Ioi ma... :)

In drum spre casa, un frig ingrozitor, si ce-mi aud urechile.. la casti, exact cand urcam pe scari.. probabil noul single Cargo. Imediat mi-am imaginat niste rockeri nostalgici si betivi intr-o bodega in care mirosul de Carpati si mirosul de (halbe de) bere se amesteca. Mi s-a parut imposibil, ok, "Daca ploaia s-ar opri" mai era cum mai era, dar asta.. Un fel de romantza - manea, cu versuri absolut speciale. Deci: am gasit pe undeva, cred ca pe versuri.ro, si le las asa, fara majuscule, apostroafe, etc:
pan la luna si pan la stele as zbura
pan la soare n-ar fi departe-n mintea mea
sa te mai zaresc macar o data as vrea
esti frumoasa ca o stea
Pai:
- rima este si incrucisata si imbratisata si fix oricum vrem noi. ar exista chiar si o situatie in care ar parea vers alb, de fapt doua:
1. cand alcoolul produce tulburari de memorie si nu mai tii minte ultimul vers, totul parand nou si cu alta termin-atie
2. cand nu stim exact unde se sfarseste un vers si incepe celalalt, sa luam un exemplu aleator:
"pan la luna si pan la stele / as zbura pan la soare / n-ar fi departe-n / mintea mea sa te mai zaresc macar (!) / o data as vrea esti frumoasa (?) / ca / o stea"
- ritmul nu stiu cum e pentru ca a trecut mult prea mult timp de cand am invatat lucrurile astea, insa seamana cu "Sara pe deal" (ta-tatatatata-tatata-tatata-tata) cu singura exceptie ca ultimul vers e mai scurt, adica o chestie de masura, [of, ce rau imi pare ca am uitat teoria, faceam asa comentarii frumoase in generala si liceu. frumoase, da' critice, asa zicea profa intr-a saptea, ma punea sa comentez comentariile colegilor, zicea sa ma fac critic literar.]
- trecem la continut: daca e frumoasa ca o stea, stele sunt destule, nu trebuie decat sa zbori.
- as adauga - sa zbori noaptea, pentru ca ziua, vezi, stelele nu se vad, ele sunt niste corpuri ceresti absolut inutile ziua, n-ai face decat sa intri in ele, pentru ca nu se vad. sau nici sa zbori nu e nevoie, poti sa le vezi de pe Pamant. noaptea.
- "pan la soare n-ar fi departe in mintea mea" - (revenim la mesterul manole si icar) doar mici probleme cu temperatura, si anume am inteles ca daca depasim 41 de grade creierul devine gelatinos si e primul care cedeaza. de inteles de altfel. deci nu e o problema de departare, ci de caldura, sau cum sa zic..
- particula asta, "mai", am uitat ce este, deci nu pot s-o comentez dar nu stiu de ce mi se pare putin pleonasmica alaturarea cu "inca o data", ca sa nu mai zic ca e patetic si injositor sa zici asa ceva
- cu "zaresc" am avut probleme si cand am auzit melodia - "sa te mai zaresc macar o data as vrea"... ce frumos, ce profund, nu pot descrie in cuvinte. dupa ce-o zareste, ce altceva si-ar mai putea dori, chiar asa..
- "esti frumoasa ca o stea" - pai suferinta poetului se rezolva in ultimul vers, care e mai scurt dar mai profund: nu trebuie decat sa se uite pe cer noaptea, poetul, care este, ca sa-si aline dorul. deosebita comparatia, deosebita si apoteotica. sublim.

Unde-o mai fi Kempes? Oare el stie ca pana la soare n-ar fi departe?