie Boca

Apel catre toti bucurestenii!!!

Veniti veniti veniti cu noi/ Sa dam in caine cu-n pietroi.

Pardon. Apel catre bucuresteni!!! Un mare eveniment va avea loc la fantana de la universitate pana la sfarsitul lunii.. si anume vom pune detergent sau sampon Urzica in fantana arteziana... asa, vreo 3 litri. Daca cineva vrea sa ajute, sa priveasca sau sa faca poze sa ni se alature. Planul monstruos va avea loc in ziua zet, zi care nu a fost hotarata inca for security reasons. In ziua zet vom face un raport despre sanatatea mentala a natiunii. E cu copyright, so shhhh! :) Nu pentru neinitiati. Nu am calculat inca debitul apei si viteza de inmultire a bulelor. Va asteptam!!!

...un secret monstruos...

Da... pai uite ca sunt atatea de povestit... dar ma voi rezuma doar la secretul monstruos. Am interdictie de intrare in Ungaria. M-a luat radarul aproape de granita. Nu vreau sa fac pe victima si sa zic ca opreau doar masinile romanesti. Am prieteni unguri. (Servus tok! :) Dar cam asa era. Oricum, am ajuns in Romania, politista mi-a explicat ca pot plati de acasa prin transfer bancar (iau amenzile cu mandrie, nu ma caciulesc, dar ii spusesem ca era tocmai acolo indicatorul de intrare in localitate, numai ca a fost de neinduplecat. O tipa la vreo 27 de ani, cu parul scurt si rosu. Zilele trecute iar m-au prins controlorii pe tramvai, acelasi baiat dragut, unu' cu ochi albastri, haha. I-am dat buletinul si a zis "A, trebuia sa cobori aici? Bine, lasa.")
In fine, trebuia sa platesc in 30 de zile, am o hartie verde, amenda, pe care nu se vede nimic pentru ca e copia si e scris ca si cu creionul, si o foaie cu un cod IBAN si alte date, in maghiara... 10000 de forinti. Ok, am fost la posta (CEC), ca acolo se platesc amenzile, astia au ras, au zis sa merg la Udriste, am fost la Udriste, au ras, au zis ca sa intreb la departamentul financiar sau la Ministerul de Externe ca nu prea se poate rezolva, am sunat la departamentul financiar, au zis "Mda, si nu v-au oprit la granita? Pai da, nu o sa va primeasca banii, nici la posta, nici la banca, pentru ca nu s-a dat lege inca, nici pentru cetatenii romani care iau amenzi in strainatate, nici pentru cei straini. Zilele trecute ne-a sunat un domn care luase o amenda in Statele Unite, si l-am trimis la ambasada." Ok, sa sun la ambasada, am sunat la ambasada Ungariei, robot "bla bla magyar bla 1, pen-tru lim-ba ro-mana apa-sati tasta 2, for english"... raspunde cineva... "Blabla magyar nagykovetseg...", zic "Jo napot. Nem tu dok magyarul. Se poate in romana?" Sigur, da' nu la noi, tre' sa sunati la consulat... Ok, sun la consulat, aceeasi poveste dar fara pentru limba romana apasati tasta 2. Zice doamna (foarte draguta de altfel) "A, pai nu stiu de ce va lasa sa treceti granita. Am mai avut cazuri. Doar si ei stiu ca nu puteti plati de aici. Doar daca aveti vreun prieten care se duce si il rugati sa va plateasca." "A, bine atunci, ca am prieteni in Budapesta. Deci acum am interdictie de intrare in Ungaria?" "Da." "Si stiti cumva ce se intampla dupa ce trece termenul de plata a amenzii?" "Ei, o fi vreo penalizare ceva, dar poate nu e prea mare."
Ma gandeam deci ca Serbia si Ucraina require visa, so bye bye Hungary. And Europe by car. Oricum nu planuiesc sa plec prea curand. :))
Noroc ca mi-a si raspuns Zsofi. Zice "help arrived". O sa-i trimit prin fax hartia aia cu detalii.
:) Szeretlek Zsofi :)

