short journal entries :)

lots of milk this week, and 3 types of cereals (the usual..)

and enjoying solitude (maybe too much?)
but still wanting my car back.. in a few days..

and lots of thoughts
and music, and friends
and again a weekend home
and plans for vacation
and thoughts again

and today I slept a lot and then ride (rode?) the bike a little.. the freedom, the joy.
and last week decided not to change my job yet, things got better but so much work (yesterday too) and i need a bigger salary
and driving soon - leaving again on friday

the morning after

Azi-noapte am reusit sa dorm in masina. Nu era masina mea, si eram pe bancheta din spate, de data asta.. dar cred ca am fost foarte obosita ca sa se intample asta.
Hmm.. de dimineata.. Aproape fiecare luni e un fel de the morning after, intr-un fel sau altul (mai degraba "altul":). Pai dimineata e greu. Nu stiu de ce dar mi-am adus aminte de o melodie de la Vama Veche, cu ocazia asta. Despre femeile acelea. :)
Acum mananc tiramisu cu mult ness (sper) de la Snack. Poate ma mai trezeste. Ma uit in acelasi timp la niste caractere mici si negre pe care trebuie sa le pun intr-un fel logic intr-un tabel excel, cu comment-uri relevante. Am zis ca mi se inchid ochii?
Din weekend. O slujba bilingva (din seria "pentru prima data"), Kirie eleison, o lumanare inalta de tot care imi picura pe mana niste picaturi fine care ma ardeau, multe servetele pe care le ceream din spate mostly for the bride, emotii, empatie, confuzie, probleme cu transportul, ganduri despre viata.
Cat despre conflicte, ceea ce ma preocupa este "cum sa fac sa fiu EU altfel" nu "e vina celorlalti". E bine macar ca ma gandesc la asta. Need more patience and more understanding and to care more. Pfu.. that's tough. Ieri mi-au spus 3 persoane ca ma iubesc. :) Cica "si asa". Si totusi I can do better than that.
Home alone for many days. Bucata de paine care mai ramasese de sambata pentru aseara avea punctulete verzi. Gotta buy some food. In seara asta am musafiri iar.
Ieri, trecand pe langa statuia Ecaterinei Teodoroiu, ii spuneam cuiva - uite, asa sa mori, in glorie, sa-ti faca statuie. Si m-a intrebat daca stiu de ce ea a fost cea mai fericita femeie din lume atunci cand a murit. Cica pentru ca a murit sublocotenent.
"Va multumim ca existati, domnule Ghita!"
Ma intorc la lucru.
Macarale rad in soare argintii.

6, post cu multumiri :))

Sunt inca la serviciu si, ca niciodata, ma doare capul. Ar fi multe de povestit, dar in principal sunt despre stat la cozi si oameni care sunt platiti ca sa te puna pe drumuri dandu-ti informatii gresite. You need a lot of patience to make a difference here, cum discutam aseara cu C (care spunea ca tocmai de asta vrea sa stea, desi este.. si va fi..cu un tip din the dutch country. Long story)...
As vrea sa mai am timp si chef sa scriu despre ce se mai intampla. A fost ziua ta, "draga" (urat cuvant), si duminica te mariti si n-am apucat sa-ti multumesc pentru toate intoarcerile (mele) si toate serile si diminetile cand plangeam si ma tineai de mana (again, long story - for the public:)). Daca nu erau astea, pentru ce as mai fi putut sa-ti multumesc acum? :P
Si pentru ca m-ai suportat, si sa ma ierti.. Sau hmm, parca finii la nasi pupa mana de-acuma. Kiddin'.
Oricum, as never, I enjoyed much the french - romanian times. But the best is yet to come. :))
Mais oui..
(Paranteza de la blogu' lu' Patratelu' care vrea sa ii transmita lui Val ca blogul ei e trist si e oricum in franceza, which is bad).
Leaving New York again for the weekend. Cu weekendul asta, din ultimele 8 doar unul am stat acasa.. as usual.

Acuma, nu am o explicatie pentru care posturile mele pot avea deopotriva label :), :( si :| ..dar ea exista si o sa incerc sa scriu mai incolo despre asta.

Si btw, nu stiu de ce blogspot are chestii in romana de-acum gen "vizualizati profilul meu complet". That sucks..

Odata...

