Mi-am luat planner, yay!

Gratie prietenilor binevoitori, am comandat un planner cu marker din ala de whiteboard, pe care intentionez sa mi-l montez chiar acum pe perete.. Wow, e asa frumos. E frumos de tot. N-am avut niciodata, but will help a lot make order in my life.
Sper sa nu se ia cu tot cu var peste un an.

S-a intamplat un fenomen neobisnuit, am avut vreo 3 weekenduri libere (cu asta care vine). Nu mi s-a mai intamplat asta de secole. Le-am ocupat, am fost si la tara, duminica trecuta la munte.. dar oricum, a fost interesant. A, si vinerea trecuta am fost in club (multumesc Alex si Pandelica, a fost super.. ), si sambata am zacut in casa, fenomen de-a dreptul strain mie.. o zi intreaga..

We viitor am curs... si zilele astea tre' sa imi iau biletul pentru Danemarca. 5 days off. Or on?

Asa de multe as scrie..

first time ice skating

Sunt la tara, stau in pat si scriu. E sambata seara. Bunica-mea zice tocmai acum ca am slabit, sa nu ma supar dar in primavara aratam mai bine. Viata suge, vorba aia.
Am plecat aseara la ora 9 din Bucuresti si am sosit la 0.30, chiar bine. CDul pe care mi-l scrisesem, cu melodii, tot era scuipat afara de mp3 player, da’ am avut alternative. Si drumul asta forestier, ultima parte a lui, noaptea, pe Rondo Veneziano.. mm.. Sometimes you really wish it never ends.
Ieri (sau parca a trecut mai mult de atunci..) tocmai ma pregateam sa postez cand s-a intrerupt curentul. Scrisesem mult.. Pacat, simt ca eram mai in a funny mood.
****
Mda, vroiam sa scriu despre “first times”. Every first time poate fi o lectie. (?) Lame statement indeed.
Duminica seara am mers la patinoar. Mai fusesem o data, mai demult, cu Laurentiu, dar primisem niste patine din alea de patinaj artistic, din piele, pentru care suntem cu totii prea fragili.
Muream de frica, evident. Partea reflexiva din mine, daca nu unica, carevasazica care este, a debitat niste ganduri profunde. Si anume, pe drum, cineva dintre noi vorbea la un moment dat despre celebrul “Nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”. Am senzatia ca eu. Absolut evident ca nu e adevarat, mai ales ca vorbeam chiar despre activitatea ce urma. Si nici nu cred ca ar putea fi. Aristotelu’ ala care a scris-o trebuie sa se fi dat mare si atat, asa cum fac si eu cateodata. Ce, pe vremea lui existau patine? Asta cred ca a fost concluzia numarul unu.
Concluzia numarul 2: no pain no gain. Cateodata fals, dar de data asta am vazut-o la Razvan. Pai de-aia stie el sa se dea, ca risca. La final avea spatele si capul defecte. Si o mana, ca si mine. Dar are stil.
Concluzia numarul 3: Val – acest Osho al romanilor nedescoperit inca - care imi zicea: “Apleaca-te in fata si nu te mai gandi la altceva.” Si eu care ma gandeam dinainte la Osho, care zicea cam asa: nu dansa, fii dansul; nu inota, fii apa. Un fel de “esti ceea ce bei”, sau poate asta e o cu totul alta discutie, despre reclame la apa minerala sau despre alcool. Ok, si dupa ce am incercat sa fiu “patinele” sau gheata sau actiunea in sine, a fost mult mai bine. Asta daca nu ma gandeam prea mult la nesiguranta.
Paranteza: am o problema cu incertitudinea – prefer sa merg pe bicicleta printre masini decat sa calaresc un cal pe o pajiste. Poate si pentru ca ultima data era un cal mare mare si gras de tot, din ala din Apuseni, si.. fara sa pe el. Senzatie cu adevarat unica, eram pe el si il tineam de o sfoara si avea o burta atat de mare incat in pasul lui de cal leganat puteam sa cad oricand in orice parte, parca stateam pe o suprafata orizontala.
Deci, revenind la vorba lui Osho “fii apa”, am reusit o vreme sa merg destul de bine (am observat chiar ca merg mai bine in sens trigonometric decat invers) pana cand totusi nu mai depinde doar de tine totul ci si de cei din jur pentru ca...
Concluzia numarul 4: Dupa ce cazi (chiar daca e din vina ta, chiar daca doar intra unu’ in tine si te aduni de pe jos – atentie vorbim despre patinaj inca), dureaza o vreme pana sa ai curaj sa love like you’ve never been hurt before. A, vorbim despre patinaj inca. Adica.. sa fii atent ca dupa ce te ridici sa ai acelasi curaj ca inainte.
Concluzia numarul 5: este o non-lectie (Del cred ca imi va da dreptate, am mai impartasit cu ea gandurile astea si cand dadeam ture cred si treceam prin dreptul ei). Adica eu nu cred in ea si mi se pare cam simplista. Nici macar nu se bazeaza pe vreo teorie a probabilitatilor. Ma refer la cazaturi - atunci cand am cazut a doua oara mi-a venit in minte teoria lu’ Sylvie care pana la un punct pare chiar adevarata. Ea zice asa: un lucru care se intampla o data este posibil sa se intample si a doua oara. Un lucru care se intampla a doua oara in mod sigur se va intampla si a treia oara. Este adevarat, a durat mai mult, dar am cazut si a treia oara si atunci m-am lovit putin mai rau. Diferenta este ca pot fi mandra de mine – de fiecare data cand am cazut, s-a intamplat pentru ca a intrat cineva in mine si m-a pus pe jos. Deci se intampla cateodata ca lucrurile care ni se intampla o data sau de mai multe ori, repetat, sa nu fie nici macar din vina noastra. Reliefing indeed.
Concluzia numarul 6 (astea se simplifica din ce in ce mai mult, asa e cand sunt multe) a fost una cu care cred ca am fost, tacit, cu totii de acord. Si anume ca am fi cantat mai bine decat toti aia care au participat la karaoke in seara aia.
Cam atat draga jurnalule, mai vreau sa merg, dar saptamana trecuta am fost pretty (too) busy.