**mai sus, o poza din Tatra, cu Noemi, Zsofi, Klara (primele doua din Budapest)

Managementul fermei de vaci

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST (TIP ENRON)
Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata,astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toat e cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una.
Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul.
Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci. Vinzi una si fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

Acasa

Iaca m-am intors de la verii mei, m-am dus si m-am intors pe jos, si cand am venit, pe la 1.20, la intersectie la Delfinului au iesit doi din Daciile lor cele Omietreisute albe si unu' l-a luat la pumni pe celalalt, "du-te ba-n pula mea, mortii ma-tii de bou". Ziceam mereu la cunoscuti "lasa ba, mie nu mi s-a intamplat nimic rau, ce tot ziceti.. Eu nu am vazut faze d-astea." Si iata ca ma intorc din pribegie, si nici n-am fost cine-stie-unde, nici n-am stat cine-stie-cat, si dintr-o data vad numa' batai, unu' ii cara amantei picioare-n burta pe strada, astia doi sar de la volan si se bat in intersectie, colegu' meu Andrei claxoneaza juma de ora sa vina un bou sa-si ia masina de pe locul lui, taxiurile si troleele ma urca cu tot cu bicicleta pe trotuar, vecinu' nemernic care mi-a lovit masina noaptea, stationata fiind, zice ca de ce i-am lovit masina, aia de la CEC zice ca nu stie cum sa platesc amenda pentru Ungaria (1000 de forinti, radar langa granita cu Romania, masina cu numar de RO...), mama imi spune ca ieri s-a sinucis o tipa de 27 de ani la Iancului pentru ca nu-si gasea servici, mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma sinucid... Eu ma gandesc la munte tot timpul, pe deasupra si dispozitia mea e de asa natura incat se clatina tot.. As zice ca doar simt ca se clatina tot, dar daca simt inseamna ca se clatina. Si toate astea pe care nu le-am vazut pana acum. Who are these people?
Si uite cum am stat de cand am venit sa completez si sa trimit iar CVuri..acum mi-am completat si pe bestjobs. Eh, ce-as mai munci daca as gasi ceva sa-mi placa...

Ce pot sa mai zic, decat ca maine plec la Mamaia, si ma intorc duminica. Sambata o sa muncim, dar tot avem serile.. si vorba cantecului "Stau si plang la malul marii/ Nu pot sa te dau uitarii", ca l-am luat si de pe net in seara asta sa-l pun acilea ca-mi aduce aminte de tot ce am vazut saptamana asta, nu avem decat ce meritam. Deci Adi de la Valcea (punct ro, sa vedeti ce n-ati vazut), vine si melodia, scriu dupa dictare...

Deci... "Stau si plang pa malu' marii", da Adi da la Vilcea & Safir [...aere]

[intai se aud pescarusi si e un intro cu o chitara electrica, ca e un suflet sensibil, romantic si iubitor de frumos].

Ma uit pe cer si vad o stea / si ma intreb iubita mea [sula versus prefectura]
Nu stiu cum poti sa te distrezi / cand n-ai fiinta ce-o iubesti. [rima e in apa]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

[efecte, chitara electrica, acum voce de femeie, canta "ea", cica o cheama Safir]

Si cerul s-a intunecat de mila mea / nu pot sa mai rezist iubitul meu [idem: foaie verde barabula stau in apa pan-la brau]
Astept ca sa coboare luna / ca sa-mi vada amaraciunea. [profund, no comment]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

Am multe fire de par albe [with age comes wisdom] / ca nu mai pot noapte de noapte [sa... ce?]
Dar moartea nu vrea sa ma ia [da pa malu' marii] / de ce ma chinuiesti asa [e la bere moartea, ca-n reclama]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

La melodia asta minunata sigur se impune o poza cu pescarusi. Ca aia cu Adi da la Valcea a fost mai sus.

