Being with you and not being with you is the only way I have to measure time

...asta spunea Jorge Luis B*rges... si da, hm, se intampla cateodata sa simti asta. Si cred ca un om este cu adevarat om daca ar exista "cineva" pentru care ar putea sa renunte fara regret la cea mai mare pasiune a sa.
Si acum, daca ma gandesc bine la asta... da, am mai zis-o... eu nu am nici o mare pasiune. Nu imi plac extremele. Iubesc cate putin multe chestii. Poate ca in ultimul timp imi iubesc foarte mult masina.. patetic as zice :) ..dar s-a creat o conexiune speciala mai ales dupa drumurile lungi, dupa marele numar de zile si nopti petrecute la volan, mai ales in ultimul an. Imi place sa ascult muzica si sa conduc.. Da. E ceva ce am promis ca o sa explic o data, tristetea aia care te cuprinde pe la 5 dimineata, cand conduci si esti singur sau toti ceilalti dorm... e greu de explicat. Nu e chiar o tristete, e o revelatie a faptului ca de fapt prin viata treci absolut singur.. sau poate sunt prea pesimista? Da, poate. Cu cat iubesti mai mult oamenii, cu atat.. da' nu vreau sa filozofez pe tema asta acum. Spuneam decat de revelatia de a fi atat de singur si in acelasi timp atat de responsabil pentru tine si pentru ceilalti.. revelatia asta pe care o ai cand mergi noaptea pe un drum pustiu, cu muzica "gilette" (adica pentru taiat vene) in boxe. Si apropo, nu m-am gandit NICIODATA la sinucidere, in caz ca pe cineva a speriat comparatia. Deci.. atunci esti tu cu tine, si atat, si masina, si drumul. Si tu. Si gandurile tale. Care includ alti oameni, dar oameni care nu sunt acolo, cu tine. Sau sunt dar dorm. Si interesant e ca incepe sa-ti placa tristetea aia. De parca ar fi a ta..? Si iti aduci aminte de zilele petrecute cu prietenii, in care faceai pe clovnul. Poate cumva doua treimi din ei te considera o superficiala. Doar glumesti tot timpul, nici n-ai avea timp sa fii atenta la ceilalti. Ei nici macar nu conteaza. Poate eventual cred ca iti place sa fii si in centrul atentiei. Da, te cunosc.. Cool! Incurajator! Hm, dar tu urasti asta.. Urasti sa faci pe clovnul, dar iti place sa glumesti, sa faci jocuri de cuvinte, sa porti discutii interesante si constructive, sa asculti. Esti optimista, poate vrei sa fie si altii. Dar ei cred ca esti superficiala, egocentrista, ca ai prea multi prieteni ca sa iti si pese de ei.. ca si cum lor le-ar pasa de tine at least as much. Ca de fapt nu iubesti oamenii, ci doar te dai bine pe langa ei. Vrei sa te placa. E o chestie politica sa fii pupincurist. Asa ajungi sus. Profiti. De-aia te porti frumos. De fapt ei cred ca doar te prefaci. Ca in realitate mushti. Esti ipocrita. E doar o masca de om caruia ii pasa. Si tu, pana la urma, cu varsta, trebuie sa te convingi ca nu conteaza ce spun ei. Un sut in fund e un pas inainte. Mai multe suturi in fund sunt o cadere in branci. Te ridici si ce faci? Poate te apuci sa citesti carti motivationale. Bun! Perfect! Exact ce iti trebuie. De ce sa iti pese de ce zic altii? Pot sa creada ce vor. Tu... trebuie sa fii tu insuti! Sa te exprimi. Sa ai incredere in tine. Sa pleci cand esti nefericit. Sa te distrezi. Sa nu iti pese. Sa pui punctul pe i. Sa bati cu pumnul in masa pentru drepturile tale. Sa injuri chelnerita, vanzatoarea, arbitrul. Sa nu suferi dupa cineva. Nu are rost. "Iti faci rau." Nu merita. Nu meriti tu sa-ti faci asta. Ca si cum merita sa-l iubesti, dar acum nu mai merita sa suferi. Ma intreaba cineva acum pe messenger: si totusi, de ce murim repetat (asa cum scrie pe statusul meu).. raspunsul este: tocmai pentru ca ne pasa. Si da, e bine ca ne pasa. E bine ca simtim, e bine cand suntem veseli, tristi, fericiti, dezamagiti. E bine ca simtim ceva, orice. Asta ne face mai oameni. Si esti in masina, la volan, dimineata, inca nu s-a facut ziua, ai trecut de limita aia depresiva a oboselii si sirul gandurilor continua. "Asta ne face mai oameni." Hm, ciclic, ca in "Padurea sp*nzuratilor". "Asta ne face mai oameni." Da, exista "Cineva" pentru care as preda cheile de la masina. Nu mi-ar parea rau. As renunta la ceea ce este in prezent cea mai mare pasiune a mea. Pentru cineva. Si asta ma face mai "umana" ca oricand? Si totusi.. te simti mai singur uneori cand esti cu cineva decat atunci cand esti chiar singur. Hm. Si esti la volan, si e noapte. Gandurile astea.. or fi pentru ca asculti Ch*lian? Pai da, daca nu asculti "Papichulo". Sigur. Atunci ai gandi altfel. Mai vesel dom'le. Ce atata tristete. Atatea ganduri inutile...Ce sens are? In fond, de ce sa iti pese? De ce sa existe cineva pentru care sa renunti la cea mai mare pasiune a ta? Nu trebuie sa renunti la cea mai mare pasiune a ta pentru nimeni. Un sacrificiu atat de mare pentru cineva.. De ce sa te simti vulnerabil? De ce sa admiti ca iubesti pe cineva? De ce iubesti? Ca sa fii vulnerabil? Ca sa te raportezi mereu la persoana aia? Ca sa iti ingradesti libertatea? Ca sa poti renunta chiar si la cea mai mare pasiune a ta? Ca sa faci atatea compromisuri? Ca sa suferi? Pentru ce? Pentru cine? Merita? Hmm... da!
Si esti la volan, e aproape dimineata.. in curand intri intr-un oras. O sa gasesti un drive-thru.. Un McD*nald's. Da! Ce atata Ch*lian?
PS: randurile de mai sus parca ar fi fost scrise de un psihopat. Nu e cazul. Sunt si un exercitiu stilistic.. poate cateodata, rar, am inspiratie.. si mai si dramatizez putin, sigur. Doar sunt o superficiala.