Toate diminetile lumii

Asa se numeste cartea pe care o tot citesc de ceva timp.. desi e subtire. Sper sa o si termin. Daca m-as fi gandit sa scriu o carte cu titlul asta, cred ca ar fi fost una foarte frumoasa, asa, cam ca "Baraka" (pe care totusi n-am avut rabdare sa-l vad in intregime).
***
Inca simt ca e dimineata, nu stiu de ce, parca ar fi 7 sau 8.
***
Aseara, Sylvie era fericita, aproape a terminat apartamentul si in curand face inaugurarea. M-am gandit zilele astea, apropo de Sylvie, ca a trecut mult de cand nu ne-am mai vazut sa cantam. Cred ca de prin.. mai? Azi-noapte, pe la 11, am sters chitara de praf. :)
Am reusit sa cant mai bine decat in trecut, nush cum se face, si chiar am descoperit acordurile de la cantecul "acela".. ala cu mi-e bine mi-e jale, pe care nu il stie aproape nimeni. Nu stiu daca sunt corecte, dar suna ok. Mi-a iesit putin mai bine si inceputul de la "Vara promisa". In rest, niste Vank si Vama Veche.. de-astea..
***
Duminica am inteles ca mergem la munte. Nu m-am hotarat inca, dar cred ca it's a yes.
***

De dimineata, un nene vindea ghiocei la metrou.
***
De fapt, stiu de ce scriu. As vrea sa ma ierti. Ieri nu cred ca era momentul cel mai potrivit pentru tine sa fug asa. It will be ok. As ok as it can be. :)

Coming backs

Azi noapte, pe tren, am avut o discutie foarte interesanta despre budism, cu cineva care il practica si fusese la o conferinta tocmai pe acest subiect. Convingerile mele sunt aceleasi, dar mi-a placut ca am avut ocazia sa am o asemenea conversatie si am aflat lucruri interesante despre concepte, practici, si altele..
Data trecuta, in iunie, cand ma duceam spre Budapesta, am intalnit o doamna care mergea la o conferinta Bahai. Aceeasi idee. :)
Tonight gonna drive a bit. Need some music to wash my brains out. Think I'm gonna go to that conference about that 8000 peak. Preparing for the summer, 2919 m. :))
So... leaving work...