Si, in coltul opus, nu cu atatia fani si cantand pe la concerte underground sau cel mult miercurea la Preoteasa.. sau pe la lire, pour les conaisseurs... Titush... cu mult mai putin celebra melodie "Doar noi doi":

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Calc sovaind pe urbanul trotuar
In spate masini claxoneaza strident
In juru-mi plutesc siluete de var
Dar pomii chirciti ma privesc inocent

Viata sa-mi fie limpede cascada
Ce se-arunca vajnic in al meu adanc
Si apoi cu vuiet aprig de tornada
Salta siroind gonita de vant

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Nunta mea sa fie lunga ca o iarna
Cu zapezi eterne in ceresc abis
Si din creste albe vesnic sa se cearna
Pasii mei pierduti candva in paradis

Viata sa-mi fie limpede cascada
Ce se-arunca vajnic in al meu adanc
Si apoi cu vuiet aprig de tornada
Salta siroind gonita de vant

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Ceva schimbari de fond

O altfel de perioada. Sunt aceeasi. Dar ascult mult chill out. Deja playlistul e foarte diferit. Merg mult pe jos. Prin parc..si aseara am fost in parc, la bere in acelasi timp, si am revenit acasa la ora 0. Refreshing after such a day.
Luni pe la ora 23 am iesit cu Dan la o cafea. Aveam de lucru in noaptea aia. Dupa care i-am condus masina cea proaspat tunata (un Opel Ascona care are acum 115 cai) spre Cernica.. pe drumul spre mare de fapt. E puternic motorul si se simte. Rar conduc alte masini, si credeam ca nu o sa ma descurc. E din '85.
Vineri seara plec din Bucuresti.. sambata este un eveniment Coca Cola la care voi fi animator. Cu putin ajutor o sa fiu putin mai putin trista; nu ca as fi vreodata foarte trista, dar cred ca de la tata am mostenit un fond de om introvertit. Interesant e cand trebuie sa ma exprim cateodata, e nevoie de un efort foarte mare. :o)
Azi i-am vazut pe o parte din cei care au fost in Turcia.. s-au intors vreo 9 azi. Putin mai incolo ies la o bere, evident in parc, la debarcader, cu Carmen si Poool. Trebuie sa mai povestim, cum a fost in Turcia, aduceri-aminte din Slovacia.. planuri de viitor. Ei vor sa vina in Bucuresti in decembrie.. Aafke, Gosha.. Eu am tacut. Ultimul meu gand este sa fac revelioiul in Bucuresti. Hm, ati putea rade.. daca nu ati sti. Dar stiti. Ca ultimul revelion l-am petrecut la manastire. Totusi, un loc minunat de a il petrece. Era si la putin timp dupa ce a murit bunicul meu.. a carui zi de nastere ar fi fost azi. Never forgotten.
Cum am mai zis: "Barca voastra nu-i de mine, simt ca nu imi face bine... Eu ma vad purtat de valuri pe o mare fara maluri." Acestea fiind zise...
LET THE WEEKEND COME!
Ma intorc la dilema existentiala.. fapt pentru care sunt total nemultumita de mine dar nu fac nimic pentru a remedia situatia - dizertatia. Am ratat-o anul asta. Inca mai cred ca o pot face in 3 zile, dar oare o s-o fac. Lipseste muza, si nu pot face nimic.
Vineri. 300 de kilometri away. Still, home is where your heart is. Haha, heading south-east. :))
Good bye cruel world, good night cher journal [am preluat-o de la un prieten :P], ma asteapta Carmen Paul si Albi. Intalnire de cartier, la debarcader, in Titan. Lacul broastele si o bere. Am citit ieri ca Nicolae Steinhardt a copilarit in Pantelimon si mergea la biserica zisa "Capra".. tot din pantilimon. Nu ma asteptam. Deci mai exista o speranta pentru locuitorii capitalei. Manca-i-ar mama..
Am plecat, manca-v-as gura. Ma asteapta baietzashii.

Sometimes I think sleeping is a waste of time. Half wrong.

...se intampla cateodata sa nu inteleg...

