..one da(is)y..

some stupid thoughts to write down.. i wonder.. the petal u start with determines the last.. or it doesn't matter? or maybe what matters most is the last one.. or only the petals in between? :)
anyway, great photo.

mOnocHroME

[and why does this song sound good and optimistic for me, i wonder?]

Anyway, I can try
anything in the same circle
leading to nowhere
and I'm tired now.

Anyway, I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day
on my old bicycle you loved.

I am pilling up some unread books under my bed
and I really think I'll never read again.

No concentration, just a white disorder
everywhere around me you know I'm so tired now.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me, take me back home
and stay.


Monochrome floors, monochrome walls, only absence near me,
nothing but silence around me.
monochrome flat, monochrome life, only absence near me,
nothing but silence around me.

Sometimes I search an event or something
to remind me,
but I've really got
nothing in mind.

Sometimes I open the windows and listen
people walking in the down streets.
there is life out there.

Don't worry
I often go to dinners and parties
with some old friends who care for me, take me back home
and stay.

Anyway, I can try
anything it's the same circle
That leads to nowhere
and I'm tired now.

Anyway,
I've lost my face,
my dignity, my look,
everything is gone
and I'm tired now.

Don't be scared,
I found a good job and I go to work
every day
on my old bicycle you loved.

Monochrome floors, monochrome walls, only absence near me,
nothing but silence around me.
Monochrome flat, monochrome life, only absence near me,
nothing but silence around me

blog it

mda. e trist, draga jurnalule. nici sa scriu nu mai am timp. era sa scriu zilele trecute din holul hotelului, dar asta ar fi fost chiar jenibil. nu mai am timp sa scriu de acasa. e ciudat, pana acum oricate as fi facut aveam timp de toate..
nu e doar asta. nu pot sa ma exprim. toate gandurile care imi trec acum prin minte raman acolo. inainte curgeau cumva in tastatura. ;)
cica interiorizez experientele. deh, cu timpul cu totii invatam limbajul de lemn. totusi treaba asta cu interiorizarea nu e ok.
ma bucur doar ca in ultimul timp gandesc nu mai complicat, ci mai simplu. actiunile oamenilor sunt generate de chestii mult mai simple si instinctive decat de vreun complot monstruos de protejare a propriei persoane si realizare a propriilor interese.
am sters pozele cu mine de pe blog. acum nu mai e decat patratelu si niste franturi de ganduri si bucati din mine.
dar e interesant cum intalnesti blogger friends of your friends. it made me happy though i still don't know where u write. but we're linked. :))

scriu dezlanat. bucati de fraze, fara legatura intre ele..

am obosit. e prima data in 2* de ani cand pur si simplu nu mai am timp.
ar fi bine daca nu m-ar preocupa atat de mult toate lucrurile pe care trebuie sa le fac. acum, duminica, am ajuns mai devreme acasa. la 4. pentru urmatoarea ora incerc sa imi fac o lista cu toate lucrurile pe care trebuie sa le fac, sa nu le uit.
apoi ies in oras.
refuz in continuare sa devin robotel.
primul weekend liber in 4 luni va fi cel dinainte de Craciun. what to do, what to do. ;)
si apropo, am vrut sa scriu de atunci, dar n-am avut timp si poate e mai bine sa nu detaliez. weekendul trecut am facut cel mai prost *** ever. i was lame, not organized and all. part of it is that my job takes all my resources. mai mult decat ca m-am dezamagit pe mine mi-e ca i-am dezamagit pe cei care au participat. and it should have been the best, it was animat*on tra*ning. a little ashamed with myself..

incep sa vad viata cu binoclul. all the things that happen, all the reactions, emotions, desires of people. all "coincidences". how unique we are.
"- auzi, da' tu nu mai stii sa vorbesti in romana?
- hmm.. you started it [some years ago in some unique moments... - i should have continued]"
this weekend's word is definitely "unique". we remember moments, not days. it's good that we also forget sometimes. i already started..
thoughts. people. lifes. i think i met soo interesting and unique people in my life.
unique. beautiful.
and no, i'm not drunk. not happy, not sad. mixture. as always. unbelievably unique. :D

And if it makes you happy...

...then why the hell are you so sad?

A few years ago, the Nobel Prize-winning psychologist Daniel Kahneman conducted an odd experiment. He had a group of students eat a bowl of their favorite ice cream while listening to a particular piece of music eight days in a row. After the first day, Kahneman asked them to predict how they'd feel about the whole experience once it was over. Their predictions turned out to be way off base. Some students who thought that they'd hate having to eat the same flavor eight days in a row became addicted to it. Some who thought they'd enjoy the experience were eventually repulsed by it. The upshot: people may know when they're happy, but they often don't know what will make them happy. (dintr-un articol mai vechi din The New Yorker)

din b24fun, dobro.. surprinzator..

domus, domus, sa-naltam ?

