Playing the Angel

Adica asta ascult, albumul de la Depeche Mode - "Playing the Angel".. si mai ascult Schiller, si mai nou Muse.. In weekendul asta, adica. Pana la urma ieri am iesit la cumparaturi, si seara la o prajitura. Mi-ar fi placut sa merg in club dar probabil ca mi-a fost lene, printre altele.
Nimic profund printre randuri.. ma gandeam la interviul ala de saptamana trecuta, m-am dus cam cu sictir ca din cate imi zisesera la telefon credeam ca nu e de mine, si pana la urma cred ca mi-ar fi placut.
Merg sa mananc niste pui fara gust si cu un miros ciudat, i-as denumi si pe astia "puii vremurilor" (..la plural deoarece cred ca sunt mai multi acolo ca sunt mai mult de 2 pulpe). Vreau la munte, uite cum apare din nou lait-motivul, ca-ntr-o balada ieftina. ;)
Tre' sa merg pe la dl Nicola, de fapt nu trebuie dar asa ar fi frumos, insa vreau sa merg in parc. Poate chiar o sa merg. Si mai sunt si alte lucruri pe care as vrea sa le fac, aici, in oras. Poate la panou, poate la patinoar..
In rest, ciudat, ma pot concentra foarte bine si sunt foarte constienta de tot ce e in jur.. Ca si ieri, ca si saptamana trecuta, ca si anul trecut. Poate mai bine. Sunt linistita.. sometimes I pray.. every evening I mean, si culmea, nu ma ingrijoreaza ce ar trebui sa ma ingrijoreze, legat de mine, cat mediul. Tot simt ca am pierdut ceva si s-ar putea sa am dreptate. Time will show.. there's nothing I can do.
Cat despre viata care atunci cand te astepti mai putin iti demonstreaza ce greseala e sa fii atat de sigur pe tine.. nu stiu ce sa zic. Stiu doar ca nu pot lua decizii fortate, not anymore. Cred ca trebuie sa am rabdare.. one step at a time.. si cu grija. Si fara a repeta "greseli". Repetitiae mater studiorum (God forbid :). Perseverare - diabolicum. "Deci, ce facem?" "Nu stiu" "Nici eu nu stiu".
Cumva, acum, nimeni nu e de vina.. Stiu, o voce imi spune ca sunt.. Stiu. Ma gandesc la o solutie durabila. Nu prea mult, ca am multe de facut.
Never take things for granted.
E soare. Parc..

ice

Away and... back again?

Silvia zice asa "Un lucru care s-a intamplat odata are sanse sa se intample si a doua oara. Un lucru care se intampla a doua oara in mod sigur se va intampla si a treia oara." Mi s-a parut aiurea prima data cand am auzit asta. Parea mult prea simplu pentru gandirea mea profunda.

Am plecat vineri de acasa.. inainte de asta inca vreo 2 nopti sarite.. sambata am lucrat mult, pana dupa 2 noaptea.. m-am intors.. A fost bine. Am lucrat eficient, nu numai ca nu ne-am certat dar am fost chiar funny si ne-am bucurat ca ne-am intalnit. Am venit spre casa cu V si a fost ok, am vorbit multe, am aflat niste lucruri care nu mi-ar fi trecut prin minte. M-a impresionat, intr-un fel.

Si ca tot veni vorba.. Ieri m-am certat cu mama dintr-un motiv stupid.. stupid mai ales acum. Extrem de stupid. Acum. Ne-am certat rau. Am incercat sa fiu calma, oricum nu rezolvam nimic.. oricum nu conta.. oricum nu vroiam sa se supere.. Nu a inteles.. sau nu stiu..

Azi am fost la liceu, era 24 ianuarie, si am vrut sa merg in sala de sport, care avea aceeasi usa verde ca intotdeauna. Numai ca in spatele ei pusesera si una de termopan.. cu un geam mare si atat de transparent incat coliziunea a fost pe cat de neasteptata pe atat de zguduitoare. Ce puteam sa fac.. am ras.. dar e foarte dureros inca, m-am lovit si la cap si la nas. Iar maine am interviu, si am o oarecare vanataie.

Ca sa ma exprim plastic, zilele astea ma gandesc la factorii sau mecanismele care declanseaza toate reactiile, sentimentele si emotiile.. ce simplu ar fi.. sau ce simplu era.. sau mi se parea simplu si de fapt nici nu aveam idee despre ce vorbesc.. Ma gandesc la prietenii mei (cred ca 2 la numar, in acest caz) cu care trebuie sa vorbesc (sau poate nu trebuie.. poate dimpotriva.. trebuie sa nu..) si pe care eu cred ca i-am dezamagit. Because I am what I am.. de fapt nu, e mult spus, because I do what I do.. crossed lines I shouldn't have crossed.. useless, maybe..