Cred ca scriu postul asta acum pentru ca vreau sa imi lamuresc niste lucruri. E pentru mine. De juma de ora fac turul sufrageriei. Nu pot sa-mi fac ordine in ganduri si sper sa nu ma vada nimeni asa. M-am certat cu imbecilul. Ala care mi-a lovit masina. Unu' de 2 pe 2. Sambata, ma pregateam de cununia lu' Cami. Trebuia sa spal masina, parintii ei urma sa mearga cu mine cu masina la primarie si apoi la restaurant. Am pornit spre spalatorie si se auzea un harait la roata. Am crezut ca e o craca, am oprit. Aripa stanga fata era infundata.. terminata. Am facut legatura si cu pocnetul pe care l-am auzit seara.. Am spalat masina, mi-am cerut scuze ca s-a intamplat tocmai atunci sa arate asa, si am plecat la primarie, apoi la "petrecere". A fost frumos. Rudele ei, rudele lui Dan si eu. :) Vreo 45 de persoane. Credeam ca o sa ma simt in plus, dar nici nu s-a pus problema. M-am deconectat. Unele nunti par asa false. Aici mi s-a parut super. Toti erau fericiti, niste oameni sinceri si simpli. Am si dansat. La un moment dat am disparut vreo ora jumate sa ma intalnesc cu colegii in oras. O_O

Ceea ce a urmat insa.. pe langa toate celelalte probleme si stari de spirit.. cu politia, cu asigurarea, cu tatal vecinului care a zis ca nu se poate, eu i-am lovit masina lui.. Acum, ce s-a intamplat azi e deja e prea mult. Credeam ca o sa ma si pocneasca si desi eu nu fac asta sunt absolut convinsa ca as fi ripostat. Nu conteaza cum. A venit sa ma intrebe de ce i-am lovit masina si ne-am certat o vreme. De fapt, ceea ce m-a deranjat e ca nu-mi dau seama cum putea sa minta in halul ala. L-am facut sa se balbaie de cateva ori. Nevasta-sa statea si se uita la noi. Toata chestia asta m-a epuizat. I-am spus ca speram sa putem discuta normal. S-a enervat ca i-am facut poze la masina. Incerc sa nu ma gandesc la faptul ca sunt fata si ca si-a permis cu atat mai mult sa ma acuze.. de ceva ce a facut el.. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu baiat, si in plus nu sunt feminista. Si ce-s io de vina de toate femeile care conduc atat de prost in Bucuresti? De fapt, cred ca de asta sunt in starea asta. Pentru ca nu suport nedreptatea. Pentru ca ma uitam la el si nu am stiut ce sa fac. Pentru ca am vorbit degeaba. Pentru ca e bou. De ce nu putea sa zica: "Da, io am lovit-o, si ce-o sa-mi faci?". Masina lui nu are nimic. Dacie de saptej'de ani.
Hm, imi aduc aminte acum cativa ani cand i-am spus parintelui Lavrentie ca ne luam masina.. a zis "Da' aveti garaj tata?".. si cat m-am certat cu mama ca nu vreau garaj.

In fine. Stiu ca sunt echilibrata. Asta stiu. Stiu si ca e inuman sa nu te scoata nimic din sarite. Dar acum nu mai vreau nimic. M-am saturat. Nu mai stiu ce sa zic. Daca o sa ies in seara asta, trebuie sa ies singura. Nu cred ca i-ar place cuiva sa ma vada asa.
Sa nu poti sa faci nimic... Am vrut sa-l lovesc. Mi se pare aberant.

Sens interzis.

Maine ar fi fost ziua lu' tata Ion. 86 de ani...

"Poate de aceea vezi poteci prin parcuri.. stii ca-n lume sunt mult prea multe garduri pe care sta scris mult prea clar si concis: SENS INTERZIS" [Florin Chilian - Sens interzis]

UPDATE: Tipul care a fost angajat "in locul meu" la firma la care as fi vrut sa lucrez este de fapt un prieten al directoarei de resurse umane. Au fost amandoi la prima sedinta. Au inceput proiectul, e paralel. Hip hip ura!

Mi-e dor de antrenamente...de jujitsu, de sensei...de disciplina...

