"Is like eating life with a big spoon"

Pai nu stiu ce sa scriu, tocmai am facut un joc in care am fost voluntar ales cu forta si la final m-am asezat pe un prosop ud, asa ca acum stau pe juma de scaun. Nu stiu ce sa zic decat ca la ora 7 (dimineata) mi-au cantat La multi ani in sala de mese si mi-au adus tava cu mancare cu lumanari, ca o mare pomana sau coliva. Si in seara asta au facut petrecere si mi-au cumparat cadou (de la Sport Shop, yay) si tort si in principiu m-am simtit ciudat pentru ca nu prea ma simt bine in centrul atentiei, dar grupul e super si ma simt bine desi nu prea am interactionat. Asta am mai scris cred dar merge sa ma si repet. E bine ca scriu aici pentru ca de fapt nu stiu exact de ce e bine, dar e bine. Imi clarific gandurile, e ca o evaluare desi nu o sa devina un obicei. Stau la net juma de ora la 2 zile, imi ajunge exact cat sa-mi sterg mailurile..
Azi am mers in padure, in ce a mai ramas din ea. M-au uimit camioanele cu macara incorporata, una foarte flexibila, care incarca lemnele si ma gandeam la saracii moroseni, aia care castiga milioane pe zi furand din padurea patriei, cum incarca ei saracii la lemne rupandu-si spatele.. si ce randament ar avea cu o masina de-asta. Am muncit vreo 4 ore, fara pauza de pranz, si la un moment dat am mers cu Ciprian si cu Alex sa stam la umbra pentru ca nu prea mai era treaba si oamenii stateau in soare asa, de amorul artei. Si cand au trecut pe langa noi m-am aruncat in hau, ca sa nu ma vada, la fel si Alex, iar Ciprian s-a pitit in iarba. Cred ca ne-au auzit totusi pentru ca au venit la buza pantei si au inceput sa rada, a fost putin penibil dar foarte amuzant.
In seara asta m-am dat pe TatraBob, a fost interesant dar nu sunt fanul vitezei excesive pe curbe asa ca am cam folosit frana.
Multumesc, la final, lui Dumnezeu, asa, pentru tot. Si parintilor mei, carora nu cred ca le-am multumit niciodata. Ei nu citesc asta, da' oricum.. :) Si celor care mi-au trimis sms-uri. Vreo 16. Dintre cei care au stiut ca e ziua mea. :P Pentru ca de altfel nu asta conteaza.
A trebuit sa-mi pun birthday wish cand am suflat in lumanari. Nu mi-am pus, de fapt stiu ce-mi doresc si fara un moment special de introspectie. Oricum, cred ca sunt ok.
Imi vin in minte 2 melodii, una e a lui Leonard Cohen din Natural Born Killers, si una e Damien Rice - The Blower's Daughter. Asta a lui Damien Rice e singura pe care o am in minte de cand am venit. Maine ne trezim la 8, o ora in plus de somn. Astia vor sa merg acum sa le dau lichior de ciocolata. Hm, eu nu am pus alcool in gura de cand am venit. Ma simt bine ca muncesc. Nu vreau sa bea/bem la ora asta.. da' asta e. Au vrut sa vina la ora 0 sa-mi cante, azi-noapte, dar nu stiu ce s-a intamplat, decat ca mi-a zis Carmen ''Bai au vrut sa vina sa-ti cante azi-noapte, imagine that!'' Ma rog, cred ca le-a zis ea ceva de nu au venit. Cool girl. Inca 3 saptamani.
Iar am scris mult, nu ma recunosc. Poate de asta vorbesc mai putin?
Ma rog inca o data ca cei care stiu de blogul asta (putini fiind oricum) sa nu citeasca ce scriu.
Am fugit. E tarziu, mi-e somn. Aici e 22.55. Carmen inca vrea lichiorul din masina. Am amanat momentul cat am putut. Asta e, merg la baut? Hm.. ma duc..