Dar.. azi e o zi speciala.. e 25. Si voi scrie pentru cineva.. de fapt, chiar pentru cineva special. Poate o sa pun si poze. O sa-i cer intai permisiunea.

Coldplay - In my place..........

In my place, in my place
Were lines that I couldn't change
I was lost...

ERATA: e 25, dar nu 25 februarie.. peste o luna.. se pare ca am incurcat si datele.. vai..

Switchfoot - You (A Walk to Remember Soundtrack)

There's always something in the way
There's always something getting through
But it's not me, it's you
It's you

Sometimes ignorance rings true
But hope is not in what I know
It's not in me, it's in you
It's in you

It's all I know
It's all that I know

And I find peace when I'm confused
And I find hope when I'm let down
Not in me... me... in you
It's in you

I hope to lose myself for good
I hope to find it in the end
Not in me... me... in you
In you

It's all I know
It's all that I know
In you... in you...
It's in you

There's always something in the way
There's always something getting through
But it's not me
It's you
It's you
It's all that I know

bikes again :P

Trezeste-te ma patratelule! :)

What the hell ma patratelule, trezeste-te ma. Stop dreaming impossible dreams. Ai facut bine ce-ai facut in seara asta. Trebuia s-o faci. Ce sens are? Pacat ca-l iubesti ma, nasol. Dar e mai bine asa decat sa-ti amintesti de asta in fiecare seara. Poate ca n-a inteles nimic. De fapt, asta e cel mai trist.
Gata ma, trezirea. La munca ma, nu la-ntins mana. Si du-te ma dracu' la doctor ma, nu mai amana. Baga si moldaminele. Si du ma masina la service. Tracteaz-o, fa-i ceva, n-o lasa asa in agonie, in parcare. Pai are probleme, normal, cu directia asistata, ca si tine... ma. :))
Cica "vrei sa fii fericit? nu privi in sus." Well nici macar acum nu cred asta. Trebuie sa privesti in sus. Am fost resemnata saptamana asta. Asa, ca atitudine. Dar eu iubesc oamenii revoltati. Doar daca esti revoltat poti sa creezi.
Repetitia e mama obisnuintei. Vineri seara am fumat o tigara.. dar asta nu inseamna nimic.
Patratelule lasa prostiile si treci la culcare.

Iarna in Padis

A venit timpul. Jurnal de calatorie. :)
Nu de alta dar saptamana asta a supt (adica "this week sucked"), asa ca acum am chef de scris. Buna Del, sper ca ai ajuns cu bine. :))

Pe 27 decembrie seara ne-am intors de la tara, si a doua zi, miercuri, am plecat in Padis.
Acest jurnal e despre cum poti sa dormi 8 nopti in 7 locuri diferite.. desi 4 din ele trebuia sa fie in Padis (noaptea 1 - Perisani, noaptea 2 - acasa, noaptea 3 - Cluj, noaptea 4 - pe langa Sudrigiu, intr-un sat, noaptea 5 - Scarita, noaptea 6 - Padis, noaptea 7 - Scarita, noaptea 8 - Horezu... si acasa...)

