"Vindecarile"

Am hotarat joi seara ca sambata dimineata sa plecam in Fagaras. Imi imaginam ca urcam cu masina pana la Balea Lac, facem un traseu de acolo, si apoi coboram. Zapezile de pe Transfagarasan nu ne-au lasat insa sa urcam cu masina decat pana la Capra, unde ne-am interesat daca putem innopta la Salvamont daca ne intoarcem tarziu. Am inceput deci sa urcam la 14.30 spre Balea. Ne-am intors inainte de ora 20.00, cu zapezile in bocanci, si am reusit sa innoptam la Salvamont, unde am intalnit niste oameni minunati. A doua zi, doar niste plimbari scurte, cetatea lui Vlad Tepes, Poienari, manastirea Curtea de Arges, si o friptura cu piure, hrean si muraturi la unchiu' Ionel.
Inca nu pot scrie amanuntit acum, cert este ca mi-a adus aminte cineva la coborare, sambata seara: "ziceai ca traseul asta o sa te vindece." Intr-un fel, asa a si fost. De mai multe. S-ar spune ca l-am ispitit pe Dumnezeu cu traseul ala, insa sunt sigura ca am fost cat de precauti se putea. O sa las imaginile sa vorbeasca.. Va urma..

Desi a fost un meci de cosmar si Carlos mi s-a parut un erou..

Vine..

Mi se pare sarbatoarea cu cea mai profunda semnificatie. Prohodul, si apoi slujba de Inviere.. Plec la tara. Acolo se simte altfel.
Am auzit ceva frumos zilele trecute: un copil l-a intrebat pe Iisus: "Doamne, cat de mult ne iubesti?". Iisus a intins bratele si i-a raspuns: "Atat de mult." Si s-a rastignit.

Sarbatorile si politia rutiera

Azi am parcat masina pe dealul Mitropoliei.. nu am gasit loc in alta parte. Cand m-am intors sa o iau, pe la 8, dupa ce rezolvasem o parte din probleme, am mers si pana la Patriarhie, si desi nu planificasem, am stat pana s-a terminat denia. O atmosfera deosebita, slujba, oamenii, atitudinea lor.. conforma cu saptamana asta. Cand m-am intors, am gasit un biletel pe parbriz, de la Brigada Politie Rutiera. Am zis "oh, shit".. nu m-am putut abtine. Mi se mai intamplase odata sa iau amenda, cica pentru ca nu parcasem paralel cu trotuarul. Pai daca toate masinile erau parcate oblic, cum era sa parchez paralel?
In fine, si citesc biletelul. Scria asa: "Stimate conducator auto, pentru a evita situatiile neplacute va rugam sa nu parcati autoturismul aici in perioada 21 - 23 aprilie 2006". Si m-am luminat, am zis: ce dragut, e Pastele si vine multa lume la Patriarhie. Iata cum au grija de noi. E incredibil. :)

Mielu' de Pasti

"Alo. Aloo!"

"Alo! Aici sunt eu, dar acolo cine e?". Asa spunea un nene la celular. A zambit tot 335ul.
Era ieri, mergeam la interviu. Ma vroiau, mi-a placut si mie. Salariu? 400. Punct. RON.
Dilema. Sa stau pentru experienta? Sa mai caut?
Sa mai caut deci. Ca-n bancul ala, sunt sigura ca-l stiti: "Mai bine te duci in padure!"
Azi e marti, e o saptamana in care am fost in fiecare zi in parc. Primavara care-ai fost... Duminica nu, atunci am fost la manastire, la Crasna, si apoi am stat pe iarba si am cantat la chitara; putin innorat. Alex, Silvia, Bogdan. Tristeti, bucurii. E frumos la tine-n suflet, e tarziu la mine-n gand. Amintiri. Glume. Oameni care tin la mine. Planuri. Interviuri. Tabele, documente, sms-uri, dialoguri.. Romania, Franta. Ucraina. Si langa mine nu esti tu. Dorinte. Amintiri. Stop.