Articol de Mihai Dobrovolschi

Nu intinati prin familiaritate lucruri mai mari decat voi… Mai oameni buni. Eu nu stiu cine a facut reclama asta. Probabil vina e impartita. O agentie a propus, un client a acceptat. Poate nu v-ati dat seama ce faceti. Poate erati obositi, seara, intr-un meeting room de agentie unde nu aveati voie sa fumati si ati vrut sa scapati. Eu unul sunt credincios, ajuta Doamne necredintei mele. Dar nu oblig pe nimeni sa fie. Insa voi batjocoriti o credinta prin coborarea ei intr-un lant de magazine, o credinta care stiti ca este raspandita. Poate spuneti ca a fost o gluma. Dar. Nu intinati prin familiaritate lucrurile mai mari decat voi. Nu vreau sa infierez, cred ca intr-o tara cu atat de multi credinciosi, fie printre ei si fatarnici, v-ati facut voua un deserviciu parodiind un colind. Oooof. Eram sigur ca la asta o sa se ajunga. Societate de consum. N-am stiut noi sa fim faini pana la capat si sa adoptam capitalismul romaneste, pastrand valori. Nu, trebuie se pare sa intram in anarhia mare ca sa ne reasezam candva. Iar cine ar trebui sa opreasca asta interzice Parazitii sau alearga dupa MISA. Ce-as face eu daca as primi colindatori si, auzindu-i, fi-meu ar incepe sa se zbenguiasca pe langa ei si sa cante dooomus doooomus sa-naltam ? Buna masura a devenit un elastic de chiloti, la noi. Si daca l-as intreba pe cel care a avut ideea asta: mai, omule, dar tu n-ai niciun Dumnezeu ? mi-ar spune probabil: nu, dar am un lant de magazine.

"doar meseria e bratara de aur, buey"

Blog it, zice alex. And so I am blogging it.

On 11/3/06, Alex <...@gmail.com> wrote:

Vroiam doar sa va spun ca m-am simtit foarte bine cu voi in seara
asta. Sunteti cu totii niste simpatici!

*** [adica patratel], ai primit absenta si nu stiu cum o vei motiva!

On 11/5/06, Patratelu' <patratelu@gmail.com> wrote:

Ma bucur ca v-ati intalnit.

Absenta de vineri e nemotivata, pt ca acum fac voluntariat la firma in weekend. Pentru prezente, de luni pana joi..

Ceva proaspat - in seara asta, in drum spre casa, am gasit o bratara de aur in tramvai. Am vrut sa i-o dau vatmanului dar povestea a avut final neasteptat. M-am bucurat totusi ca am gasit-o, desi acum nu e nici la mine, nici la vatman, nici la cine a pierdut-o. Mi s-a parut cool. :P
Hmm.. oare de ce?

back from hawaii

..mm.. mobile gmail..
Iar scriu o data pe saptamana.. Ce sa mai zic.. inca am probleme cu raceala, acasa pot fi gasita treaza doar intre duminica si joi orele 23.00->0.00, maine plec iar (TB).. Cam atat. Am primit cadou.. un 6234.. Multumesc. Inca nu e decodat si pare prea complicat pentru gandirea mea logica de inginer. O sa dureze mult pana o sa-l descopar. Extrapoland, ca si teoria mea despre barbatul cu care tre' sa te mariti - sa ai nevoie de o viata intreaga ca sa te plictisesti de el.
In rest.. la intalnirea de lucru a fost ok dar mi-a parut rau ca nu am putut face mai mult. Eram, evident, racita si obosita. Trebuie sa fac bagajul. Tineti-mi pumnii in we.. Povestim..