Odata am ucis o vrabie.
Mi-am adus aminte de asta in weekend, cand eram in masina. Veneam de la mare, eram singura in masina, era in august 2006 si s-a izbit de parbriz. Draga jurnalule. Daca te intrebi cum de stiu daca a murit sau nu.. o sa zic ca pur si simplu stiu ca a murit. Fara detalii oripilante pentru ca stiu ca esti fire sensibila, de artist.
***
Pe google groups sunt inscrisa nu stiu cum pe un grup de evenimente. Primesc mesaje cu update-uri, dar nu intru niciodata. Pana in seara asta. Ca sa vad ca, pe un topic foarte serios, despre ruine recent descoperite in centrul Bucurestiului, se converseaza Ciobanul Bucur Obor si Marilena Tun.
***
E ciudat, ca nu mai stiu sa scriu nimic, am scris o data la 2 saptamani de o vreme, si inventez acum cate ceva pentru ca te-am parasit. Apar asa, cu angoasele mele pseudo-intelectuale, cand si cand.
***
A fost iar plecata. O sa ma scot de la intretinere, eu insami, luna asta. Am avut work meeting in al doilea weekend din martie, the most complex ever, si apoi in al treilea, adica weekendul trecut, am avut intalnire de evaluare, la Sinaia, pt TOT. Mai exact de joi. Iar maine sunt inca sanse, mici totusi, sa plec la tara. Poate ma hotarasc mai incolo. Ar trebui sa-mi fac bagajul, daca e asa.
***
Credeam ca nu mai pot sa scriu. Probabil nu prea mai pot. As I already said to most of my friends, I feel brain damaged. De doua ori, si saptamana trecuta si saptamana asta, m-am culcat la 20.30 si m-am mai trezit a doua zi dimineata. Inadmisibil.
***
Candva, cand o sa am timp, o sa transcriu de pe inregistrarea audio cateva texte ale unui taximetrist care ne-a dus intr-o seara spre casa. Diagnosticul meu a fost schizo, dar mi s-a parut fascinant tot ce spunea. Coerenta, sintagmele, cuvintele, ideile.. Parca mi-as dori si eu, asa un pic cat sa nu se vada. Halal intelectual dilematic. :)
***
Aseara am stat putin de vorba cu o persoana deosebita, maica A.. M-am bucurat ca ne-am intalnit. How different we all are... and how unique.
***
Apropo, Stingo, de discutia noastra din tren. Stingo ne povestea ca a tradus un documentar despre budism si i s-a parut foarte interesant, si am inceput sa vorbim despre meditatie, libertate, dependenta materiala... Si Cati, colega noastra proaspat insarcinata, facea ce facea si readucea discutia la nevoile de baza, si era revoltata de conditiile in care traiesc calugarii budisti si in care noi n-o sa putem trai niciodata. Ma rog, nu cred ca pot sa descriu in cateva cuvinte dar... Nu stiu daca s-a vazut (adica s-a vazut ca i-am si zis) dar imi venea sa deschid geamul, ca pentru Bubico ala, oricum ma enervasem mult prea tare. Noi filozofam acolo despre peace of mind si ea, din cand in cand, calma si parca pe jumatate adormita "hai mai, ca va spun eu, cum sa poti ma sa traiesti in conditiile alea." Ma amuz si acum de cat de tare m-am infuriat.
***
Draga jurnalule, te las. Poate nu pentru o perioada atat de lunga. Aveam si niste intrebari de pus, multe, multe, pe care vroiam sa le scriu aici. Din astea existentiale. Dar le uit, vin si pleaca.
Caut o poezie de Blaga. Mi-am adus asa aminte de ea. Cand imbatranesti iti aduci aminte cate ceva frumos, demult uitat, si te minunezi. Un fel de "ioi!" care survine din ce in ce mai des si in locuri inedit de banale, in statia de metrou, pe strada, la o coada, in tramvai, de vorba cu cineva.
Caut poezia aia...

first time ice skating

Sunt la tara, stau in pat si scriu. E sambata seara. Bunica-mea zice tocmai acum ca am slabit, sa nu ma supar dar in primavara aratam mai bine. Viata suge, vorba aia.
Am plecat aseara la ora 9 din Bucuresti si am sosit la 0.30, chiar bine. CDul pe care mi-l scrisesem, cu melodii, tot era scuipat afara de mp3 player, da’ am avut alternative. Si drumul asta forestier, ultima parte a lui, noaptea, pe Rondo Veneziano.. mm.. Sometimes you really wish it never ends.
Ieri (sau parca a trecut mai mult de atunci..) tocmai ma pregateam sa postez cand s-a intrerupt curentul. Scrisesem mult.. Pacat, simt ca eram mai in a funny mood.
****
Mda, vroiam sa scriu despre “first times”. Every first time poate fi o lectie. (?) Lame statement indeed.
Duminica seara am mers la patinoar. Mai fusesem o data, mai demult, cu Laurentiu, dar primisem niste patine din alea de patinaj artistic, din piele, pentru care suntem cu totii prea fragili.
Muream de frica, evident. Partea reflexiva din mine, daca nu unica, carevasazica care este, a debitat niste ganduri profunde. Si anume, pe drum, cineva dintre noi vorbea la un moment dat despre celebrul “Nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”. Am senzatia ca eu. Absolut evident ca nu e adevarat, mai ales ca vorbeam chiar despre activitatea ce urma. Si nici nu cred ca ar putea fi. Aristotelu’ ala care a scris-o trebuie sa se fi dat mare si atat, asa cum fac si eu cateodata. Ce, pe vremea lui existau patine? Asta cred ca a fost concluzia numarul unu.
Concluzia numarul 2: no pain no gain. Cateodata fals, dar de data asta am vazut-o la Razvan. Pai de-aia stie el sa se dea, ca risca. La final avea spatele si capul defecte. Si o mana, ca si mine. Dar are stil.
Concluzia numarul 3: Val – acest Osho al romanilor nedescoperit inca - care imi zicea: “Apleaca-te in fata si nu te mai gandi la altceva.” Si eu care ma gandeam dinainte la Osho, care zicea cam asa: nu dansa, fii dansul; nu inota, fii apa. Un fel de “esti ceea ce bei”, sau poate asta e o cu totul alta discutie, despre reclame la apa minerala sau despre alcool. Ok, si dupa ce am incercat sa fiu “patinele” sau gheata sau actiunea in sine, a fost mult mai bine. Asta daca nu ma gandeam prea mult la nesiguranta.
Paranteza: am o problema cu incertitudinea – prefer sa merg pe bicicleta printre masini decat sa calaresc un cal pe o pajiste. Poate si pentru ca ultima data era un cal mare mare si gras de tot, din ala din Apuseni, si.. fara sa pe el. Senzatie cu adevarat unica, eram pe el si il tineam de o sfoara si avea o burta atat de mare incat in pasul lui de cal leganat puteam sa cad oricand in orice parte, parca stateam pe o suprafata orizontala.
Deci, revenind la vorba lui Osho “fii apa”, am reusit o vreme sa merg destul de bine (am observat chiar ca merg mai bine in sens trigonometric decat invers) pana cand totusi nu mai depinde doar de tine totul ci si de cei din jur pentru ca...
Concluzia numarul 4: Dupa ce cazi (chiar daca e din vina ta, chiar daca doar intra unu’ in tine si te aduni de pe jos – atentie vorbim despre patinaj inca), dureaza o vreme pana sa ai curaj sa love like you’ve never been hurt before. A, vorbim despre patinaj inca. Adica.. sa fii atent ca dupa ce te ridici sa ai acelasi curaj ca inainte.
Concluzia numarul 5: este o non-lectie (Del cred ca imi va da dreptate, am mai impartasit cu ea gandurile astea si cand dadeam ture cred si treceam prin dreptul ei). Adica eu nu cred in ea si mi se pare cam simplista. Nici macar nu se bazeaza pe vreo teorie a probabilitatilor. Ma refer la cazaturi - atunci cand am cazut a doua oara mi-a venit in minte teoria lu’ Sylvie care pana la un punct pare chiar adevarata. Ea zice asa: un lucru care se intampla o data este posibil sa se intample si a doua oara. Un lucru care se intampla a doua oara in mod sigur se va intampla si a treia oara. Este adevarat, a durat mai mult, dar am cazut si a treia oara si atunci m-am lovit putin mai rau. Diferenta este ca pot fi mandra de mine – de fiecare data cand am cazut, s-a intamplat pentru ca a intrat cineva in mine si m-a pus pe jos. Deci se intampla cateodata ca lucrurile care ni se intampla o data sau de mai multe ori, repetat, sa nu fie nici macar din vina noastra. Reliefing indeed.
Concluzia numarul 6 (astea se simplifica din ce in ce mai mult, asa e cand sunt multe) a fost una cu care cred ca am fost, tacit, cu totii de acord. Si anume ca am fi cantat mai bine decat toti aia care au participat la karaoke in seara aia.
Cam atat draga jurnalule, mai vreau sa merg, dar saptamana trecuta am fost pretty (too) busy.