Patratelu recovered

:))
Life sucks sometimes anyway. But I'm better (to the friends that didn't recognize me from my latest posts).
Miercuri am fost in Cismigiu cu Cata, ploua tare. Apoi in Laptarie, uzi. Vorbesc numa' de seri acum, nu si de zile. Joi m-am intalnit cu un om de afaceri egiptean, a fost destul de interesant, si apoi am fost in parc in Tineretului. Era seara si muream de frig. Cred ca de aia m-a durut o bucata de spate azi-noapte cand ma intorceam de pe o parte pe alta. Iar ieri am fost in parcul Libertatii cu Danutza, si apoi 2 ore la biliard.. apoi la gara si la verii mei, unde am stationat. Am decis ca o sa ne spunem "robotei", adica "robotelu'", si asta nu din chestia aia cu Vama Veche si filmul ala nou, ci de la "MF3 - fabrica de robotei". Ani de liceu adica.
Azi cred ca merg in Herastrau. Nu imi propun nimic, doar ca se intampla.. chiar ma gandeam saptamana trecuta ca nu am vazut pomii infloriti, si acum se intampla sa ii vad datorita unor conjuncturi care ma fac sa merg prin parcuri. Ca tot vorbeam de "poate ca de-aceea vezi poteci prin parcuri/ stii ca-n lume sunt mult prea multe garduri.."
Deci ma prind si eu cu varsta.. asta e marele pericol pentru oamenii revoltati, astia atipici, care vor sa faca mai mult, pentru altii si pentru ei. Pericolul de a gandi prea mult, de a spera prea mult.. pana cand vine o perioada de-asta, nu mai vor nimic, si apoi se linistesc.. deh, gardurile. Noroc ca mi-am revenit, ma uram, asa trista si resemnata. With a little help from my friends..

"Oda bucuriei"

“Un foarte interesant documentar, realizat de Piérre-Henry Salfati pentru canalul ‘Arte’, analizează posteritatea Simfoniei a IX-a de Beethoven, în special a celei de-a cincea şi ultime mişcări, faimoasa Odă a bucuriei. Ceea ce s-a întîmplat cu ea după moartea compozitorului, în 1827, i-a tulburat incontinuu somnul de veci, căci profesiunea lui de credinţă iluministă, într-o lume a libertăţii şi fraternităţii, a fost asezonată cu toate sosurile ideologice. Bismarck a făcut din Odă un cîntec de război lal Marii Germanii, Hitler a ales-o nu doar pentru Jocurile Olimpice din 1936, ci şi pentru a-şi serba propria aniversare, în 1937 (la pupitru: Furtwängler şi Richard Strauss). La Moscova, a devenit un imn de propoagandă marxistă. În timpul celui de-al Doilea Război, Pietro Mascagni a dirijat ‘a IX-a’ pentru Mussolini, în timp ce, la celălat capăt al lumii, ea îi îmbărbăta pe aviatorii kamikaze japonezi, iar în SUA devenise un imn mondial pentru pace. Oda bucuriei a însoţit toate visele de grandoare: s-a cîntat la înscăunarea solemnă a lui Mitterrand, ales preşedintele Franţei în 1981, dar şi la aceea a lui Ian Smith, preşedintele Rhodesiei segregaţioniste. A fost aleasă pentru a sărbători căderea Zidului Berlinului (Bernstein a dirijat o orchestră compusă din muzicieni din cele două Germanii), dar a servit şi ca fond muzical pentru tragediile de la Sarajevo. Oda bucuriei a fost folosită de toate utopiile şi în cele mai diverse împrejurări. Acum, în aranjamentul lui Herbert von Karajan, a fost decretată imnul oficial al Uniunii Europene.” (România literară, Nr. 12, 24 martie 2006)

Un cadou

Si, pentru ca m-am gandit ca nu am mentalitate de invingator si ma urasc cand sunt trista, am zis ca trebuie sa fac ceva. Dupa ce am plans putin (putin mai mult, parca) si aseara, pe o banca in parc in Tineretului. Multumesc cui era cu mine. :D
M-am intrebat deci oare ce-o fi cu mine si cu tristetea asta adanca, asa ca m-am gandit sa fac un gest frumos. Gandire de economist, ce sa zic... Am facut cadou 25 de sms-uri, pentru ca le consumase pe cele 25 pe care le avea, unei persoane pe care momentan nu o apreciez prea tare. Mie, adica.. E un paradox, n-am mai facut asta. :))
Multumesc!