time 2 write

Some short 20 minutes after-lunch break, to write a bit. Dupa o masa de pranz cromatica, cu galben, portocaliu, verde (mult verde) si o prajitura roz tip "glowing in the dark" sau altfel spus "barbie" (which I didn't eat).
Aseara am iesit putin prin oras, am baut un Amstel si un Edelweiss (wheat beer, nush' cum se zice in romana). Suntem 11, 2 fete (eu si o tipa din UK) si 9 tipi (Slovenia, Croatia, UK, Finland, Germany but actually Norway, France, Italy & 2xSerbia).
Aseara am asteptat o vreme ca sa intru pe net, erau toate calculatoarele ocupate cu niste tipe a bit slow, am zis ca sigur sunt la vreun seminar de gender something si am avut dreptate (asta este un hotel al Consiliului Europei, si este folosit numai pentru seminarii, traininguri etc). Nu vreau sa jignesc pe nimeni with the gender issue, si nu putem generaliza, dar statistic vorbind... well nevermind.
Azi am lucrat de la 9, a durat o vreme pana sa intelegem logica schemei la care lucram si pe care trebuie sa o dezvoltam. Continuam imediat. Mai am 14 minute, in care as vrea sa dau si un mail.
In rest, patratelu nu mai are timp prea mult sa se gandeasca la trecut, iar viitorul este foarte complicat (adica "multe de facut"). Si totusi il pocneste din cand in cand cate un gand sau cate o conjunctura in care se intersecteaza cu trecutul. Dar nu mai poate comunica. E interesant. Nu mai poate sa raspunda, a observat zilele trecute, nici pe msgr, nici.. nicicum.
You've burned the bridges entirely, even if once u said "don't let me loose you again". I let you loose me, I tried enough. The power of goodbye type of thoughts. :))
N-am mai scris demult despre asta.. sau.. am scris vreodata?
Plec. Aplauze in sala. :)

winter

Cica erau -6 grade cand am coborat din tren de dimineata. Tot ce stiu e ca m-a lovit. A trebuit chiar sa-mi pun manusile, eu care nu port manusi decat la munte, in cazuri extreme. Anul asta am purtat doar la patinoar.
Cred ca am degerat putin, adevarul e ca m-am incapatanat sa merg pe jos, dar intr-un final tot am luat tramvaiul 2 statii, pana pe partea cealalta a podului, it was too much. Vremea aia bolnava de la noi nu e ok, duminica am pozat niste frunzulite (pe care, normal, inca nu am reusit sa le pun pe blog, zac in laptop).
In fine, deci azi-noapte defilam pe culoarele trenului in pijamaua mea cu vaci, dimineata am fost la micul dejun (era inclus), dar dupa ce m-am imbracat desigur in haine normale, si de dimineata am luat-o pe jos, cu castile pe urechi, si ma gandeam de ce ma simt ca acasa in Budapesta, pentru ca am mai fost doar de 3 ori (doo dintre ele fiind doar de tranzit, la volan). And by the way, radiourile de aici au muzica mult mai buna, noi suntem parca mai axati pe "party music".
Nice thing, walking around here.
Now going shopping, and must see the serbian church again. Don't know if I'll have time until the others come.
Cher journal, am auzit ca vineri seara mergem in Ds.
Gotta go now.

Pagina 4 din 32 din fisa sintetica, si am un tren de prins peste 3 ore. Sunt la a doua cafea, which is not good. Will (to) survive. :)

some thoughts again

Doar cateva randuri. Am ajuns la 22 acasa, si am de aranjat un text de 90 de pagini, suportul ala minunat de curs de lifeskills (stingo stie ;). Poate termin in 15 minute, speranta e ultima speranta.
Draga jurnalule m-am intrerupt putin ca sa scriu si sunt o gramada de ganduri dar parca nu ma mai pot exprima. Poate pentru ca stau peste program la serviciu, si mai sunt si celelalte proiecte "pending". Mai vorbim pe la mijlocul lui februarie, daca ajung cu bine acolo.
Nici trista nu mai pot sa fiu, ca nu imi permit. Si ma pricepeam atat de bine la asta. Joi plec la Budapest. Goodbye cruel world.
PS: ursul face bine, thanks for asking.

200 post

Never wondered, 201st, 202nd, 203st, but 200 and what termination?
Deci.. al doosutelea post, si mi-e dor sa scriu.. dar timpul..
Am si uitat ce imi doresc pentru noul an, dar nu tot. La vara vreau sa urc pee... Olimp, in Grecia. Asta in drumul de intoarcere, spre casa prin Balcic. Si mi se pare absurd ca tot ce iti doresti pentru un an intreg sa fie sa mergi undeva. So this is not it, the rest is to come out in time.
Cum suna, cher journal?

five of the senses

*by zamolxe

proud of myself

Am terminat de facut bagajul cu 20 minute mai devreme, think it never happened before. In sfarsit incepe sa ma deranjeze dezordinea ordonata din camera.