Miercuri 28 decembrie: Cumparaturi (mancare), bagaj, agatat lumea de pe drum... Alexutzu, Val si eu. Alex a facut si un cd cu mp3, ca nu pot fara. Ramo ne-a asteptat vreo ora in benzinaria de langa Poli. Well, a durat mult in Cora sa-l convingem pe Iulian ca NU PUTEM cara 5 kg de cartofi in spate prin zapada, si ca mai bine luam fulgi, si ca NU PUTEM cara 20 de oua, chiar daca sunt in caserole, si ca noi VREM pateu, si suntem fani pateu, ca niste fii ai muntelui :)) Si apoi in loc s-o luam spre Poli am luat-o spre iesirea din Bucuresti, si ma intrebam de ce nu intalnesc benzinaria. Ne-am intors, a inceput bine. Jos la bloc cand sa plec imi dadusem seama ca nu aveam contractul de CASCO la mine, ca trebuia sa trec pe la asigurari. Noroc ca il uitasem sus, ca asa mi-am dat seama ca uitasem si bocancii. Asa, si am luat-o pe Ramo, asta era pe la ora 15.00, am oprit putin in Valcea ca isi uitase incarcatorul de la camera, si apoi in continuare spre Cluj. La iesirea din Calimanesti.. surpriza.. politia intorcea toate masinile. Cazusera pietre la Balota si cica era blocat drumul. Ok, ce facem. Ne intoarcem in parcare la manastire si ne sfatuim. Oh my God, spre Valea Jiului? Spre Brasov? (si pe acolo erau probleme cu drumuri rupte) Nuu, pai daca e la Balota e inainte de Caineni, o luam pe la Perisani, Titesti, si iesim fix la Caineni. Ok. Mergem si zicem la nenea politistu ca stim zona si ca vrem sa ocolim. Da' sigur e la Balota? si dupa Caineni nu mai sunt probleme? Sigur, sigur. Ok, 30 de km pe drum de tara, era noapte deja.. ne-a placut, mai o groapa, mai o curba, mai o panta mare.. Ok, ajungem in sosea.. mergem vreo 2 km si.. surpriza.. coloana de masini. Cu farurile stinse. Stationau. Motorul oprit. Eu si Ramo o luam pe jos. Tone de piatra, tot muntele cazut in sosea. Alpinisti. Politie. Nenea politistu, va rog spuneti-i lu dobitocu ala de la Calimanesti sa nu mai spuna ca la Balota e problema si nu dupa Caineni, ca am ocolit ca tampitii atata!!! Ok, vestea buna era ca daca ne intoarcem nu mai tre' sa o luam pe varianta, ca nu mai e cazut nicaieri in alta parte.. Ok. E ora 22.00. Harta? Ok, pe Valea Jiului.

Joi 29 decembrie: Ajungem la 6 dimineata in Cluj. Stam la un lapte cald (io cel putin). Dorm 3 ore. Ne trezim si facem bagajul. O luam si pe Ana. La iesirea din Cluj ne intalnim cu Cata, Relu si Roxana. Relu e salvamont*st in F*garas, a fost cabanier la P*scu Negru. Acum construieste la Balea primul hotel de gheata din Romania. As vrea sa ajung si eu sa-l vad. Asa, continuam spre Oradea, si apoi spre Sudrigiu. Am uitat cum se cheama satul in care am innoptat. Am facut 1000 de km pana acolo. Puteam ajunge in Cehia. Ma simt prost fata de ceilalti ca benzina a fost 2 milioane.. dar n-am prevazut caderea de pietre. Data viitoare tre' sa ma concentrez mai bine la ce imi transmite universul. Desi nu cred ca universul ar fi zis sa o iau pe alta ruta si sa dorm in alta parte.
Ceilalti erau deja acolo. Frig. Gresie. Bem o sampanie (ce ma, s-o mai car dupa mine maine?) Ne arata o casa de rugaciune a adventistilor unde cica sa dormim. Prefer gresia (noaptea a fost destul de cald). Astia mici se duc si dorm acolo in chestia aia, in altar. Dau pupitrul pastorului la o parte, si isi pun izoprenele. Dupa cum se vede in poza, sus e un tablou cu natura si scrie "Iisus lumina lumii". In rest erau banci in toata chestia aia. Au avut cosmaruri ca o sa moara asfixiati si au deschis geamurile. Ma rog. :))