SUPRAVIETUIREA . . .
Mai presus de orice, mai presus decat insasi viata, mai importanta ca tine, superioara oricarei idei, oricarui tel generos. Este un ordin. O porunca ancestrala pe care trebuie sa o executi fara prejudecati, fara ura, fara pasiune, fara placere. RECE.
Sa lupti impotriva mortii fizice si a distrugerii spiritului. Pana la capat. Pana cand singurul tau dusman vei fi chiar tu. Cel mai bun va invinge. Atunci vei sti. TOTUL

Tensiuni

Vad numai conflicte in jur de cand m-am intors. M-a afectat prea tare faptul ca nu am obtinut locul ala de munca. Pe deasupra, azi-noapte am visat ca eram cu persoane cunoscute, eu pe mal dar unii intr-o barca pe un lac tulbure, si cineva cadea in apa. Tema saptamanii. :)
Stiu ca o sa treaca, da' nu am rabdare. Vreau sa lucrez. Orice. Sofer, ca nu mi-a placut scoala. :P
Azi am cumparat cadou pentru cununia de maine. L-am intrebat pe "father of the bride" ce cadou sa iau si a zis: "Da! Stiu! Lu' Cami ia-i... o forfecuta de unghii... si lu' Dan o suzeta." Cica sa nu ma deranjez. Le-am cumparat printre alte maruntisuri un "family game" (asa scrie pe el :) gen Monopoly, ca tot tre' sa-si ia casa. In asta isi iau cartiere intregi. Cred ca o sa le placa. Sper.
A, ieri s-a intamplat si un lucru bun. M-au prins controlorii si am scapat, desi am dat cu seninantate buletinul. Sunt o norocoasa zilele astea, cum spuneam.
Si iata cum talentul meu nu se intrevede in nici unul dintre posturile astea, draga jurnalule, ca sa citez un clasic. Doar relatez, in loc sa scriu ganduri profunde. Poate mai incolo. Asta nu inseamna ca gandurile mele nu sunt profunde. Doar ca nu pot fi limitate in limbaj. In unele momente coerenta lipseste.

Orice alegere inseamna o renuntare...

Am ales Romania. Am ales sa incerc sa-mi gasesc un loc de munca aici, am ales sa traiesc in Bucuresti. Am ales sa nu plec. Ieri seara eram fericita, am fost sa alerg in parc si era in jur de 23.30. Eram fericita pentru ca era liniste si intuneric. Si nu-mi era frica. Am ajuns in statie, in civilizatie, si o tipa a trecut pe langa mine si urla in telefon: "cu tine n-am nimic, am cu cumnata-ta. Sa-l lase pe barbati-miu in pace, ai auzit!?!" Am incercat sa nu bag in seama asta. Apoi, a venit "masculul". A inceput sa tipe si el la ea: "Fa, nu-ntelegi fa ca n-am pe nimeni. Esti nebuna fa!" etc, etc. Partea proasta e ca avea tentative de a o strange de gat si ii dadea picioare-n burta.

Hm. Nu stiu ce sa zic. Am avut o existenta linistita pana acum aici. Nici un incident major, "de capitala". Dar nu a fost niciodata acasa. Pentru mine acasa a insemnat la Perisani. Sarbatori. Familie. Prieteni. Traditii. Bunici ca-n povesti. ;( Acasa... Abia anul trecut au bagat telefon. Asfalt nu e. Din pacate acolo nu as avea cum sa locuiesc mai mult. Am vrut, intr-un timp cand credeam ca as putea fi profesor. N-as fi rezistat. Totusi, cumva, iubesc Bucurestiul. Aici sunt. Aici sunt multe.