Selecteaza un cadou

Destinatar: 723xxxxxx

Nume: 25 SMS Descriere: Pachet de 25 SMS-uri gratuite Pret: 1 USD

Confirmare

Garduri

Asta e. Garduri. Multe garduri. Nu ziduri. Zidurile iti ofera o usurare - sunt, probabil, imposibil de trecut. Macar stii o treaba. Gardurile insa... e cam si cum am vorbi despre zidurile transilvanene si gardurile oltenesti. Peste ziduri nu vezi nimic. Apara ce e inauntru. Gardurile, pe de alta parte, faciliteaza comunicarea. O barfa mica intre vecini. Dar lasand la o parte arhitectura populara (daca poti zice asta despre garduri), eu ma gandeam la altceva.
Gardurile sunt cred, o forma mult mai sadica a tuturor imposibilitatilor. Hm, muzica asta de la Magic FM nu ma ajuta deloc sa dau postului astuia o nota optimista, macar spre final (am auzit ca Marin Sorescu facea asta, asa mi-a zis cineva aseara in timp ce ne plimbam prin ploaie in Cismigiu).
Gardurile.. gardurile alea prin care vezi, printre uluci sau peste. Am putea vorbi chiar si de gardurile alea de metal, din plasa. Vezi cate ceva din ce e dincolo, dar nu poti sa le sari nicicum. Ba, probabil ca mai sunt si garduri din alea de atletism, numai ca nici acolo nu vezi daca dincolo e apa, sau nisip, sau e doar un gard pur si simplu. Insa macar pe alea poti sa incerci sa le sari, ba chiar trebuie. A, da, am gasit ceva putin mai vesel, poza asta cu gard si flori.
L-am mai citat odata pe Chilian, "Sens interzis" ("poate de aceea te iubesc pe tine...") ..vai, m-am speriat.. am dat search dupa melodia aia pe Google, si ce sa vezi, al doilea link era spre blogul meu. Inceputul sfarsitului. Gata, inchei acum..

"I just want to thank everyone who made this day necessary" said Yoggi Bear..

raining everywhere

"Bb, nu cred ca ne mai putem vedea, poate doar maine cateva minute.. ajung diseara la 9 in Bucuresti, maine merg la serviciu si plec repede".
Si apoi reactia mea.. :))
[update] In fine.. s-a rezolvat apoi cu un telefon in care ne-am spus ca de fapt stim ca la amandoi ne pasa, deci ar trebui sa ne fie bine, nu rau. Totusi, trebuie ca asta e o perioada in care imi platesc toate politele din trecut.

Moby - Slipping away
All that we needed was right
The threshhold is breaking tonight

Open to everything happy and sad
Seeing the good when it's all going bad
Seeing the sun when I can't really see
Hoping the sun will at least look at me

Focus on everything better today
All that I need and I never could say
Hold on to people they're slipping away
Hold on to this while it's slipping away

All that we needed tonight
Are people who love us and like
I know how it feels to mean it
Oh and we leave here, you'll see

Borges despre prietenie

Cred ca prietenia este poate FAPTUL ESENTIAL al vietii. Prietenia are acest avantaj asupra dragostei: nu are nevoie de nici o dovada. In cazul dragostei, esti mereu ingrijorat daca esti iubit sau nu, esti mereu trist, anxios, in timp ce in prietenie poti sa nu-ti fi vazut un prieten mai bine de un an. El te-ar fi putut chiar desconsidera. Ar fi putut incerca sa te evite. Dar, daca esti prietenul lui si stii ca el e prietenul tau, nu trebuie sa te ingrijorezi. Prietenia, odata stabilita, nu mai are nevoie de nimic altceva. Continua, pur si simplu. Functioneaza ceva magic, un fel de vraja.