Vineri 30 decembrie: Ne trezim. Relu si Roxana pleaca la Balea, nu mai pot sta de fapt. Cata imi da o cutie de artificii. O car eu. Cred ca are 3 kile. Punem bagajele intr-o remorca mica de Aro. Urcam cu masina pana la Boga. Acolo remorca e agatata la un tractor. Ploua rau de tot. Zapada. O luam pe jos. Lasa, e bine ca vin bagajele dupa noi. Am pornit cam tarziu de jos. Tractorul taiase zapada cu o zi inainte, dar doar pana la 5 km de Padis. Se pare ca pe distanta aia o sa ne ducem rucsacii in spate. Zapada e mare. Cam greu sa mergi pe urmele de tractor, e zapada mare in rest. Ud. Tot. Rucsacii fac baie. Ce puii mei e in capul nostru cand ne gandim ca ninge si n-are cum sa se ude nimic? Noroc ca am husa la rucsac. Peste cativa km suntem invitati, o parte din noi, sa ne urcam in remorca. Unii merg pe sapa tractorului. Senzatii tari. Derapeaza. Vali e mai mult pe sub decat pe deasupra. Cred ca ii e frica. Gata, obstescul sfarsit. Ramo zice "Ba vezi, daca se intampla ceva sari, nu astepti". In fine. Se rupe cablul si cade remorca. Oarecum, cu noi. Pentru ca am stat jos in balta, m-am udat peste tot. Mama lui de gore.. si mama lor de suprapantaloni. Ne dam jos. Ajunge cu senzatiile. O luam inainte. Ne ajunge tractorul. Derapeaza rau, il depasim. Mergem inainte. La un moment dat nu il mai auzim. Poate nu a mai putut sa urce? Daca tre sa ne intoarcem dupa bagaje?
Ne ajunge iar tractorul, nu mai are remorca. Bagajele sunt puse pe sapa, legate. Doar o parte din rucsaci.. restul sunt undeva pe drum, in remorca. Hotaram ca ramanem la cantonul Scarita, ca nu mai putem ajunge in Padis noaptea asta. Cineva sparge usa. E frig si suntem uzi. Cabanierul pleaca acasa, zice sa mergem singuri in Padis ca el nu mai vine. Ne lasa cheia. Suntem vreo 30. Intram in canton. Hm, acum 2 ani jumate dormisem o noapte acolo. Ne inundasera si am coborat cu niste copii sa doarma o noapte, ca aveau apa in corturi, peste tot. Dar atunci am stat in pod. Acum facem focul in sobe. Din fericire dorm in pat. Ma rog, 3 persoane intr-un pat.. :) Rucsacul meu nu e printre cele aduse. O parte din baieti coboara dupa restul.. saracii. Restul rucsacilor sunt absolut plini de zapada. In fine. Vine toata lumea. Soseste si rucsacul meu. E ud. Iulian si Irina nu au ajuns, s-au ratacit pe drum si dorm in Boga. Nu-i nimic, e bine. Am mers 12 km, mai avem 5. Mancam, bem o sampanie (ce ma, s-o mai car in spate maine?). Cantam la chitara. Se fac masaje (parca). Dormim intr-o camera calda. Noaptea cineva (nu mai stiu cine) si eu ne trezim in acelasi timp ca nu mai aveam aer. Ceilalti cred ca deja incepusera sa vada cum ii invaluie o lumina alba. Si calda. Deschidem geamul. I-am salvat.

Sambata 31 decembrie: baietii pleaca la 6 sa taie zapada. Unii pleaca la 8. Noi stam sa facem curat (e adevarat, eu mai putin, unii mai mult..) si plecam la 8 jumate. Soare. Zapada. Frumos. Dupa cateva sute de metri las sticla de 2 L de tuica in mijlocul potecii (ce ma, s-o mai car in spate?). Urcam bine. Ii prindem pe aia din fata. Ii depasim. Facem poze, ne aruncam in zapada. Ii prindem si pe baieti. E greu sa tai zapada. Incercam si noi. Io merg 10 pasi si obosesc. Gasim firul de telegraf si marcajele. Imi aduc aminte de vremuri cunoscute. De cortul militar in care era calculatorul, la vreo 500 m de camp. De corturi, de oameni, de 2002. Doua mii doi. Imi mai vine in minte o imagine. Interesant, asa clar, dintr-o data. "Stii, daca vrei poti sa dormi cu mine in noaptea asta. Sunt singur ;;)". "Nu, e ok, multumesc. Daca vrei vino tu. Eu nu vin." N-a venit. Nu m-am dus. Haha :) Mai bine, atunci nici nu-mi trecea prin cap. Cred ca nici nu-si mai aduce aminte. Ma mir ca mi-am adus eu.. ce interesant. Grr, sa revin! Vedem si bisericuta. Ajungem la renumita cabana. "Bradet" pe numele ei. Chiar langa cabana Padis. O incapere mare, cu mese si bar. Tot gresie pe jos. O "cotiga" cu o sobitza afara, unde vor sa isi gaseasca obstescul sfarsit cativa din noi; prefera acolo. Iuliei i se arde tricoul cu "eur*padis". Zice ca de atunci, din campul faimos, cand ne-a plouat atat (pe mine 3 saptamani, pe altii mai putin), au ramas cu sechele. Ca dupa se injurau cateodata cu "Du-te-n Padis". Oricum legenda e ca oriunde merge tricoul ala ploua. Asa se explica. Ea isi pune tricoul pe soba. Ia foc. Mi-l arata. Mor de ras.
In cabana se face focul dar doar intr-o bucatarie mica in spatele barului, iar in sala aia cu mese frig de mori. Suntem uzi. Nici radiatoare, nici camere. Deasupra inca un etaj, neterminat. Cu zapada in camere. Ramo e suparata rau. Nu stiu ce sa-i fac. O ascult. Tac. Zic doar sa nu zica de fata cu ceilalti, pentru ca o sa-i demoralizeze si pe ei. Macar atat. Unii stramba din nas. Mie imi place. Nu sunt sadica. Doar ca ma bucur de ce am in loc sa ma gandesc la ce n-am. Am destul. Deschidem cate o bere. Rece. Ceilalti sunt draguti, nu ii cunoscusem pe toti. Unii din baieti pleaca sa aduca ce mai ramasese la canton. Chitara, carnea, niste bere.. Se intorc in aproape 4 ore. Dar imediat dupa ce pleaca ei sosesc Iulian si Irina. Au mers bine.. 17 km.. Ii zic lui Iuli "ba am lasat tuica, nu mai puteam". "Haha, care asta? Mi s-a parut mie cunoscuta, scrie <tuica mama> pe ea." Se fierbe vin, tuica. Nu cred ca s-a baut mult, eram multi. Io am baut cam multa tuica fiarta. Mi-era frig. Mai beau o bere. Unii unesc niste bancute si mese sa doarma. Scot sacul de dormit. E... gheatza in el... Il urasc. Ma urasc si pe mine ca l-am lasat de capul lui, moronu'. Urasc situatia. In fine. Mai exact ma simt prost. Se rezolva totusi. Incep pregatirile de rev. Adica noi facem o salata. Unii fac gratar. Suntem calmi. La ora 0 iesim afara. Artificii, pocnitori, poze. Numai noi in tot Padisul. Iar sampanie. Gratar. La 1, ne culcam. Unii mai stau sa cante. Nu mai tin minte nimic. Hm. Tin minte o dunga, de la banca. Muream de durere cand dormeam pe ea. In rest, ok. Cred. Sper. Nu? :D