time 2 write

Some short 20 minutes after-lunch break, to write a bit. Dupa o masa de pranz cromatica, cu galben, portocaliu, verde (mult verde) si o prajitura roz tip "glowing in the dark" sau altfel spus "barbie" (which I didn't eat).
Aseara am iesit putin prin oras, am baut un Amstel si un Edelweiss (wheat beer, nush' cum se zice in romana). Suntem 11, 2 fete (eu si o tipa din UK) si 9 tipi (Slovenia, Croatia, UK, Finland, Germany but actually Norway, France, Italy & 2xSerbia).
Aseara am asteptat o vreme ca sa intru pe net, erau toate calculatoarele ocupate cu niste tipe a bit slow, am zis ca sigur sunt la vreun seminar de gender something si am avut dreptate (asta este un hotel al Consiliului Europei, si este folosit numai pentru seminarii, traininguri etc). Nu vreau sa jignesc pe nimeni with the gender issue, si nu putem generaliza, dar statistic vorbind... well nevermind.
Azi am lucrat de la 9, a durat o vreme pana sa intelegem logica schemei la care lucram si pe care trebuie sa o dezvoltam. Continuam imediat. Mai am 14 minute, in care as vrea sa dau si un mail.
In rest, patratelu nu mai are timp prea mult sa se gandeasca la trecut, iar viitorul este foarte complicat (adica "multe de facut"). Si totusi il pocneste din cand in cand cate un gand sau cate o conjunctura in care se intersecteaza cu trecutul. Dar nu mai poate comunica. E interesant. Nu mai poate sa raspunda, a observat zilele trecute, nici pe msgr, nici.. nicicum.
You've burned the bridges entirely, even if once u said "don't let me loose you again". I let you loose me, I tried enough. The power of goodbye type of thoughts. :))
N-am mai scris demult despre asta.. sau.. am scris vreodata?
Plec. Aplauze in sala. :)

proud of myself

Am terminat de facut bagajul cu 20 minute mai devreme, think it never happened before. In sfarsit incepe sa ma deranjeze dezordinea ordonata din camera.

Prietenii mei sunt la Paris, in Malta, si alte locuri insorite. O sa fac si eu asta, insa nu vreau sa ma schimb prea mult.. Ma bucur ca plec la munte pentru revu' asta si acum ma duc sa-mi dau bocancii cu solutie din aia impermeabila.

Tocmai am aflat ca in al treilea weekend din ianuarie trebuie sa fiu la Budapesta. Deja (prea) multe weekenduri din 2007 sunt booked.. Including luna mai. Vreau un calendar frumos in care sa mi le notez, macar atat..

And I have a train to catch.. Inca nu m-am hotarat daca sa iau chitara.. :-??

PS - Frederic ne-a trimis o felicitare in romana. Multumesc si felicitari! :P

Concediu partea I - Craciunul

Sambata 23 decembrie, ora 11.00
Aseara am avut reuniune de clasa acasa la Val si Del. Last minute change of plans, in fact. Nesperat, ne-am intalnit cu totii, razvan, sylvie, artistu’ familiei, alex.. am si primit cadouri, de la carti gen “Femeile cuvioase ale Siberiei” (cam asa ceva) pana la creme Garnier, probabil pentru riduri. Am stat pana pe la 1, motiv pentru care m-am trezit mult dupa 9 (ora stabilita pentru plecare), urmand o serie de actiuni ca spalat pe cap si frecat menta in fata calculatorului, si intr-un tarziu facut bagaj.
Ora 18.00
Am ajuns la destinatie la 17.30, acceptabil avand in vedere ca am plecat de acasa la doishpe si o ora am traversat orasul. E frig si foarte putina zapada (doar in zare). Mananc pilaf cu muraturi. Cred ca ma culc si ma trezesc mai incolo.

