first time ice skating

Sunt la tara, stau in pat si scriu. E sambata seara. Bunica-mea zice tocmai acum ca am slabit, sa nu ma supar dar in primavara aratam mai bine. Viata suge, vorba aia.
Am plecat aseara la ora 9 din Bucuresti si am sosit la 0.30, chiar bine. CDul pe care mi-l scrisesem, cu melodii, tot era scuipat afara de mp3 player, da’ am avut alternative. Si drumul asta forestier, ultima parte a lui, noaptea, pe Rondo Veneziano.. mm.. Sometimes you really wish it never ends.
Ieri (sau parca a trecut mai mult de atunci..) tocmai ma pregateam sa postez cand s-a intrerupt curentul. Scrisesem mult.. Pacat, simt ca eram mai in a funny mood.
****
Mda, vroiam sa scriu despre “first times”. Every first time poate fi o lectie. (?) Lame statement indeed.
Duminica seara am mers la patinoar. Mai fusesem o data, mai demult, cu Laurentiu, dar primisem niste patine din alea de patinaj artistic, din piele, pentru care suntem cu totii prea fragili.
Muream de frica, evident. Partea reflexiva din mine, daca nu unica, carevasazica care este, a debitat niste ganduri profunde. Si anume, pe drum, cineva dintre noi vorbea la un moment dat despre celebrul “Nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este strain”. Am senzatia ca eu. Absolut evident ca nu e adevarat, mai ales ca vorbeam chiar despre activitatea ce urma. Si nici nu cred ca ar putea fi. Aristotelu’ ala care a scris-o trebuie sa se fi dat mare si atat, asa cum fac si eu cateodata. Ce, pe vremea lui existau patine? Asta cred ca a fost concluzia numarul unu.
Concluzia numarul 2: no pain no gain. Cateodata fals, dar de data asta am vazut-o la Razvan. Pai de-aia stie el sa se dea, ca risca. La final avea spatele si capul defecte. Si o mana, ca si mine. Dar are stil.
Concluzia numarul 3: Val – acest Osho al romanilor nedescoperit inca - care imi zicea: “Apleaca-te in fata si nu te mai gandi la altceva.” Si eu care ma gandeam dinainte la Osho, care zicea cam asa: nu dansa, fii dansul; nu inota, fii apa. Un fel de “esti ceea ce bei”, sau poate asta e o cu totul alta discutie, despre reclame la apa minerala sau despre alcool. Ok, si dupa ce am incercat sa fiu “patinele” sau gheata sau actiunea in sine, a fost mult mai bine. Asta daca nu ma gandeam prea mult la nesiguranta.
Paranteza: am o problema cu incertitudinea – prefer sa merg pe bicicleta printre masini decat sa calaresc un cal pe o pajiste. Poate si pentru ca ultima data era un cal mare mare si gras de tot, din ala din Apuseni, si.. fara sa pe el. Senzatie cu adevarat unica, eram pe el si il tineam de o sfoara si avea o burta atat de mare incat in pasul lui de cal leganat puteam sa cad oricand in orice parte, parca stateam pe o suprafata orizontala.
Deci, revenind la vorba lui Osho “fii apa”, am reusit o vreme sa merg destul de bine (am observat chiar ca merg mai bine in sens trigonometric decat invers) pana cand totusi nu mai depinde doar de tine totul ci si de cei din jur pentru ca...
Concluzia numarul 4: Dupa ce cazi (chiar daca e din vina ta, chiar daca doar intra unu’ in tine si te aduni de pe jos – atentie vorbim despre patinaj inca), dureaza o vreme pana sa ai curaj sa love like you’ve never been hurt before. A, vorbim despre patinaj inca. Adica.. sa fii atent ca dupa ce te ridici sa ai acelasi curaj ca inainte.
Concluzia numarul 5: este o non-lectie (Del cred ca imi va da dreptate, am mai impartasit cu ea gandurile astea si cand dadeam ture cred si treceam prin dreptul ei). Adica eu nu cred in ea si mi se pare cam simplista. Nici macar nu se bazeaza pe vreo teorie a probabilitatilor. Ma refer la cazaturi - atunci cand am cazut a doua oara mi-a venit in minte teoria lu’ Sylvie care pana la un punct pare chiar adevarata. Ea zice asa: un lucru care se intampla o data este posibil sa se intample si a doua oara. Un lucru care se intampla a doua oara in mod sigur se va intampla si a treia oara. Este adevarat, a durat mai mult, dar am cazut si a treia oara si atunci m-am lovit putin mai rau. Diferenta este ca pot fi mandra de mine – de fiecare data cand am cazut, s-a intamplat pentru ca a intrat cineva in mine si m-a pus pe jos. Deci se intampla cateodata ca lucrurile care ni se intampla o data sau de mai multe ori, repetat, sa nu fie nici macar din vina noastra. Reliefing indeed.
Concluzia numarul 6 (astea se simplifica din ce in ce mai mult, asa e cand sunt multe) a fost una cu care cred ca am fost, tacit, cu totii de acord. Si anume ca am fi cantat mai bine decat toti aia care au participat la karaoke in seara aia.
Cam atat draga jurnalule, mai vreau sa merg, dar saptamana trecuta am fost pretty (too) busy.