Duminica 1 ianuarie. Ne trezim. Se tot aude La multi ani de peste tot. Ne hotaram ca nu mai putem sta o zi. Suntem 10 care vrem sa dormim la Scarita. Unii urca spre bisericuta. Imi pare rau.. as urca si eu. :(( Trag de timp. Unii vor sa plece cat mai devreme. Discutam sa cerem niste bani inapoi de la bou' de cabanier. Cum spuneam, eu trag de timp. Am plecat la 15, perfect. Frumos drumul la intoarcere. Sunam cabanierul sa ne ia din Boga a doua zi. Cei care au ramas au facut Cetatile a doua zi. Minunat. Asta e. Ajungem in 2 ore, pe intuneric. Facem cald, de data asta dormim toti in aceeasi camera. Avem vin. Copane de pui. Friptura de la Ramo. Salata de castraveti (cred ca erau ai padurarilor, si de data asta m-am simtit prost). Piure. Vin fiert. Sarbatorim din nou revelionul. De data asta, mai bine. Noaptea, eu si Iulian ne trezim si deschidem geamu'. Iar povestea cu aerul. Mor de cald.

Luni 2 ianuarie. Plecam de la Scarita. Lasam totul in ordine si niste mancare pentru padurari (nu stiu daca a ajuns la ei). La coborare simt ce bine e sa cobori prin zapada proaspata. Vreau sa mai fac asta anul asta. :(( Ne intalnim cu cabanierul. Urc "la aer", nu in masina. Facem poze. Urca si doi din Oradea, culmea, avem prieteni comuni cu ei. Ma mut in masina. La cabanier mancam ciorba. Unii pleaca la gara. Noi o luam spre Valeam Jiului. Pe drum sun la Iustina. Plan de moment, sort of, hotaram sa dormim o noapte la Horezu. Ajungem la 9. A treia masa de revelion. Dorm.

Marti 3 ianuarie. Mergem sa vizitam unul dintre schituri. Apoi merg sa-i iau pe Grigo si pe Gabi de la autogara, culmea, vin si ei. Eu Ramo Irina si Alexutzu tre sa o luam spre casa. Dar inainte ne oprim pe la Bistrita. Acolo il intalnesc si pe Parintele Ioanichie. Ramo ramane la Valcea. Dar.. the show must go on. Ajung in Bucuresti si.. direct la gara, cu 10 minute inainte a veni trenul de la Tg Jiu. Perfect timing. A*fke si Zs*fi tre sa vina sa doarma la mine. Ajung cu ele acasa si car toate bagajele ude sus. Apoi, dorm pe unde-apuc si tre sa am grija de ele. A fost frumos, mi-a placut ca le-am revazut. Doar ca eram obosita.