Duminica 24 decembrie, ora 7.45
In dimineata asta am tras o sperietura zdravana. Aseara m-am culcat la 19.30. M-am trezit la 22.00, as planned, dar doar ca sa constat cat e ceasul si sa ma intorc pe partea cealalta. M-am trezit devreme, e ajunul, in plus am dormit 11 ore. Dar.. am iesit din casa cam tarziu..
Aici e un obicei in ajunul Craciunului. Cum se lumineaza de ziua, copiii din sat pornesc de la prima casa, zic “Buna dimineata!” si din poarta in poarta, la fiecare casa, primesc dulciuri. La start, sunt tinuti in frau de “feciorii” din sat, care pana se lumineaza canta colinde, facand repetitia pentru seara de ajun, cand vor merge prin sat cu colindul - asta ca sa-si stranga si ei bani de bautura. Pe vremuri, foloseau banii astia pentru a face o masa mare la care invitau si fetele din sat, de Boboteaza parca.
Cand sunt lasati sa plece – cam devreme totusi fata de alti ani, copiii cu sacose se napustesc in fuga – un fel de survival of the fittest - catre prima poarta (in general a noastra, mai putin in dimineata asta), pentru a lua mult-ravnita napolitana, sau turta-dulce, sau biscuit sau covrig.
Sunt inca in casa. Presimt pericolul. Rostesc cu finete “Mi se pare ca au plecat, ba!”. Ies din casa cu cosul de biscuiti, un scaun si o caciula pe care urma sa mi-o pun pe cap. Aud copiii urland “Buna dimineata!” si plecand pe-aci la deal. Am ratat startul! Cu un gest artistic, abandonez scaunul in mijlocul potecii, arunc caciula in balarii si ma reped spre poarta. Apuc sa zbier catre tata, care venea cu intariri (al doilea cos cu pachete de biscuiti) ca ne vedem mai la deal, la poarta verisoarei mele, ca impartim biscuitii de acolo. Alerg, fac slalom printre copiii hamesiti (pe o rampa de peste 20 de grade), salut din fuga vecinii punctuali, aerul rece imi intra pana in strafundul plamanilor si – victorie – ajung pe podisca verisoarei mele putin inaintea hoardei de copii. Incep sa impart la biscuiti, mai fac si cate o gluma cu copiii. Sunt ciufulita, nici nu tin ochii bine deschisi, ca nu am apucat sa ma spal pe fata, de dinti nici nu mai incape vorba. Cand sa se termine biscuitii din cos, apare tata cu a doua tura. Se termina copiii, vara-mea pesemne nu a apucat sa se trezeasca (venise si ea cu o zi inainte si daduse cu lavabila o camera, deci e obosita), plecam la vale. Socializam cu vecinii, ne uram sarbatori fericite si facem schimb de dulciuri.
Ajung in casa. Mi-e somn, si parca au trecut doar 3 minute de cand am alergat. Ma pun in pat, vreau sa dorm.
Ora 10.30
Hm, deci in total am dormit aproape 14 ore. E cam tarziu. Ma imbrac sa plec la biserica, e duminica.. Oricum de cand au pus difuzoare, parca imi canta slujba in casa.
Ora 18.00
Am mancat de pranz si m-am culcat iar. M-am trezit acum juma de ora. Ma pregatesc sa plec prin sat cu colindul.

Luni 25 decembrie, ora 3.00
Pe la ora 18.00 am luat vreo 2 guri de miere si vreo 2 de tuica, sa-mi fac curaj. Au venit sa ma colinde si am plecat cu ei. Am fost eu, Vasi si Io, Bogdan, Radu si Georgi, si vreo 10 copii de clasa a opta. Si o chitara. Daca a fost vreun moment in care sa simt intr-adevar ca vine Craciunul, asta a fost. Am luat casele la rand, vreo 7 ore, si nu am terminat tot satul. Unii ne invitau si in casa, ne serveau cu mandarine sau dulciuri, si uneori tuica (pentru adulti). Cu ocazia asta mi-am facut rost si de masina cu care sa ma intorc in Bucuresti, si m-a bucurat mai mult gestul decat faptul in sine (intamplarea a facut ca la dus sa merg cu masina mea, dar intre timp sa aiba ai mei nevoie de ea, si sa trebuiasca sa ma intorc in cel mai rau caz cu microbuz early in the morning si autobuz.. cu ocazia asta m-am hotarat – mai pot sta cateva zile, daca am cu ce sa ma intorc). Pe unul din drumurile din sat era zapada mare si ghetus. Si foarte frig. Daca era asa peste tot cred ca n-am fi rezistat. Pe la ora 1 facem un scurt popas (eu cu fetele) sa mancam o ciorba si o sarma si sa bem o visinata. E cool, ne-am mai incalzit.
Primim sume diverse, 30, 50 pana la chiar 130 lei. In final, 1400 lei (paishpe milioane), bani care se vor duce la copii si in fondul clasei a opta.
E 3 noaptea si m-am intors acasa. Raspund la sms-uri, care m-au insotit in orele astea cat am colindat prin sat. Ma pregatesc sa ma culc.
Ora 14.30
Am venit de la biserica si am mancat. De dimineata au venit copii la colindat – cu steaua si cu “irozii”. Nu am auzit nimic pentru ca, evident, era prea devreme pentru mine.
Ma cheama patul iar. Mai raspund la sms-uri, printre picaturi. Poate diseara reusesc sa trimit si eu sms-uri, nu doar sa raspund la cele primite. Dar asta dupa ce ma trezesc.
Ora 19.00
Iar am dormit vreo 3 ore, dupa pranz. Ne punem la masa. Ma apuc in sfarsit sa dau sms-uri si cateva telefoane “de sarbatori”.