new post

Draga jurnalule,
It'z not that I left you or I forgot you or something. Dar timpul...
Ascult "Sky blue and black" pe repeat si mi-ar fi placut sa fiu in parc, nu la birou. Forever autumn. S-au intamplat multe care ar putea fi povestite.
Patratelu tuseste. A fost la curs saptamana trecuta, al treilea curs, tot la Predeal, si era totul galben.. dar nu prea a iesit afara. Noroc ca se vedea pe geam, din hotel. Din pacate nu am putut sta prea mult nici la curs, pentru ca eram ingrozitor de racita si am stat in camera vreo 2 zile, miercuri si joi.. Un pat mare, mare. Bomboane pe perna. Ceai. Lobotomie. Antibiotice. Dar macar sesiunea pe care am avut-o de pregatit noi, eu si Alina, cica a fost cea mai buna din toate. E bine. Desi nu m-am pregatit deloc pentru ea.. starea asta de autosuficienta.. sau lipsa motivatiei..
Duminica seara back home.. Sunt multe de scris, dar nu se pot materializa, sunt doar ganduri si lucruri care se intampla.. ar fi bine sa putem scrie cand mergem pe strada. Cred ca patratelu n-are chef.
In plus, la patratel ii e rau dimineata. Dupa ce ca e racit.. mai si doarme putin..
Desigur, viata e frumoasa "totusi". For me, forever autumn please. Mm, ok, and a little spring from time to time.

..wow..

Din revist@ lui Alin Cristea:

“Un sondaj făcut pe un lot mare de adolescenţi britanici a scos la iveală că personalitatea cea mai admirată de ei (mai mult decît fotbalistul David Beckam, ieşit pe locul II!) este Stephen Hawking, savantul care şi-a propus să explice marelui public misterele universului în volume precum Scurtă istorie a timpului, Visul lui Einstein, Universul într-o coajă de nucă (toate traduse şi la noi), cărţi ce s-au vîndut în lume în zeci de milioane de exemplare. Pentru tineretul britani, Stephen Hawking nu e doar un mare om de ştiinţă, de o inteligenţă şi generozitate de excepţie, ci şi un simbol al voinţei şi curajului. Atins de la 20 de ani de o maladie cumplită – o degenerescenţă a celulelor nervoase ce comandă muşchii – Stephen Hawking a ajuns la 64 de ani, iar faptul că ţintuit într-un scaun rulant şi se exprimă cu ajutorul unui sintetizator vocal nu-l împiedică să lucreze enorm, să voiajeze şi să-şi promoveze cărţile. În cel mai recent volum publicat, el comentează operele a 16 mari matematicieni, de la Arhimede la Descartes, iar în ultima sa conferinţă radiofonică a vorbit despre noua vedetă a domeniului, matematicianul şi fizicianul Edward Witten, care a elaborat o teorie vizînd unificarea mecanicii cuantice şi a relativităţii generale.”

Your Hidden Talent

You have the power to persuade and influence others. You're the type of person who can turn a whole room around. The potential for great leadership is there, as long as you don't abuse it. Always remember, you have a lot more power over people than you might think!

What's Your Hidden Talent?

Romanta meschina - Ion Minulescu

Dac-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decît ce-a fost, te-ai înşelat
n-a fost decît un început de nebunie
de care-ntîmplător ne-am vindecat.

n-a fost decît un zbor de triolete
pe care un poet le-a scris în vis
în cinstea celei mai frumoase fete
şi-a-nnebunit de-ndată ce le-a scris

n-a fost decît ce nu se poate spune
decît cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat
în ritmul unui început de rugăciune
pentru iertarea primului păcat !

n-a fost decît ce-a trebuit să fie
şi, dac-a fost cu-adevărat ceva
n-a fost decît un strop de veşnicie
desprins dintr-un meschin « et caetera » 

Am gasiiiiit !!!

http://www.feeder.ro/2006/05/tamaka-micul-print-mix.html

doo puncte

Lapte cu cereale toata ziua.
Plec de la serviciu.. - Te duc acasa? - Nu, ca merg in centru? - Iar mergi in centru? In fiecare zi mergi in centru? - Da, acum ma intalnesc cu un prieten. In plus, sunt o fire activa, trebuie neaparat sa merg pe jos.
In afara de asta, mi-era dor de Icar si de politistii aia multi care sunt ca furnicutele acum inainte de "some". Si de strazi, si de luminile orasului astuia.
[Patratelu has signed out, she eats popcorn - zice rainforest pe msgr]
Merg pe jos pana la universitate. In fata Ateneului, concert francofon de-a dreptul - Nicu Alifantis. Ma grabeam sa ma intalesc cu cineva la universitate, dar am stat doua jumatati de melodii: am ajuns acolo pe "Ah ce frumoasa despartire" si am plecat repede pe"Trei cuvinte, viata-ntreaga,/ Doua puncte, imi esti draga", ca trebuia sa ajung la fantana. Imi pare rau ca nu am mai stat.
La Caf*neaua Actorilor am asteptat 80 min dupa o salata, inghetand de frig. In drum spre unirii, o reclama desteapta: un panou in mijlocul strazii pe care scria "traieste sanatos! consuma fructe" si la 5 metri mai in fata "aprozaurul". Oare functioneaza?
Mama lor de sobolani, mercuri tre' sa plec la train*ng la Predeal... Iau si laptopu' cu mine. Simt nevoia sa ma ocup de proiectul Teddy. Vorba aia, ce frumoasa despartire. ;)

September ends...