Prietenii mei sunt la Paris, in Malta, si alte locuri insorite. O sa fac si eu asta, insa nu vreau sa ma schimb prea mult.. Ma bucur ca plec la munte pentru revu' asta si acum ma duc sa-mi dau bocancii cu solutie din aia impermeabila.

Tocmai am aflat ca in al treilea weekend din ianuarie trebuie sa fiu la Budapesta. Deja (prea) multe weekenduri din 2007 sunt booked.. Including luna mai. Vreau un calendar frumos in care sa mi le notez, macar atat..

And I have a train to catch.. Inca nu m-am hotarat daca sa iau chitara.. :-??

PS - Frederic ne-a trimis o felicitare in romana. Multumesc si felicitari! :P

Concediu partea I - Craciunul

Sambata 23 decembrie, ora 11.00
Aseara am avut reuniune de clasa acasa la Val si Del. Last minute change of plans, in fact. Nesperat, ne-am intalnit cu totii, razvan, sylvie, artistu’ familiei, alex.. am si primit cadouri, de la carti gen “Femeile cuvioase ale Siberiei” (cam asa ceva) pana la creme Garnier, probabil pentru riduri. Am stat pana pe la 1, motiv pentru care m-am trezit mult dupa 9 (ora stabilita pentru plecare), urmand o serie de actiuni ca spalat pe cap si frecat menta in fata calculatorului, si intr-un tarziu facut bagaj.
Ora 18.00
Am ajuns la destinatie la 17.30, acceptabil avand in vedere ca am plecat de acasa la doishpe si o ora am traversat orasul. E frig si foarte putina zapada (doar in zare). Mananc pilaf cu muraturi. Cred ca ma culc si ma trezesc mai incolo.

Duminica 24 decembrie, ora 7.45
In dimineata asta am tras o sperietura zdravana. Aseara m-am culcat la 19.30. M-am trezit la 22.00, as planned, dar doar ca sa constat cat e ceasul si sa ma intorc pe partea cealalta. M-am trezit devreme, e ajunul, in plus am dormit 11 ore. Dar.. am iesit din casa cam tarziu..
Aici e un obicei in ajunul Craciunului. Cum se lumineaza de ziua, copiii din sat pornesc de la prima casa, zic “Buna dimineata!” si din poarta in poarta, la fiecare casa, primesc dulciuri. La start, sunt tinuti in frau de “feciorii” din sat, care pana se lumineaza canta colinde, facand repetitia pentru seara de ajun, cand vor merge prin sat cu colindul - asta ca sa-si stranga si ei bani de bautura. Pe vremuri, foloseau banii astia pentru a face o masa mare la care invitau si fetele din sat, de Boboteaza parca.
Cand sunt lasati sa plece – cam devreme totusi fata de alti ani, copiii cu sacose se napustesc in fuga – un fel de survival of the fittest - catre prima poarta (in general a noastra, mai putin in dimineata asta), pentru a lua mult-ravnita napolitana, sau turta-dulce, sau biscuit sau covrig.
Sunt inca in casa. Presimt pericolul. Rostesc cu finete “Mi se pare ca au plecat, ba!”. Ies din casa cu cosul de biscuiti, un scaun si o caciula pe care urma sa mi-o pun pe cap. Aud copiii urland “Buna dimineata!” si plecand pe-aci la deal. Am ratat startul! Cu un gest artistic, abandonez scaunul in mijlocul potecii, arunc caciula in balarii si ma reped spre poarta. Apuc sa zbier catre tata, care venea cu intariri (al doilea cos cu pachete de biscuiti) ca ne vedem mai la deal, la poarta verisoarei mele, ca impartim biscuitii de acolo. Alerg, fac slalom printre copiii hamesiti (pe o rampa de peste 20 de grade), salut din fuga vecinii punctuali, aerul rece imi intra pana in strafundul plamanilor si – victorie – ajung pe podisca verisoarei mele putin inaintea hoardei de copii. Incep sa impart la biscuiti, mai fac si cate o gluma cu copiii. Sunt ciufulita, nici nu tin ochii bine deschisi, ca nu am apucat sa ma spal pe fata, de dinti nici nu mai incape vorba. Cand sa se termine biscuitii din cos, apare tata cu a doua tura. Se termina copiii, vara-mea pesemne nu a apucat sa se trezeasca (venise si ea cu o zi inainte si daduse cu lavabila o camera, deci e obosita), plecam la vale. Socializam cu vecinii, ne uram sarbatori fericite si facem schimb de dulciuri.
Ajung in casa. Mi-e somn, si parca au trecut doar 3 minute de cand am alergat. Ma pun in pat, vreau sa dorm.
Ora 10.30
Hm, deci in total am dormit aproape 14 ore. E cam tarziu. Ma imbrac sa plec la biserica, e duminica.. Oricum de cand au pus difuzoare, parca imi canta slujba in casa.
Ora 18.00
Am mancat de pranz si m-am culcat iar. M-am trezit acum juma de ora. Ma pregatesc sa plec prin sat cu colindul.