Miercuri 27 decembrie ora 17.00
M-am trezit iar la 10 jumate. Pasta de dinti mi-a inghetat in tub – de fapt nu e vina ei ca am lasat-o afara, si cum am pus periuta de dinti pe marginea chiuvetei, a inghetat si s-a lipit. Ma dor deshtele rau de totde la apa rece, da’ nu ma pune nimeni sa ma spal pe dinti afara.
Nu mai stiu exact ce am facut zilele trecute, in afara de faptul ca am dormit. Mult. In afara de ieri... Probabil ca am reusit sa recuperez.
Ieri am fost pe afara sa fac niste poze, dupa ce am ramas singura, ca au plecat ai mei. Era foarte soare, dar ingrozitor de frig. No snow, doar pe munti.
Aseara am fost in vizita la niste prieteni. Printre altele, am jucat pe calculator un joc romanesc de cultura generala (geografie si istorie). I-am batut aproape de fiecare data, nu ma asteptam. M-am intors acasa pe la doishpe, am mai lucrat putin la laptop si m-am culcat. Azi, evident, m-am dus iar la biserica (a treia zi de Craciun) si apoi am avut niste treaba.. cu niste oi care intrasera fraudulos pe locul nostru. Apoi am carat apa la vaci, trebuie sa fi fost foarte insetate.. altfel cum pot 2 vaci sa bea mai mult de 80 de litri de apa odata.
Am auzit ca plec maine pe la 11. Ma opresc, am scris destul.
Ora 21.52
In dupa-amiaza asta nu am dormit. E clar, mi-a ajuns. Am dat telefon la M, cu care voi veni maine spre orasul sentimental, sa imi spuna la ce ora pleaca. Mi-a fost foarte greu, hm, felt a bit shy. :) A zis ca o sa ma claxoneze cand ajunge.
Observ ca atunci cand fac eu focul consum o groaza de lemne. O fi si asta o arta, tre’ sa studiez problema cu focul mocnit.
M-am uitat la un filmulet de juma de ora, si acum ascult niste trip hop. Intre timp, chiar acum cateva minute mi-am pus varianta pe vioara de la My Im*ortal. N-o mai ascultasem de mult, am zambit, de fiecare data imi aduce amintiri... din ce in ce mai estompate, din fericire. Nu-i nimic, asa ne identificam limitele. Cica depresiile netratate cresc cu vreo 15% riscul sinuciderii. :))
Si apropo, varianta reggae a melodiei de mai sus e fix ca o manea, nu credeam sa-mi fie dat sa aud.
Din cand in cand ies pe balcon sa vorbesc la telefon, nu prea e semnal in casa. Very cold indeed.

Joi 28 decembrie.. seara
Am sosit acasa, am venit cu M. A fost cool. De dimineata, bunica a plans. Se chinuia sa se abtina, sa nu o vad. Probabil pentru ca plecam..
Plec la cumparaturi pentru plecare.
Trebuie neaparat sa fac ordine pe aici.

"Iarta-ma ca-ti spun ce cuget, Mos Craciun..."

