Odata...

Odata am ucis o vrabie.
Mi-am adus aminte de asta in weekend, cand eram in masina. Veneam de la mare, eram singura in masina, era in august 2006 si s-a izbit de parbriz. Draga jurnalule. Daca te intrebi cum de stiu daca a murit sau nu.. o sa zic ca pur si simplu stiu ca a murit. Fara detalii oripilante pentru ca stiu ca esti fire sensibila, de artist.
***
Pe google groups sunt inscrisa nu stiu cum pe un grup de evenimente. Primesc mesaje cu update-uri, dar nu intru niciodata. Pana in seara asta. Ca sa vad ca, pe un topic foarte serios, despre ruine recent descoperite in centrul Bucurestiului, se converseaza Ciobanul Bucur Obor si Marilena Tun.
***
E ciudat, ca nu mai stiu sa scriu nimic, am scris o data la 2 saptamani de o vreme, si inventez acum cate ceva pentru ca te-am parasit. Apar asa, cu angoasele mele pseudo-intelectuale, cand si cand.
***
A fost iar plecata. O sa ma scot de la intretinere, eu insami, luna asta. Am avut work meeting in al doilea weekend din martie, the most complex ever, si apoi in al treilea, adica weekendul trecut, am avut intalnire de evaluare, la Sinaia, pt TOT. Mai exact de joi. Iar maine sunt inca sanse, mici totusi, sa plec la tara. Poate ma hotarasc mai incolo. Ar trebui sa-mi fac bagajul, daca e asa.
***
Credeam ca nu mai pot sa scriu. Probabil nu prea mai pot. As I already said to most of my friends, I feel brain damaged. De doua ori, si saptamana trecuta si saptamana asta, m-am culcat la 20.30 si m-am mai trezit a doua zi dimineata. Inadmisibil.
***
Candva, cand o sa am timp, o sa transcriu de pe inregistrarea audio cateva texte ale unui taximetrist care ne-a dus intr-o seara spre casa. Diagnosticul meu a fost schizo, dar mi s-a parut fascinant tot ce spunea. Coerenta, sintagmele, cuvintele, ideile.. Parca mi-as dori si eu, asa un pic cat sa nu se vada. Halal intelectual dilematic. :)
***
Aseara am stat putin de vorba cu o persoana deosebita, maica A.. M-am bucurat ca ne-am intalnit. How different we all are... and how unique.
***
Apropo, Stingo, de discutia noastra din tren. Stingo ne povestea ca a tradus un documentar despre budism si i s-a parut foarte interesant, si am inceput sa vorbim despre meditatie, libertate, dependenta materiala... Si Cati, colega noastra proaspat insarcinata, facea ce facea si readucea discutia la nevoile de baza, si era revoltata de conditiile in care traiesc calugarii budisti si in care noi n-o sa putem trai niciodata. Ma rog, nu cred ca pot sa descriu in cateva cuvinte dar... Nu stiu daca s-a vazut (adica s-a vazut ca i-am si zis) dar imi venea sa deschid geamul, ca pentru Bubico ala, oricum ma enervasem mult prea tare. Noi filozofam acolo despre peace of mind si ea, din cand in cand, calma si parca pe jumatate adormita "hai mai, ca va spun eu, cum sa poti ma sa traiesti in conditiile alea." Ma amuz si acum de cat de tare m-am infuriat.
***
Draga jurnalule, te las. Poate nu pentru o perioada atat de lunga. Aveam si niste intrebari de pus, multe, multe, pe care vroiam sa le scriu aici. Din astea existentiale. Dar le uit, vin si pleaca.
Caut o poezie de Blaga. Mi-am adus asa aminte de ea. Cand imbatranesti iti aduci aminte cate ceva frumos, demult uitat, si te minunezi. Un fel de "ioi!" care survine din ce in ce mai des si in locuri inedit de banale, in statia de metrou, pe strada, la o coada, in tramvai, de vorba cu cineva.
Caut poezia aia...