Luni 25 decembrie, ora 3.00
Pe la ora 18.00 am luat vreo 2 guri de miere si vreo 2 de tuica, sa-mi fac curaj. Au venit sa ma colinde si am plecat cu ei. Am fost eu, Vasi si Io, Bogdan, Radu si Georgi, si vreo 10 copii de clasa a opta. Si o chitara. Daca a fost vreun moment in care sa simt intr-adevar ca vine Craciunul, asta a fost. Am luat casele la rand, vreo 7 ore, si nu am terminat tot satul. Unii ne invitau si in casa, ne serveau cu mandarine sau dulciuri, si uneori tuica (pentru adulti). Cu ocazia asta mi-am facut rost si de masina cu care sa ma intorc in Bucuresti, si m-a bucurat mai mult gestul decat faptul in sine (intamplarea a facut ca la dus sa merg cu masina mea, dar intre timp sa aiba ai mei nevoie de ea, si sa trebuiasca sa ma intorc in cel mai rau caz cu microbuz early in the morning si autobuz.. cu ocazia asta m-am hotarat – mai pot sta cateva zile, daca am cu ce sa ma intorc). Pe unul din drumurile din sat era zapada mare si ghetus. Si foarte frig. Daca era asa peste tot cred ca n-am fi rezistat. Pe la ora 1 facem un scurt popas (eu cu fetele) sa mancam o ciorba si o sarma si sa bem o visinata. E cool, ne-am mai incalzit.
Primim sume diverse, 30, 50 pana la chiar 130 lei. In final, 1400 lei (paishpe milioane), bani care se vor duce la copii si in fondul clasei a opta.
E 3 noaptea si m-am intors acasa. Raspund la sms-uri, care m-au insotit in orele astea cat am colindat prin sat. Ma pregatesc sa ma culc.
Ora 14.30
Am venit de la biserica si am mancat. De dimineata au venit copii la colindat – cu steaua si cu “irozii”. Nu am auzit nimic pentru ca, evident, era prea devreme pentru mine.
Ma cheama patul iar. Mai raspund la sms-uri, printre picaturi. Poate diseara reusesc sa trimit si eu sms-uri, nu doar sa raspund la cele primite. Dar asta dupa ce ma trezesc.
Ora 19.00
Iar am dormit vreo 3 ore, dupa pranz. Ne punem la masa. Ma apuc in sfarsit sa dau sms-uri si cateva telefoane “de sarbatori”.

Miercuri 27 decembrie ora 17.00
M-am trezit iar la 10 jumate. Pasta de dinti mi-a inghetat in tub – de fapt nu e vina ei ca am lasat-o afara, si cum am pus periuta de dinti pe marginea chiuvetei, a inghetat si s-a lipit. Ma dor deshtele rau de totde la apa rece, da’ nu ma pune nimeni sa ma spal pe dinti afara.
Nu mai stiu exact ce am facut zilele trecute, in afara de faptul ca am dormit. Mult. In afara de ieri... Probabil ca am reusit sa recuperez.
Ieri am fost pe afara sa fac niste poze, dupa ce am ramas singura, ca au plecat ai mei. Era foarte soare, dar ingrozitor de frig. No snow, doar pe munti.
Aseara am fost in vizita la niste prieteni. Printre altele, am jucat pe calculator un joc romanesc de cultura generala (geografie si istorie). I-am batut aproape de fiecare data, nu ma asteptam. M-am intors acasa pe la doishpe, am mai lucrat putin la laptop si m-am culcat. Azi, evident, m-am dus iar la biserica (a treia zi de Craciun) si apoi am avut niste treaba.. cu niste oi care intrasera fraudulos pe locul nostru. Apoi am carat apa la vaci, trebuie sa fi fost foarte insetate.. altfel cum pot 2 vaci sa bea mai mult de 80 de litri de apa odata.
Am auzit ca plec maine pe la 11. Ma opresc, am scris destul.
Ora 21.52
In dupa-amiaza asta nu am dormit. E clar, mi-a ajuns. Am dat telefon la M, cu care voi veni maine spre orasul sentimental, sa imi spuna la ce ora pleaca. Mi-a fost foarte greu, hm, felt a bit shy. :) A zis ca o sa ma claxoneze cand ajunge.
Observ ca atunci cand fac eu focul consum o groaza de lemne. O fi si asta o arta, tre’ sa studiez problema cu focul mocnit.
M-am uitat la un filmulet de juma de ora, si acum ascult niste trip hop. Intre timp, chiar acum cateva minute mi-am pus varianta pe vioara de la My Im*ortal. N-o mai ascultasem de mult, am zambit, de fiecare data imi aduce amintiri... din ce in ce mai estompate, din fericire. Nu-i nimic, asa ne identificam limitele. Cica depresiile netratate cresc cu vreo 15% riscul sinuciderii. :))
Si apropo, varianta reggae a melodiei de mai sus e fix ca o manea, nu credeam sa-mi fie dat sa aud.
Din cand in cand ies pe balcon sa vorbesc la telefon, nu prea e semnal in casa. Very cold indeed.