De dimineata, in drum spre serviciu, am mai gasit ziarul "Comp*ct" la metrou, era un teanc, ceea ce inseamna ca intr-adevar multi au plecat deja in concediu. Maine dimineata plec si eu to home, nu stiu cat de dimineata pentru ca sunt foarte obosita. Pe deasupra, aventura de anul trecut cu pietrele pravalite pe Valea Oltului se pare ca e gata sa se repete, zilele trecute au fost iar probleme si s-a circulat pe un singur sens. Ramane de vazut - nu reusesc sa ajung SAU ajung dar nu reusesc sa ma intorc SAU ma duc si ma intorc in 5 zile fara probleme.
***
Val, ghici cu cine m-am intalnit aseara in magazinul Unirea. Daca il mai tii minte... cu... prietenul nostru Miron, de la Resita. Inconfundabilul. Ala cu "timpul personal", am uitat cum ii zicea. Sigur il tii minte. Era cu prietena lui, arata foarte bine, fusesera la un interviu si se plimbau prin oras. Eu eram cu treburi, n-am stat mult de vorba, dar oricum, care-s sansele... Ca si anul trecut cand m-am intalnit cu Asia pe podul de la Sighi, just like that.
***
De dimineata a venit Mos Craciun, mi-a adus un urs mai mare si mai pufos. Noaptea e ok, dar daca se face lumina preferi sa nu te uiti la el. Saracul. Nu e vina lui, dar e chiar un urs nereusit. E.. doar mare.. Si are 2 ochi negri. Cred ca e si putin diform, o sa ma uit diseara de exemplu daca are membrele egale doua cate doua.
O sa ajung sa il iubesc si asa. Totusi poate ii pun un sac pe cap. De fapt, nu, o sa il tin sub patura tot timpul, cel mai corect. Probabil unii ursi sunt urati tocmai din motivul asta, cred ca le e si mai bine decat celor frumosi de pe raft.
***
Aseara am fost la o petrecere, intr-un bar inchiriat, si apoi timp de o ora jumate mi-am dus prietenii pe la casele lor (erau 4). A fost frumos, ca intotdeauna, sa ma plimb noaptea prin oras. Aceeasi remarca - "ce frumos e cu tine cu masina, si ai o muzica asa buna".. Toata lumea zice ca are amintiri frumoase dupa drumurile cu mine, ma bucur deci. Ma gandesc insa ca e imposibil sa nu aiba si altii muzica pe care o am eu. Ar fi chiar trist.
***
Am fost la gala, la Om bun. A fost frumos, iar Daniel Fat (i-as fi pus steluta si la "Fat", as usual, dar totusi..unde? zilele astea intra zeci de persoane aici pe patratel cautand "St*lu En*che", ca pe atunci nu puneam stelute :o), pe care l-am ascultat pentru prima oara, a fost o revelatie. Gen Ada M*lea, si totusi altfel.
Excelent, si Ban*ciu, si Ivan*tki.. D*nu Ol*rasu insa.. tot asa, nu cred ca il vazusem vreodata, dar a fost prea artist si prea sictirit pana si pentru mine, avand un recital pe modelul un cantec - o poezie si aceeasi tonalitate de la inceput pana la sfarsit. Excelente poeziile: "Oamenii tin cu G*gi Bec*li/ Parca-s animali." Suflet de artist, dupa cum spuneam.
***
"Iarta-ma ca te salut numai din usa...
Te-as pofti si-n casa,
Dar mi-e teama
Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa
Si acelasi vechi refren de panorama!..."
Tot la Om bun.. Nu mai stiu cine a cantat poezia asta de Minul*scu, a cantat-o foarte frumos. Cred ca Se*caru (a fost emotionant recitalul..).
Frumoasa poezia, dar e prea nedreapta pentru Mos Craciun [parerea mea!], de-asta nu am scris-o pe toata. Hai sa-i punem in carca lui Mos Craciun toate lucrurile pe care ni le dorim si nu le putem avea. Nu? Mwa-ha-haa, as evil people that we are. Si eu anul trecut, recunosc, am sustinut ca Mos Craciun a murit. Just like that, ca asa am vrut eu. Ca s-a intamplat ceva trist si gata, m-am razbunat pe Mos Craciun, sa vada ca nu mai cred in el. Mos Craciun e vinovat, frateee!
Cher journal, sa-ti spun un secret - in afara de faptul ca Mos Craciun EXISTA, fapt evident de altfel chiar daca ni se pare noua ca nu ne aduce ce vrem, el exista si in fiecare dintre noi. Suntem in mod sigur motivul cel putin unei persoane de a crede ca Mos Craciun exista.

the sky iz broken

Am iesit putin sa-mi iau mancare. Un borcan de zacusca M*ndy si 2 banane. Postul asta [..al Craciunului].. s-a ales praful de el, nu cred ca am tinut post saptamanile astea macar 3 zile la rand, poate reusesc de acum. Poate ca e inconsecventa care ma caracterizeaza in perioada asta.. da' si faptul ca nu prea pot manca numai pateu vegetal. :P
In fine, afara is like shit, adica e super frig si.. ploua.. Pai sa mutam sarbatorile mai spre februarie, cum zicea Marcel.
Unul din avantajele blogului este ca poti sa vezi ce faceai in decembrie trecut pe vremea asta. Vad ca am fost la "Om bun". Astept si acum sa merg, am luat bilete pentru miercuri, la gala.. In rest, office duties & ceva intalniri cu prietenii saptamana asta. De exemplu, aseara m-am intalnit cu Doru.
Noroc ca vineri plec, si poate o sa fie si zapada acolo.. Tot ce astept e noaptea de ajun, cand o sa merg la colindat prin sat cu prietenii [profesorii adica :D], pana la 5 dimineata. That's where the magic is, afterall.
Ma intorc la treburi.
The sky is broken.

Paranormal mornings strike again

Draga jurnalule,
Tu stii cum sunt eu dimineata. Pun radioul sa cante, pun mobilul sa sune cu 5 minute mai tarziu. Incepe radioul sa cante. Ma dau jos din pat nervoasa, il opresc si il pun sa porneasca peste 20 de minute. La fel si mobilul. Ma culc la loc, incepe radioul sa cante, suna mobilul, ma trezesc in ultimul moment cat sa ma spal pe dinti, sa fac un dus si sa ma imbrac.
Nimic nou pana acum, ca doar de o viata intreaga tot asa nocturna sunt. Not my fault really.
Insa.. in dimineata asta mi s-a intamplat ceva ce nu s-a mai intamplat din liceu. Incepusem sa cred chiar ca e totul doar in imaginatia mea. But it happened before quite some times. Si anume.. am visat o melodie, una tampita, pe care o urasc. Nu mai tin minte daca era una de Cindy Lauper, aia cu girls just wanna have fun (chiar oribila) sau aia cu it's my party and i cry if i want to. Cert e ca o auzeam in vis, foarte clar, si dintr-o data a inceput la radio. Cred ca in liceu sau la inceputul facultatii mi s-a intamplat ultima data, cert e ca e interesant. M-am trezit zambind, nu incerc sa imi explic, e doar extremely funny. Poate cand o sa am mai mult timp o sa povestesc si despre intamplarile paranormale de la mine din camera, cand porneste tvul singur. :)
***
Intre timp un scurt update - sambata dupa-masa am fost la Eragon, la premiera. Un film prost, de altfel, dar cred ca m-a furat peisajul suficient cat sa imi placa. Pacat ca in ultima parte am fost prea concentrata pe "cum ies sa merg la toaleta", dupa ce am baut o sticla de apa (toata saptamana murisem de sete, nu imi explic de ce). In plus, exact cand a trebuit sa ies, s-a trezit Saphira din somnul cel de moarte (dragoana, de care eu am zis ca are nume de tziganca si am redenumit-o Garoafa), si am pierdut faza. O singura idee a ramas - "it's better to ask for forgiveness than for permission". Deep. Space nine.
***
Dupa film, tot sambata, am plecat la munte, si duminica am facut un traseu frumos dar scurt. Si.. no snow..
***
Gotta go eat and then sleep. Tomorrow morning, paranormal or not, I'll have to wake up. Noapte buna cher journal.
***
PS: Daca exista Mos Craciun ( si eu zic ca exista), o fi de fapt in fiecare din noi?