E primavara

As merge sa stau pe iarba in parc si sa citesc. E o vreme asa frumoasa..
Nu am vazut pana acum, in nici un an, orasul asa frumos. Cu pomi infloriti, ciresi, gutui, magnolii..
Am fost la tara in weekend, acolo peste vreo 2 saptamani va fi asa. Pe munte, chiar a nins sambata noaptea. Am muncit sambata, a fost ok, am reusit sa facem cate ceva. Am plantat si doi pomi.
Duminica am fost la cimitir si am plans putin. Cred ca se stransesera prea multe, si bunica e din ce in ce mai bolnava.. si eu cu tristetile mele. Apoi m-am asezat pe bordura de ciment, si stateam la soare, sa nu ma duc acasa trista. Si, surpriza, m-am intalnit cu Corina, venise atunci de la Sibiu. Si ea sa aprinda o lumanare. M-am bucurat, pentru ca nu ne mai vazusem de foarte mult timp. Am discutat despre probleme diferite, dar foarte asemanatoare.
M-am mai intalnit si cu alte persoane care s-au bucurat sa ma vada. Si eu m-am bucurat, mi-ar fi placut sa fiu in totalitate acolo, dar gandurile mele erau asa imprastiate. Am fost asa trista.. ce ciudat.
A, aseara am cantat putin la chitara. In sfarsit..
Cum ziceam, as merge in parc, pe iarba. Citesc o carte care imi place mult. Se intampla rar in ultimul timp sa imi placa ceva mult. "Cartea Iad".

Stiu ce imi doresc, ma gandesc de ieri.. poate in mai.. iunie.. sa fim undeva afara, si afara din oras, si sa mancam o inghetata Danonino. Esentialul e pluralul de la verb si Danonino. ;)

..spring..

Bancuri despre ingineri :)

Trei ingineri discuta intre ei despre natura corpului uman. Unul din ei zice:
- E clar ca a fost conceput de un inginer mecanic: articulatiile, oasele pt. sustinere.
- Nu cred, zice altul, a fost facut de un inginer electronist: toate conexiunile nervoase, sistemul nervos, ...
Al treilea:
- Nu se poate! Mai mult ca sigur a fost gandit de un inginer constructor, numai ei pot sa plaseze o zona cu deseuri toxice langa o zona recreativa!

Solutiile lui Bohr

Intrebare la un examen de fizica la universitatea din Copenhaga:
Cum se poate masura inaltimea unei cladiri cu un barometru?

Raspuns 1
Se masoara lungimea barometrului, se leaga barometrul cu o sfoara si se coboara de pe acoperisul cladirii; inaltimea cladirii = lungimea barometrului + lungimea sforii. Studentul a fost dat afara de la
examen. Acesta a depus o contestatie care a fost acceptata pentru ca s-a considerat ca intrebarea nu impunea o anumita solutie. Dar cum raspunsul sau nu putea edifica examinatorul asupra cunostintelor de fizica dobandite la cursul respectiv, o noua examinare a avut loc.

Raspuns 2
Se arunca barometrul de pe cladire si se masoara timpul pana la impactul cu solul.
Inaltimea cladirii = (g*t^2)/2
(examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 3
Daca este o zi insorita, se aseaza barometru pe cladire si se masoara umbra de pe sol.
Cunoscand lungimea barometrului si a umbrei, totul se reduce la o simpla problema de asemanare (examinatorul solicita o alta solutie)

Raspuns 4
Se leaga barometrul cu o sfoara si este lasat sa oscileze liber la sol si pe cladire.
Cum perioada de oscilatie depinde de acceleratia gravitationala ("g"), se poate masura inaltimea cladirii in functie de variatia "g".
(examinatorul solicita o alta solutie, si atrage atentia studentului ca este ultima sa sansa)

Raspuns 5
Solutia pe care o asteptati de la mine banuiesc ca este masurarea presiunii la sol si pe cladire - presiune care variaza cu inaltimea - si determinarea inaltimii cladirii in functie de variatia de presiune. Dar aceasta este o solutie de-a dreptul plicticoasa, de aceea va mai propun una:

Raspuns 6
Se poate propune administratorului cladirii un targ avantajos: Imi puteti spune in schimbul acestui frumos barometru care aste inaltimea cladirii...?