Joi 28 decembrie.. seara
Am sosit acasa, am venit cu M. A fost cool. De dimineata, bunica a plans. Se chinuia sa se abtina, sa nu o vad. Probabil pentru ca plecam..
Plec la cumparaturi pentru plecare.
Trebuie neaparat sa fac ordine pe aici.

"Iarta-ma ca-ti spun ce cuget, Mos Craciun..."

De dimineata, in drum spre serviciu, am mai gasit ziarul "Comp*ct" la metrou, era un teanc, ceea ce inseamna ca intr-adevar multi au plecat deja in concediu. Maine dimineata plec si eu to home, nu stiu cat de dimineata pentru ca sunt foarte obosita. Pe deasupra, aventura de anul trecut cu pietrele pravalite pe Valea Oltului se pare ca e gata sa se repete, zilele trecute au fost iar probleme si s-a circulat pe un singur sens. Ramane de vazut - nu reusesc sa ajung SAU ajung dar nu reusesc sa ma intorc SAU ma duc si ma intorc in 5 zile fara probleme.
***
Val, ghici cu cine m-am intalnit aseara in magazinul Unirea. Daca il mai tii minte... cu... prietenul nostru Miron, de la Resita. Inconfundabilul. Ala cu "timpul personal", am uitat cum ii zicea. Sigur il tii minte. Era cu prietena lui, arata foarte bine, fusesera la un interviu si se plimbau prin oras. Eu eram cu treburi, n-am stat mult de vorba, dar oricum, care-s sansele... Ca si anul trecut cand m-am intalnit cu Asia pe podul de la Sighi, just like that.
***
De dimineata a venit Mos Craciun, mi-a adus un urs mai mare si mai pufos. Noaptea e ok, dar daca se face lumina preferi sa nu te uiti la el. Saracul. Nu e vina lui, dar e chiar un urs nereusit. E.. doar mare.. Si are 2 ochi negri. Cred ca e si putin diform, o sa ma uit diseara de exemplu daca are membrele egale doua cate doua.
O sa ajung sa il iubesc si asa. Totusi poate ii pun un sac pe cap. De fapt, nu, o sa il tin sub patura tot timpul, cel mai corect. Probabil unii ursi sunt urati tocmai din motivul asta, cred ca le e si mai bine decat celor frumosi de pe raft.
***
Aseara am fost la o petrecere, intr-un bar inchiriat, si apoi timp de o ora jumate mi-am dus prietenii pe la casele lor (erau 4). A fost frumos, ca intotdeauna, sa ma plimb noaptea prin oras. Aceeasi remarca - "ce frumos e cu tine cu masina, si ai o muzica asa buna".. Toata lumea zice ca are amintiri frumoase dupa drumurile cu mine, ma bucur deci. Ma gandesc insa ca e imposibil sa nu aiba si altii muzica pe care o am eu. Ar fi chiar trist.
***
Am fost la gala, la Om bun. A fost frumos, iar Daniel Fat (i-as fi pus steluta si la "Fat", as usual, dar totusi..unde? zilele astea intra zeci de persoane aici pe patratel cautand "St*lu En*che", ca pe atunci nu puneam stelute :o), pe care l-am ascultat pentru prima oara, a fost o revelatie. Gen Ada M*lea, si totusi altfel.
Excelent, si Ban*ciu, si Ivan*tki.. D*nu Ol*rasu insa.. tot asa, nu cred ca il vazusem vreodata, dar a fost prea artist si prea sictirit pana si pentru mine, avand un recital pe modelul un cantec - o poezie si aceeasi tonalitate de la inceput pana la sfarsit. Excelente poeziile: "Oamenii tin cu G*gi Bec*li/ Parca-s animali." Suflet de artist, dupa cum spuneam.
***
"Iarta-ma ca te salut numai din usa...
Te-as pofti si-n casa,
Dar mi-e teama
Ca-mi aduci aceeasi vesnica papusa
Si acelasi vechi refren de panorama!..."
Tot la Om bun.. Nu mai stiu cine a cantat poezia asta de Minul*scu, a cantat-o foarte frumos. Cred ca Se*caru (a fost emotionant recitalul..).
Frumoasa poezia, dar e prea nedreapta pentru Mos Craciun [parerea mea!], de-asta nu am scris-o pe toata. Hai sa-i punem in carca lui Mos Craciun toate lucrurile pe care ni le dorim si nu le putem avea. Nu? Mwa-ha-haa, as evil people that we are. Si eu anul trecut, recunosc, am sustinut ca Mos Craciun a murit. Just like that, ca asa am vrut eu. Ca s-a intamplat ceva trist si gata, m-am razbunat pe Mos Craciun, sa vada ca nu mai cred in el. Mos Craciun e vinovat, frateee!
Cher journal, sa-ti spun un secret - in afara de faptul ca Mos Craciun EXISTA, fapt evident de altfel chiar daca ni se pare noua ca nu ne aduce ce vrem, el exista si in fiecare dintre noi. Suntem in mod sigur motivul cel putin unei persoane de a crede ca Mos Craciun exista.