Ce mai pot sa zic acum. Suntem in 15 si abia acum apuc sa scriu despre asta. Ma bucur ca am unde sa scriu. Vreau la munte. Pentru cine a fost cu mine, as rosti un multumesc, dar asta ar fi fost obligatoriu sa se intample oarecum speechless, nicidecum verbal.. sau in scris.. De fapt nu cred ca atunci cand ar fi rostit s-ar traduce chiar in "multumesc". Poate nu a fost inventata o expresie.. Imi retrag cuvintele.
Cred ca am avut o revelatie. Cel putin una. Pentru nestiutori, revelatiile sunt intotdeauna pozitive.

the hydra i have in mind

amarantine

Great song. Not so great day. Ups and downs. And.. uhm, continuing to write in english. That must mean I'm running away. Of something. Of myself? Hmm.. don't think so. Just of... words... Branza, barza, viezure, manz :))
Today I got to the bank and the money from Slovakia came. My travelling reimbursement. Well, about 80 Euros but it's ok. And also about an hour ago I found out that I'll receive the trainer's fee from Croatia in cash. Since it's about 700 euros, I am very happy. So afterall money bring happiness huh?
Today after going to "the center" I met my colleague and we both went to a fast-food to eat. What the hell enough with english. Sorry guys :D
Asa.. si eram cu Ionut la o masa, eram la fumatori ca de, s-a apucat si el la 25 sa fumeze din cauza de corason si dintr-o data doi tipi mai tuciurii dau sa iasa si se arunca alti 3 la fel de tuciurii pe ei si ii pun la pamant pe trotuar si tot baga pumni si picioare. Nu rau, doar pana i-au potolit. Apoi unul din tipi vine catre unii de langa masa noastra "Aveati mobil? Ia vedeti, il mai aveti?" ..nu-l mai avea. Nu ne asteptam. Aia doi sunt pe trotuar cu fata-n jos si catuse la maini. Astia patru, nici n-ai fi zis ca sunt politisti. Tipul isi recapata mobilul. Alti 2 indieni cu o tipa incep sa se miste nervosi pana se asaza iar la masa.. banuim ca erau cu gainarii aia. O solenza alba cu geamuri fumurii si fara nici un semn pe ea face nino-nino si intra pe contrasens la iesirea din pasaj. Doi tipi la fel de bronzati si de civili ies din masina. Ii perchezitioneaza pe aia si ii baga la masina. Continua pe contrasens. Cei ramasi, cauta cate un martor. Noi ne intrebam de cand a devenit politia atat de profesionista incat nici sa nu-ti treaca prin cap ca aia ar putea fi politisti. Ne gandim ca totusi n-or fi fost politisti toti. Ce mister.

Existenta mea linistita si naiva in orasul ingerasilor de hartie creponata. Alegeri.. to stay or not to stay...
Si tot n-am povestit despre munte, ca vorba aia, 8 nopti in 7 locuri diferite nu-s de ici de colo. Dar tot oraselul de carton e mai palpitant. Se mai aprinde cate un chibrit...

From the City of Constellations
To the wanderer
And a Place of Rains
He journeys on...
...The City of hesitation and doubt
The Island of the house of the colour of the sea
The Plain of Mementoes
He journeys on to find his love...
...The Valley of lost time
The City of End and Endlessness
The Isle of Revenents
He journeys on...
...The City of Solitudes
The City of the distance from you
The City of Words of blue
And yellow and red and green
He journeys on to find his love...

...Where the road takes him through
The City of Sleep
The thinking that does not end is within him
Then he dreams
The road takes him
This man who is searching
It brings him
In silence through the night

Where the Cities that do not Exist, exist
It brings him
In silence through the night
Close to the City of Realisations;
It is here one finds the way...
...Mount Orison
The City of Days
The Tree of the lost
He journeys on...
...North of his love
A road through a valley of darkness
The islands that are not of this world
He journeys on to find his love...
Visit OldieLyrics.com
It is a long way through darkness
To the way of the eremite
The eremite sings of the world and of
The journey of love, which is not lost in eternity
...The Valley where the moon is caught in the trees
Water shows the hidden heart
Endlong into midnight
He journeys on...
...The parable of day
The Room of Books
Where the winds come to him and say...