Studentul acesta a fost Nils Bohr, singurul absolvent al universitatii din Copenhaga laureat al premiului Nobel !

Fwd: ...Things "should" have been different?

Scriu de pe mail. N-am facut asta pana acum, asa ca nu stiu cum o sa se trimita pe blog.
Ma pregatesc sa plec. Tre' sa duc monitorul si cutia lui in masina, sa merg la benzinarie, apoi sa spal masina, sa duc monitorul la reparat (nu stiu exact unde), apoi sa merg la revizie, si apoi la "munca". Pana acum am lucrat si m-am invartit prin casa. E o vreme asa frumoasa.. cred ca maine merg la tara. De fapt, viata e frumoasa. Asta in ciuda a ceea ce o sa scriu in continuare..
Viata asta e ca o lada de gunoi cateodata. Asa am auzit candva, in emisiunea lu' Exarhu. Mor de dor.. nu poti sa mori de dor? ..sa iti dea lacrimile, si sa nu mai poti sa te gandesti la altceva. Ziceam ca imi plac oamenii revoltati. Intr-un fel, trebuie sa nu ma revolt. Ci sa ma resemnez. Acum mi-e dor, si ma revolt. N-are nici un sens. Ne e la aman2 dor. Asta ma face sa ma simt mai bine cateodata, ba chiar a mers zilele trecute. Nu poate sa mearga intotdeauna insa. Patratelule, ai stiut in ce te bagi nu? But.. there was no other way..
Cand e viata frumoasa? Si cu ce pret?
Shit just happens.
..ca o lada de gunoi..
Mor de dor.

Cum am zis? Inimioare in scorbura?

Azi ne plimbam pe strada si Alex a zis "inimioare-n scorbura". Credeam ca e iar o expresie de-a lui, dar era chiar o bucata de trunchi cu 2 inimioare, de fapt mai multe din-astea, intr-o vitrina.
Am zis ca trebuie sa tinem minte expresia.
Am ajuns dupa ora 0.00 acasa. Iar am alergat toata ziua. Am fost pana si la aeroport, unde am stat mai mult de 2 ore. Ieri am fost la Valcea.. si tot asa. Nu e rau. Dar si mai bine e ca vreau niste timp pentru mine acum. Eu care nu puteam sa suport asta.
Au inflorit pomii. Tot timpul imi aduc aminte de asta. "Un baiat, o fata, un copac, o floare, o bi-ci-cle-ta".
Un "Multumesc ca esti. Mi-e bine."
Oameni pe strada. Ma uit la ei cand trec pe langa mine. Imi place sa fac asta, seara, cand merg prin centru. Ma gandesc departe, trecand printre oamenii aia multi. Ma uit la ei, sau prin ei. Sau la cladiri, sau la lumini. Sau la masini. La vitrine.. Rar, cand am cate o stare contemplativa.
Planuri. Alte planuri. Nu pot sa zic ce am facut in dupa-amiaza asta. Doar ca niste planuri trebuie sa iasa. Si nu se leaga. Scriu maine. Poate.
Oare sa merg la tara? Sau sa stau aici in weekend?

Astazi...

Astazi m-am trezit devreme, incantat de tot ce as putea face inainte ca ceasul sa bata miezul noptii.
Astazi am responsabilitati pe care trebuie sa le indeplinesc. Sunt important! Sarcina mea este sa aleg ce fel de zi voi avea.
Astazi ma pot plange pentru ca este o zi ploioasa sau... pot sa fiu recunoscator lui Dumnezeu pentru ca gradina mea este udata gratuit.
Astazi pot sa fiu trist pentru ca nu am multi bani sau ... ma pot bucura deoarece situatia mea financiara ma incurajeaza sa-mi planific cu intelepciune cumparaturile si ma impiedica sa fiu un om risipitor.
Astazi pot murmura din cauza starii mele de sanatate sau... ma pot bucura ca sunt in viata.
Astazi ma pot plange pentru ca trandafirii au spini sau... pot sarbatori faptul ca spinii au trandafiri.
Astazi ma pot vaicari pentru ca trebuie sa merg la munca sau... pot sa strig de bucurie ca am un loc de munca.
Astazi pot murmura deprimat pentru ca trebuie sa muncesc in gospodarie sau... ma pot simti onorat pentru ca Dumnezeu mi-a dat un adapost pentru minte, trup si suflet.
Ziua de astazi se intinde inaintea mea asteptand sa fie modelata. Si aici sunt eu, sculptorul, care trebuie sa o modeleze. Cum va fi ziua de azi depinde de mine.