you win some, you loose some

the sky iz broken

Am iesit putin sa-mi iau mancare. Un borcan de zacusca M*ndy si 2 banane. Postul asta [..al Craciunului].. s-a ales praful de el, nu cred ca am tinut post saptamanile astea macar 3 zile la rand, poate reusesc de acum. Poate ca e inconsecventa care ma caracterizeaza in perioada asta.. da' si faptul ca nu prea pot manca numai pateu vegetal. :P
In fine, afara is like shit, adica e super frig si.. ploua.. Pai sa mutam sarbatorile mai spre februarie, cum zicea Marcel.
Unul din avantajele blogului este ca poti sa vezi ce faceai in decembrie trecut pe vremea asta. Vad ca am fost la "Om bun". Astept si acum sa merg, am luat bilete pentru miercuri, la gala.. In rest, office duties & ceva intalniri cu prietenii saptamana asta. De exemplu, aseara m-am intalnit cu Doru.
Noroc ca vineri plec, si poate o sa fie si zapada acolo.. Tot ce astept e noaptea de ajun, cand o sa merg la colindat prin sat cu prietenii [profesorii adica :D], pana la 5 dimineata. That's where the magic is, afterall.
Ma intorc la treburi.
The sky is broken.

Paranormal mornings strike again

Draga jurnalule,
Tu stii cum sunt eu dimineata. Pun radioul sa cante, pun mobilul sa sune cu 5 minute mai tarziu. Incepe radioul sa cante. Ma dau jos din pat nervoasa, il opresc si il pun sa porneasca peste 20 de minute. La fel si mobilul. Ma culc la loc, incepe radioul sa cante, suna mobilul, ma trezesc in ultimul moment cat sa ma spal pe dinti, sa fac un dus si sa ma imbrac.
Nimic nou pana acum, ca doar de o viata intreaga tot asa nocturna sunt. Not my fault really.
Insa.. in dimineata asta mi s-a intamplat ceva ce nu s-a mai intamplat din liceu. Incepusem sa cred chiar ca e totul doar in imaginatia mea. But it happened before quite some times. Si anume.. am visat o melodie, una tampita, pe care o urasc. Nu mai tin minte daca era una de Cindy Lauper, aia cu girls just wanna have fun (chiar oribila) sau aia cu it's my party and i cry if i want to. Cert e ca o auzeam in vis, foarte clar, si dintr-o data a inceput la radio. Cred ca in liceu sau la inceputul facultatii mi s-a intamplat ultima data, cert e ca e interesant. M-am trezit zambind, nu incerc sa imi explic, e doar extremely funny. Poate cand o sa am mai mult timp o sa povestesc si despre intamplarile paranormale de la mine din camera, cand porneste tvul singur. :)
***
Intre timp un scurt update - sambata dupa-masa am fost la Eragon, la premiera. Un film prost, de altfel, dar cred ca m-a furat peisajul suficient cat sa imi placa. Pacat ca in ultima parte am fost prea concentrata pe "cum ies sa merg la toaleta", dupa ce am baut o sticla de apa (toata saptamana murisem de sete, nu imi explic de ce). In plus, exact cand a trebuit sa ies, s-a trezit Saphira din somnul cel de moarte (dragoana, de care eu am zis ca are nume de tziganca si am redenumit-o Garoafa), si am pierdut faza. O singura idee a ramas - "it's better to ask for forgiveness than for permission". Deep. Space nine.
***
Dupa film, tot sambata, am plecat la munte, si duminica am facut un traseu frumos dar scurt. Si.. no snow..
***
Gotta go eat and then sleep. Tomorrow morning, paranormal or not, I'll have to wake up. Noapte buna cher journal.
***
PS: Daca exista Mos Craciun ( si eu zic ca exista), o fi de fapt in fiecare din noi?