Duminica trecuta am fost la P*atra Mare. Febra musculara s-a imbinat destul de bine cu busin*ss-edu, n-a fost chiar rau. Dar tot despre P*atra Mare, merita mentionat ca suntem in Romania, si ca rucsacul uneia dintre persoanele cu care am fost a fost furat.. la Pest*ra de Gheata. Telefoane, salvamontul nu se baga, politistii din Sacele super de treaba, recunoscut poze la politie.. Am ajuns la ora 0.00 acasa si aveam o saptamana grea. Luni, cineva a sunat ca i-a gasit rucsacul pe o poteca, si lucrurile imprastiate, dar lipseau mobilul si banii. Insa cheile, actele.. echipamentul, tot era acolo. Deci, cum spuneam, suntem in Romania, si trebuie sa ne bucuram daca gasim ceea ce NE-a fost furat, ca si cum ar veni dintr-o data apa calda dupa o absenta de 2 luni, fara sa ne gandim ca de fapt ar fi trebuit sa avem apa calda in the first place.
Days flew by..
Vineri la mai-devreme-numita statuie lui Icar, semaforul pentru pietoni (de langa casa aia de rugaciune cu "Isus te cheama") arata si rosu si verde in acelasi timp. Prilej de reflectii profunde pentru mine.
Ieri Val a luat examenul de admitere la doctorat.. azi am fost cu Alx, Del si Val la Corb*i de Piatra, o manastire kind-of "rupestra", si apoi pe la Brad*tu si Nucs*ara. Am sosit destul de devreme, pe la 21.30.. baie.. food.. somn. Putin blog inainte, ca nu am mai scris de mult.. Nush cat e de coerent.
Dilemele intelectualului la fel de dilematic ca si pana acum raman in picioare. Ar fi bine sa putem scrie in blog oricand, ideile interesante uneori nu pot fi retinute. ;)
Noapte buna cher journal!

my ego and "its" tests

Section 1) Personal Effectiveness:

Your Score: 84%

You seem to know what matters most in your life. you have a good grasp of what is important -- which goals will most fulfill you, and you arrange your time accordingly. Your answers indicate you are living a life of vision, perspective and achievement. You probably want to surround yourself with positive reinforcements to continue this mode of personal growth.

Section 2) Public Effectiveness:

Your Score: 93%

You are aware of those people around you -- their feelings, concerns and needs. You find ways of making every situation beneficial to all concerned. You genuinely care about helping others to achieve their goals, and you keep in mind that doing so can help you to achieve yours.

create new post

Mi-e somn. Vreau sa scriu. Azi am plecat de la serviciu la 6 si ceva, am fost la B sa lucram pt un proiect, apoi am fost la varul meu care implineste o varsta critica, adica se majoreaza.
Ma gandesc cateodata ca pierd atat de multe lucruri care ar merita povestite, doar din cauza orgoliului.. Fricii de a nu da cineva cunoscut peste blogul meu in care sunt umana si scriu despre slabiciunile mele. Ca si cum nu as fi pus si poze mai demult. Sau poate nu ar fi trebuit sa fie atat de personal, sau sa sa scriu atat de personal.. De fapt nici nu am scris..
Catharsis... http://en.wikipedia.org/wiki/Catharsis
The Wikimedia Foundation servers are currently experiencing technical difficulties.
Eh. N-a fost sa fie despre catharsis in seara asta. Diu tu technical dificulties. Dar poate ar trebui sa scriu mai des, poate prin blog ma purific, ca si Cioran.
"Toata viata oamenilor este o stare de betie, intrerupta cand si cand de lumini de indoiala.. Cei mai normali dintre ei sunt beti morti.. Caci treaz nici nu mai poti respira. Cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata." Remember? 2001... o alta poveste...
Nu te sinucide bre dupa ce citesti. Nu asta caut. :)

"Am invatat sa ucid"

