Nu ar trebui sa scriu, pentru ca sigur o sa scriu prostii.. Am fost la denie in seara asta, la Sf. Elefterie, in piata Ero(r)ilor, apoi ne-am intalnit sa vorbim despre nunta. A, si ziua am fost in gradina japoneza o juma de ora, a fost foarte frumos.

Maine, surpriza, nu merg la serviciu, asa ca probabil pot sa plec mai repede din Bucuresti (in palma arde drumul...ciudata treaba-i viata...), dar inainte de asta trebuie sa-mi caut ceva haine. In orasul asta am probleme sa-mi gasesc pana si o pereche de blugi ca lumea - inca n-am gasit.., ce sa mai zic de haine de nunta..

Ma pocnise asa un dor de munte, de sambata incoace.. Ma gandeam la concediu, dar daca imi schimb serviciul poate se schimba si lucrurile. Colegul meu cel nou zice in cunostinta de cauza ca ar trebui sa plec, ca sefu' ma strica la cap. Pe de alta parte nu vrea sa plec. Cred ca am face treaba buna impreuna.. si imi place.. dar nu merita.. Si daca plec, hm, nu stiu daca e bine unde ma duc, dar mai am timp sa ma gandesc la asta, 2 saptamani. Si daca nu plec, pana in iunie nu cred ca imi iau nici o zi de concediu, deci pot sa ma gandesc mai mult la munte si la mare (marea.. nu mai mult de 5 zile..) si la forum si altele din categoria asta si la tara si mai mult decat de vineri seara pana duminica.

Am racit, mi-e somn, am venit tarziu ca am avut de vorbit multe despre mancare, muzica, francezi si alte combinatii, nu imi dau seama exact daca am stabilit ceva (in ultimul timp merg de 1.5 ori pe saptamana cu taxiul acasa seara), si nu mai e mult pana weekendul viitor.
Azi a fost una din zilele cu ploi si cu melci, doar ca n-a plouat deloc. Sunt autodistructiva si e bine sa nu scriu deloc. In seara asta nu m-am gandit decat ca trebuie sa fac ce e bine, ca nu e greu, ca am facut asta si cu Horatiu, am putut, si el poate m-a iubit cel mai mult of all people. Si atunci it was "the right thing to do", and he knew the way after that. Si nici nu stiu de unde au venit toate gandurile astea. Si ca pot, si ca poate asa e bine. Poate nu pentru mine? Dar "trebuie". Si m-am mai gandit azi asa, out of the blue, ca afterall we die alone.

Despre Paste nu scriu, a venit prea repede.
O prietena m-a sfatuit odata ca atunci cand sunt trista sa ascult o melodie care pe ea o inveseleste intotdeauna. Nici nu o stiam pe atunci. The Cure - "Just Like Heaven". Eh, la mine nu merge asa.. poate o sa treaca.. Oricum plecam impreuna, eu cu gandurile, avem timp pana luni.
Good night for now..