the 2 and the bubbles :)

on mute

draga jurnalule,
ce ma fac? ma exprim din ce in ce mai greu. o fi din cauza serviciului. :))
sau e vorba in continuare de interiorizarea experientelor, sau asa ceva. nici sa glumesc nu mai sunt in stare.
of, nu mai stiu sa scriu. da' ma cenzurez atat de mult incat n-as putea scrie nimic oricum.
in primul wee din luna am lucrat, am fost la un tb. a fost.. interesant.. noroc ca s-au imbatat directorii, ca altfel era prea bine.
we asta am avut un eveniment care ar fi avut toate sansele sa ma motiveze. nu s-a intamplat asta.. ma sperie putin situatia, serviciul ca serviciul, dar in alte activitati "sociale" e chiar grav sa iti vina dintr-o data sa fugi. o fi faptul ca nu mai am timp sa fac lucrurile cum trebuie, ca mi se pare ca sunt sub asteptari, o fi conjunctura, or fi situatiile schimbatoare, o fi toata energia mea irosita pentru a-i motiva pe altii si a rezolva conflictele.. poate ca ei ar trebui sa stie, poate m-ar ajuta.. ideea e ca nu mai am energie. poate e si faptul ca acum constientizez cate mai am de invatat.. not happy with myself.
am citit un articol despre auto-motivare zilele astea:
<<"Oamenii incapabili de automotivare trebuie sa fie multumiti cu starea de mediocritate, chiar daca au alte capacitati impresionante" (Andr*w Carn*gie) . Exista doua lucruri care imping oamenii catre succes: inspiratia si disperarea...(...)>>
probabil ca nu mai am inspiratie si nu sunt inca suficient de disperata cat sa fac niste schimbari. desi acum se intampla ceva ciudat: vad o gramada de posibilitati, pe plan personal si sau profesional, parca ar fi o gramada de drumuri bifurcate, si cateva dead ends. chiar si a lasa totul la voia intamplarii e uneori extrem de obositor.
pe strada ascult muzica la casti. asta imi da o stare contemplativa, cateodata, ca si cum (am mai spus-o) nu as apartine lumii asteia. saptamana trecuta am avut niste zile in care simteam ca pasii mei au o alta "apasare". ascultam muzica si simteam putin ca zbor printre oamenii astia prea multi.. niste zile cu multe sms-uri, cu o intalnire intr-un miez de noapte si un mp3 pe mail cu o voce inregistrata (nu, lasa, nu-mi da sa ascult acum, pls. mai bine trimite pe mail. good choice.).. din fericire (zic eu) am facut ce trebuia. in a way.
cica vineri "cot*dianul" va contine un dvd cu "cum mi-am petr*cut sf*rsitul lum*i". titlul asta ma face sa zambesc, stiu si momentul exact cand am zis "atunci cand EU (......) va veni sfarsitul lumii". well.. it didn't though it should already.. am zis asta prin 2002..
eat well. stay fit. die anyway.
am primit ceva frumos in seara asta.
asa cum acum un an, pe 1 decembrie, mi s-a infirmat gandul ca pe mine nu au cum sa ma miste anumite lucruri, in seara asta s-a intamplat din nou: mi-am dat seama ce bine e cand cineva iti aminteste..
"Stiai ca eu nu imi imaginez viata fara tine? :)"

"I am careful not to confuse excellence with perfection. Excelence, I can reach for, perfection is God's business."
Michael J. Fox