Cateodata imi revine fraza asta in minte. E din "Sobolanul" lui Andrzej Zaniewski, cand el, sobolanul, invata sa supravietuiasca.. E momentul cand isi spune: "Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."
Azi, brusc, mi-a venit in minte Mesterul Manole. De fapt, nu chiar brusc. Am plecat de la serviciu pe jos pana in centru, si am trecut pe langa statuia lui Icar. Icar, fiul lui Dedal (parca), a incercat sa ajunga la soare, cu niste aripi din pene lipite cu ceara.. Caldura soarelui insa i-a topit ceara, si el a cazut.
Si apoi mi-am adus aminte de legenda lui Manole. Si imi rasuna in minte melodia, Ana lui Manole.. "Hai Manole fii mai demn/ Cum sa-ti faci aripi din lemn"... Si intelectualul dilematic din mine (nu stiu daca nu cumva suna ciudat la feminin :) a vazut brusc niste asemanari... si nu ca pe ceva trist, ci mai degraba ca pe ceva maret, o grandoare, o lupta pe care o ai pur si simplu, cu ceva, cu viata, nu stiu, fara chiar sa vrei.
Cati dintre noi nu ingropam cate o Ana in zid, metaforic vorbind.. Ceva ce pretuieste mai mult decat orice, si parca dinadins trebuie jertfit. Zidit, cu o parte din tine. "Turla-mi soarbe capu-n ea, in altar e fruntea mea/ Ochii in feresti vor sta spre cer." Si apoi vrei sa iti faci aripi din lemn, si totusi de ce iti mai faci aripi daca nu mai conteaza? Lemn.. Si zidesti pana nu mai ramane nimic, si dintr-o data ceea ce construiai nu se mai darama noaptea, pentru ca in ceea ce construiai a ramas si dainuie de fapt ce ai iubit cel mai mult. Si manastirea devine cea mai pretioasa, pentru ca acolo e amintirea Anei si o parte din sufletul lui Manole. Si e tot ce mai conteaza, dar nu mai esti tu pentru ca poate ai zidit ce era mai frumos in tine. "Pe oriunde sunt zidiri, omul meu sa nu te miri/ Le-au intruchipat doi miri de rand." Pentru ca in ceea ce construiesti trebuie sa fie o parte din sufletul tau. Si poate doar asa ceea ce ai iubit devine vesnicie. Creezi. Si dainuie. Toti avem cate o Ana pe care o zidim. Si daca nu o jertfim, nu putem nici construi, nici uita, nici iubi? Si pe mine m-a zidit cineva... Si eu...

Si cu cat sunt mai bine, mai vesela, mai optimista, cu atat sunt mai constienta de tot ce ingropam pentru asta. Dar viata e frumoasa.
"Am invatat sa ucid. Am invatat toata viata."

Stelele care cad

Daca azi...
E doar o poarta deschisa spre ieri
Si-o sa faci ce-ai facut,
Si-o sa stii ce-ai stiut,
Dar, n-o sa mai stii sa speri.
Mai stai pana maine, sa vezi cum e
Mai stai pana maine, poate nu trebuie
Sa vrei ce vrei, poate, ai nevoie de altceva
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Daca azi...
Drumul pe care erai s-a inchis
Poate ca nu era, drumul pe care trebuia
Sa alergi spre vis...
Sau poate ca da, si poate ca maine
Se va deschide din nou, -n fata ta
Oricum ar fi, ai in fata o zi, mergi spre ea,
Si nu uita:

Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer
Stelele care cad... nu pier
Stelele care cad se duc spre un alt cer

Quotes.. Babylon 5

"No. We have to stay here and there's a simple reason why. Ask ten different
scientists about the environment, population control, genetics and you'll get
ten different answers, but there's one thing every scientist on the planet
agrees on. Whether it happens in a hundred years or a thousand years or
a million years, eventually our Sun will grow cold and go out.  When that
happens, it won't just take us. It'll take Marilyn Monroe and Lao-Tzu, Einstein,
Morobuto, Buddy Holly, Aristophanes .. and all of this ..  all of this was for
nothing unless we go to the stars."

"Then I will tell you a great secret, Captain. Perhaps the greatest of all time.
The molecules of your body are the same molecules that make up this station
and the nebula outside, that burn inside the stars themselves. We are starstuff,
we are the universe made manifest, trying to figure itself out. As we have both
learned, sometimes the universe requires a change of perspective."

"An old friend of mine once quoted me an ancient Egyptian blessing:
'God be between you and harm in all the empty places where you must walk.'"

"You know, I used to think it was awful that life was so unfair. Then I thought,
wouldn't it be much worse if life were fair, and all the terrible things that happen
to us come because we actually deserve them? So, now I take great comfort
in the general hostility and unfairness of the universe."

"Hey, come on Chief, it's not your fault. I heard what happened. You offered to
help, he walked away."
"Yeah, I know, but the thing is: sometimes people walk away because they want
to be alone, and sometimes they walk away because they want to see if you care
enough to follow them into hell. I think I went the wrong way."