Eu aleg ce fel de zi voi avea astazi!

Especially for Frederic, who understands only photos

Hijo de la luna

Un titlu poate fara legatura. Un post neinteresant. Chiar plictisitor.
Anul trecut, cand ma gandeam mult la R, nu am putut sa scriu despre el. As fi pus si poze. Nu am facut-o din respect, nu cred ca e prea placut sa vezi chestii despre tine publicate pe net. Tu, sau mai rau, cunoscutii tai. Oricum, poate e mai bine. Hmm.. Mi-e dor de el cateodata.
De data asta sunt la fel de criptica. Lucrurile care s-au intamplat anul asta erau imposibil de prevazut (chiar si de mine). Sambata seara am pus capat la ceva. Sau cel putin asa credeam (impreuna) ca facem. Aceeasi intrebare: "Ce facem? Nu stiu".
Din nou ceea ce scriu limiteaza mult tot ce simt sau imi trece prin cap. Mi-a spus ce gandea, si in mare cam asta gandeam si eu: "Avem asteptari, si nu e ok. Nu trebuie sa ne cream asteptari. Nu e corect. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu o sa suferim. Sunt prea multe variabile. Nu trebuie sa se intample ca data trecuta. Desi intr-adevar ne-am schimbat, mult. Am pierde prea multe, din nou... Nu putem spune acum cu exactitate ce se va intampla, dar trebuie sa..." Dar de ce scriu toate astea? "Trebuie sa..."?
Trebuie sa... Trebuie sa nu...
:)
De data asta, asa era. Trebuia sa. Si? Am fost trista a doua zi, ne-am luat ramas bun, si apoi.. Unele lucruri pur si simplu nu se rezolva cu "trebuie sa". Mi-a dat bip, m-a sunat de 2 ori ("Still do.."). Inclusiv un bip la 2 noaptea. "La ce te gandeai cand mi-ai dat bip?" "La tine". Desi intr-adevar incercam sa nu ne mai gandim asa mult.
Ce interesant.. ce ciudat se vad lucrurile din afara, ce usor imi e sa trec prin filtrul gandirii "mele" experientele altora. Si ce ciudat e cand iti dai seama ca sunt o multime de variabile, de factori, de lucruri care pur si simplu se intampla. Daca as scrie tot, ar suna chiar interesant. Nu pot schimba ceea ce simt. Poate doar o sa se schimbe de la sine. Cu timpul. Cel mai ciudat e ca vorbesc de viata mea aici. :)
Ieri am iesit cu Alex in parc. A fost foarte dragut, am vorbit despre o gramada de chestii. Al doilea telefon.. "Tot la bere? Nici n-am plecat bine si te-ai apucat de baut. Da' sper ca ai lasat masina acasa, nu? Cum esti?" "Cat se poate de bine." "A, adica nu se poate mai bine." "Nu, cat se poate de bine in situatia data. Se poate si mult mai rau. Dar tu?" "Nu stiu.. nu ma simt.. cum as fi crezut.." "Liber?" "Usurat.."
Mi-ar placea sa mergem la munte candva. Poate in mai. "Auzi, uite, poate vrei sa vii cu noi la munte prin mai. As friends, evident." "Mi-ar placea. Nu cred ca putem spune de acum ce vom fi." "Da, o sa vedem."
Acum incerc sa-mi regasesc prioritatile, sa ma concentrez la ce am de facut, sa ma bucur de vreme, sa vad partea buna a lucrurilor. Si, din nou, nu ma pot abtine sa nu zic.. "ce ciudat"
Maine, poate.. o sa vin, Val. Poate. E timpul. Mai sunt 3 saptamani pana la Pasti.