Azi am iesit cu bicicleta. A lui Vali. Shadow 4000. Merge. I-am pus saua foarte sus. Imi place. Vreau la munte. Ma repet.
Cu bicicleta in jungla. Langa mine, s-au busit 2 masini. Un cretin. Un taxi era sa dea peste mine. Si ala cretin. Cauta cduri, sau asa ceva. Cred ca trebuie sa-mi cumpar casca. Ma bucuram ca pot sa zbor, si n-am avut unde. Ma bucuram ca nu mi-e frica de nimic. Hm, am avut nevoie de o foarte mare atentie. Nu am avut 2 zile cu experiente mai neplacute aici, "acasa". Aseara canta o pasare de-aia de noapte. Azi am avut un sentiment ciudat ca s-a intamplat ceva cu matusa (sora bunicii, care a murit). Am vrut sa o sun, da' n-am sunat. Apoi, telefonul la care am intrebat care-i faza cu firma.. Neoficial: "Directoarei de resurse umane i s-a parut ca tu vrei training, nu management de proiect, si a zis ca momentan nu avem nici un job pe ce vrei tu. M-am mirat si eu cand am auzit-o ca a zis asta." Eu vroiam jobul ala. Nici macar nu am insistat pe training. Il vroiam. Am fost absolut sincera la interviu. M-a intrebat cum ma vad in 5 ani. I-am spus ca nu am aspiratii gen cine stie ce functie de conducere, doar ca as vrea sa lucrez profesionist, sa stiu ce fac, si sa-mi placa. Cica trebuia sa zic ca ma vad profesionist "in firma dumneavoastra". WhatEVER! Azi am trimis niste cvuri. Nu mai pot. Vreau sa lucrez. Nici nu m-am apucat de dizertatie, dar nu conteaza. Vreau sa lucrez. Intr-o firma. Nu freelancer. Nu ong. Asa simt acum. Sectorul ong e pentru voluntariat. Pentru mine. Nu pentru 8 ore pe zi. Bine ca am iesit cu bicicleta. Ma simt inactiva. Ma plafonez.

Orice alegere inseamna o renuntare. Am ales Romania. Cu familie, cu prieteni, cu munte, cu mare, cu biserici, cu cetati, ruine, cu OAMENI MITOCANI SI FRUSTRATI. Am ales acasa. In Slovacia, cineva m-a intrebat cum se spune "I love you" in romana. I-am spus ca nu pot sa zic, sa o intrebe pe Carmen. Mi se parea ca isi pierde sensul.. Si am mai stiut ceva acolo. Ca nu poate exista cineva caruia sa-i spun ca il iubesc in nici o alta limba decat romana. Asa am simtit, poate e o prostie. Home is where your heart is. Romania. Si.. cand am postat "The Blower's Daughter", ma gandeam acasa. Nu acolo, in Slovacia. Stiu ca daca s-ar fi intamplat ceva acolo n-ar fi fost altceva decat o greseala.

Am divagat. Hm.. am ales Romania, o tara in care mi-as dori in fond un singur lucru: sa fie respectate drepturile omului. Libertatea personala. O tara in care nu te claxoneaza masina ca ii ingustezi drumul cu bicicleta. O tara in care nu se bat oamenii pe strada. Adica barbatii isi bat nevestele. O tara in care 50% din emisiunile TV sunt gen National Geographic si Explorer. O tara cu oameni civilizati si sosele.. asfaltate. O tara in care vara e vara si iarna iarna, asa, ca pe vremuri. O tara in care nu esti respins la un interviu doar ca "i S-A PARUT directoarei de HR ca tu AI VREA sa lucrezi pe training." Dar.. lasa. Asta e un lucru bun. Ma invata sa fiu mai sigura pe mine. Si imi pare rau. Imi pare rau ca sunt MAI MULTE lucruri pe care as vrea sa le fac in viata. Da, as vrea sa fac si training.

Azi, in trafic, pentru prima data, am folosit de mai multe ori cuvantul "Cacat!". Poate ca de nervi. Ceva bun de azi? Sunt fericita ca am terminat raportul ala, si ca mi-am trimis proiectul la negociere. Acum trebuie sa ma apuc de dizertatie.

Merg la somn. Am vrut sa scriu... mai lucrez un document pentru tata si apoi merg sa dorm. Vreau sa ma culc cel tarziu la 11, intr-o perioada puteam. O sa pot. Trebuie doar rabdare. Si, asa cum spunea Jean Michel, sa nu uitam ca orice alegere implica o renuntare. Si totusi.. eu nu renunt. Eu aleg.

Am dramatizat putin. Sunt doar putin dezamagita. In rest, am avut o seara minunata. Am fost la Ruine, am baut si juma de bere.. Imi place prezentul, chiar mai mult decat trecutul. Nu sunt depresiva, am avut o singura depresie in viata mea. Life is biiiiutiful.

- Je veux etre artiste...
- Oublie! oublie!