"doar meseria e bratara de aur, buey"

Blog it, zice alex. And so I am blogging it.

On 11/3/06, Alex <...@gmail.com> wrote:

Vroiam doar sa va spun ca m-am simtit foarte bine cu voi in seara
asta. Sunteti cu totii niste simpatici!

*** [adica patratel], ai primit absenta si nu stiu cum o vei motiva!

On 11/5/06, Patratelu' <patratelu@gmail.com> wrote:

Ma bucur ca v-ati intalnit.

Absenta de vineri e nemotivata, pt ca acum fac voluntariat la firma in weekend. Pentru prezente, de luni pana joi..

Ceva proaspat - in seara asta, in drum spre casa, am gasit o bratara de aur in tramvai. Am vrut sa i-o dau vatmanului dar povestea a avut final neasteptat. M-am bucurat totusi ca am gasit-o, desi acum nu e nici la mine, nici la vatman, nici la cine a pierdut-o. Mi s-a parut cool. :P
Hmm.. oare de ce?

back from hawaii

..mm.. mobile gmail..
Iar scriu o data pe saptamana.. Ce sa mai zic.. inca am probleme cu raceala, acasa pot fi gasita treaza doar intre duminica si joi orele 23.00->0.00, maine plec iar (TB).. Cam atat. Am primit cadou.. un 6234.. Multumesc. Inca nu e decodat si pare prea complicat pentru gandirea mea logica de inginer. O sa dureze mult pana o sa-l descopar. Extrapoland, ca si teoria mea despre barbatul cu care tre' sa te mariti - sa ai nevoie de o viata intreaga ca sa te plictisesti de el.
In rest.. la intalnirea de lucru a fost ok dar mi-a parut rau ca nu am putut face mai mult. Eram, evident, racita si obosita. Trebuie sa fac bagajul. Tineti-mi pumnii in we.. Povestim..

new post

Draga jurnalule,
It'z not that I left you or I forgot you or something. Dar timpul...
Ascult "Sky blue and black" pe repeat si mi-ar fi placut sa fiu in parc, nu la birou. Forever autumn. S-au intamplat multe care ar putea fi povestite.
Patratelu tuseste. A fost la curs saptamana trecuta, al treilea curs, tot la Predeal, si era totul galben.. dar nu prea a iesit afara. Noroc ca se vedea pe geam, din hotel. Din pacate nu am putut sta prea mult nici la curs, pentru ca eram ingrozitor de racita si am stat in camera vreo 2 zile, miercuri si joi.. Un pat mare, mare. Bomboane pe perna. Ceai. Lobotomie. Antibiotice. Dar macar sesiunea pe care am avut-o de pregatit noi, eu si Alina, cica a fost cea mai buna din toate. E bine. Desi nu m-am pregatit deloc pentru ea.. starea asta de autosuficienta.. sau lipsa motivatiei..
Duminica seara back home.. Sunt multe de scris, dar nu se pot materializa, sunt doar ganduri si lucruri care se intampla.. ar fi bine sa putem scrie cand mergem pe strada. Cred ca patratelu n-are chef.
In plus, la patratel ii e rau dimineata. Dupa ce ca e racit.. mai si doarme putin..
Desigur, viata e frumoasa "totusi". For me, forever autumn please. Mm, ok, and a little spring from time to time.

doo puncte

Lapte cu cereale toata ziua.
Plec de la serviciu.. - Te duc acasa? - Nu, ca merg in centru? - Iar mergi in centru? In fiecare zi mergi in centru? - Da, acum ma intalnesc cu un prieten. In plus, sunt o fire activa, trebuie neaparat sa merg pe jos.
In afara de asta, mi-era dor de Icar si de politistii aia multi care sunt ca furnicutele acum inainte de "some". Si de strazi, si de luminile orasului astuia.
[Patratelu has signed out, she eats popcorn - zice rainforest pe msgr]
Merg pe jos pana la universitate. In fata Ateneului, concert francofon de-a dreptul - Nicu Alifantis. Ma grabeam sa ma intalesc cu cineva la universitate, dar am stat doua jumatati de melodii: am ajuns acolo pe "Ah ce frumoasa despartire" si am plecat repede pe"Trei cuvinte, viata-ntreaga,/ Doua puncte, imi esti draga", ca trebuia sa ajung la fantana. Imi pare rau ca nu am mai stat.
La Caf*neaua Actorilor am asteptat 80 min dupa o salata, inghetand de frig. In drum spre unirii, o reclama desteapta: un panou in mijlocul strazii pe care scria "traieste sanatos! consuma fructe" si la 5 metri mai in fata "aprozaurul". Oare functioneaza?
Mama lor de sobolani, mercuri tre' sa plec la train*ng la Predeal... Iau si laptopu' cu mine. Simt nevoia sa ma ocup de proiectul Teddy. Vorba aia, ce frumoasa despartire. ;)

September ends...

