sunsets

In avion, de la Frankfurt la Helsinki, joi, doua ore de apus, intr-una, asa, la miezul noptii (this is just to remember what reminded me of this text, which I read a few days before and it was like i read it for the first time).

- Tare mult îmi plac apusurile soarelui. Haide să vedem un apus de soare...
- Dar trebuie să aşteptăm..
- Ce să aşteptăm?
- Să aşteptăm ca soarele să apună.
La început ai fost nedumerit, apoi ai râs de tine însuţi. Şi mi-ai spus:
- Mereu mă cred la mine-acasă! (...) Într-o zi, am văzut cum asfinţeşte soarele de patruzeci şi trei de ori!
Şi ai adăugat, puţin după aceea:
- Ştii... când eşti trist, îţi place să priveşti apusul soarelui...
- Erai deci atât de trist în ziua celor patruzeci şi trei de asfinţituri?
Dar micul prinţ nu mi-a răspuns.