"Such Great Heights" - Iron and Wine

I
Am thinking it's a sign
That the freckles in our eyes are mirror images and when we kiss they're perfectly aligned

And I
have to speculate
that God himself did make us into corresponding shapes like puzzle pieces from the clay

And true,
It may seem like a stretch,
but it's thoughts like this that catch my troubled head when you're away when I am missing you to death

When
You are out there on the road
For several weeks of shows and when you scan the radio, I hope this song will guide you home.

They will see us waving from such great heights,
'Come down now,' they'll say
But everything looks perfect from far away,
'Come down now,' but we'll stay...

I
Tried my best to leave
This all on your machine but the persistent beat it sounded thin upon listening

And that
frankly will not fly.
You will hear the shrillest highs and lowest lows with the windows down when this is guiding you home

They will see us waving from such great heights,
'Come down now,' they'll say
But everything looks perfect from far away,
'Come down now,' but we'll stay...

choices

Draga jurnalule,

Sunt pe muchea unei decizii importante, ca sa zic asa. Tre sa ma hotarasc ce fac in urmatorii 3 ani, si nu e deloc usor. Au fost 3 ani, si tre sa ma hotarasc daca m-as mai putea responsabiliza pentru inca 3. Tot ce stiu acum e ca snt foarte obo, si ca uneori trag prea mult de mine. Am inceput sa cred si ca lucrez prea departe de casa, si prea multe ore. Pe de alta parte, daca imi fac ordine in viata si daca iau o pauza de vreo 2 luni, parca as putea.. Nu stiu, cel mai mult ma sperie neimplicarea altora. Dar parca vad ca o sa fac acelasi lucru, si daca mai candidez si daca nu.. Si oricum, as someone said, as putea sa ma retrag daca nu mai pot.. A fost multa lume care mi-a zis zilele astea ca trebuie sa candidez iar. Si am inceput sa ma gandesc.. Hmm.. Altfel, eram atat de hotarata sa ma retrag.. E bine ca m-am convins si ca nu dau 2 bani pe functie. Doar ca trebuie sa continuam sa ne dezvoltam, mai snt atatea de facut.. Acum nu stiu ce sa mai zic, deci, cert e ca mai sunt 48 de ore, tre sa ma decid. Si parca as putea. Of..

the burnout curve

De seara..

Draga jurnalule,
Am scris un rand, si am sters. Te-am uitat o vreme, si nu stiu daca ma mai intorc acum. Asa se intampla.
E luni, apoi e joi, apoi e duminica. Duminica cealalta. Apoi e iar marti si sambata, si vine luna urmatoare. E deja martie, si nu stiu de cand. De ceva timp, se pare. Se povesteste cum ca e ceva cu campul magnetic al Pamantului, si ca ziua nu mai are 24 de ore, ci 16. Practic. Mi-ar placea sa mai pot scrie, sa merg prin parc seara dupa serviciu, sa ma plimb prin oras, sa fac poze.. Si chiar vreau sa mai scriu, candva. In ultimele luni nu am scris aproape deloc, si snt atatea.
In weekend merg la tara. Desigur, vineri seara plec. Duminica seara cred ca trebuie sa fiu in Bucuresti pt ca e ziua lui Alex.
Oricum, mai am putin de lucru si merg sa dorm.
Noapte buna, cher journal...