Duminica trecuta am fost la P*atra Mare. Febra musculara s-a imbinat destul de bine cu busin*ss-edu, n-a fost chiar rau. Dar tot despre P*atra Mare, merita mentionat ca suntem in Romania, si ca rucsacul uneia dintre persoanele cu care am fost a fost furat.. la Pest*ra de Gheata. Telefoane, salvamontul nu se baga, politistii din Sacele super de treaba, recunoscut poze la politie.. Am ajuns la ora 0.00 acasa si aveam o saptamana grea. Luni, cineva a sunat ca i-a gasit rucsacul pe o poteca, si lucrurile imprastiate, dar lipseau mobilul si banii. Insa cheile, actele.. echipamentul, tot era acolo. Deci, cum spuneam, suntem in Romania, si trebuie sa ne bucuram daca gasim ceea ce NE-a fost furat, ca si cum ar veni dintr-o data apa calda dupa o absenta de 2 luni, fara sa ne gandim ca de fapt ar fi trebuit sa avem apa calda in the first place.
Days flew by..
Vineri la mai-devreme-numita statuie lui Icar, semaforul pentru pietoni (de langa casa aia de rugaciune cu "Isus te cheama") arata si rosu si verde in acelasi timp. Prilej de reflectii profunde pentru mine.
Ieri Val a luat examenul de admitere la doctorat.. azi am fost cu Alx, Del si Val la Corb*i de Piatra, o manastire kind-of "rupestra", si apoi pe la Brad*tu si Nucs*ara. Am sosit destul de devreme, pe la 21.30.. baie.. food.. somn. Putin blog inainte, ca nu am mai scris de mult.. Nush cat e de coerent.
Dilemele intelectualului la fel de dilematic ca si pana acum raman in picioare. Ar fi bine sa putem scrie in blog oricand, ideile interesante uneori nu pot fi retinute. ;)
Noapte buna cher journal!

create new post

Mi-e somn. Vreau sa scriu. Azi am plecat de la serviciu la 6 si ceva, am fost la B sa lucram pt un proiect, apoi am fost la varul meu care implineste o varsta critica, adica se majoreaza.
Ma gandesc cateodata ca pierd atat de multe lucruri care ar merita povestite, doar din cauza orgoliului.. Fricii de a nu da cineva cunoscut peste blogul meu in care sunt umana si scriu despre slabiciunile mele. Ca si cum nu as fi pus si poze mai demult. Sau poate nu ar fi trebuit sa fie atat de personal, sau sa sa scriu atat de personal.. De fapt nici nu am scris..
Catharsis... http://en.wikipedia.org/wiki/Catharsis
The Wikimedia Foundation servers are currently experiencing technical difficulties.
Eh. N-a fost sa fie despre catharsis in seara asta. Diu tu technical dificulties. Dar poate ar trebui sa scriu mai des, poate prin blog ma purific, ca si Cioran.
"Toata viata oamenilor este o stare de betie, intrerupta cand si cand de lumini de indoiala.. Cei mai normali dintre ei sunt beti morti.. Caci treaz nici nu mai poti respira. Cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata." Remember? 2001... o alta poveste...
Nu te sinucide bre dupa ce citesti. Nu asta caut. :)

"Am invatat sa ucid"

Cateodata imi revine fraza asta in minte. E din "Sobolanul" lui Andrzej Zaniewski, cand el, sobolanul, invata sa supravietuiasca.. E momentul cand isi spune: "Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."
Azi, brusc, mi-a venit in minte Mesterul Manole. De fapt, nu chiar brusc. Am plecat de la serviciu pe jos pana in centru, si am trecut pe langa statuia lui Icar. Icar, fiul lui Dedal (parca), a incercat sa ajunga la soare, cu niste aripi din pene lipite cu ceara.. Caldura soarelui insa i-a topit ceara, si el a cazut.
Si apoi mi-am adus aminte de legenda lui Manole. Si imi rasuna in minte melodia, Ana lui Manole.. "Hai Manole fii mai demn/ Cum sa-ti faci aripi din lemn"... Si intelectualul dilematic din mine (nu stiu daca nu cumva suna ciudat la feminin :) a vazut brusc niste asemanari... si nu ca pe ceva trist, ci mai degraba ca pe ceva maret, o grandoare, o lupta pe care o ai pur si simplu, cu ceva, cu viata, nu stiu, fara chiar sa vrei.
Cati dintre noi nu ingropam cate o Ana in zid, metaforic vorbind.. Ceva ce pretuieste mai mult decat orice, si parca dinadins trebuie jertfit. Zidit, cu o parte din tine. "Turla-mi soarbe capu-n ea, in altar e fruntea mea/ Ochii in feresti vor sta spre cer." Si apoi vrei sa iti faci aripi din lemn, si totusi de ce iti mai faci aripi daca nu mai conteaza? Lemn.. Si zidesti pana nu mai ramane nimic, si dintr-o data ceea ce construiai nu se mai darama noaptea, pentru ca in ceea ce construiai a ramas si dainuie de fapt ce ai iubit cel mai mult. Si manastirea devine cea mai pretioasa, pentru ca acolo e amintirea Anei si o parte din sufletul lui Manole. Si e tot ce mai conteaza, dar nu mai esti tu pentru ca poate ai zidit ce era mai frumos in tine. "Pe oriunde sunt zidiri, omul meu sa nu te miri/ Le-au intruchipat doi miri de rand." Pentru ca in ceea ce construiesti trebuie sa fie o parte din sufletul tau. Si poate doar asa ceea ce ai iubit devine vesnicie. Creezi. Si dainuie. Toti avem cate o Ana pe care o zidim. Si daca nu o jertfim, nu putem nici construi, nici uita, nici iubi? Si pe mine m-a zidit cineva... Si eu...

Si cu cat sunt mai bine, mai vesela, mai optimista, cu atat sunt mai constienta de tot ce ingropam pentru asta. Dar viata e frumoasa.
"Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."