Acum, din Slovacia

In mod sigur nu o sa fiu coerenta in seara asta. Sunt foooarte obosita, o fi de la cele 14 ore de condus de vineri, desi nu am simtit nimic atunci. Ma rog, sa zicem ca am ratat putin destinatia si am ajuns in Tatranska Lomnica instead of Banska Stiavnica. Daca am scris denumirile corect poate nu sunt asa de obosita... hmm... Sambata am fost totusi din nou in Tatranska Lomnica, si ne-am intors seara. Am fost acolo sa vedem unde vom sta urmatoarele 2 saptamani si sa ne intalnim cu comisarul UE pe educatie si cultura Mr. Jan Figel, care mi-a placut foarte mult. Doar cu soferul, fara douaj'de bodyguarzi si fara cravata. Am luat locul 1 la un concurs de facut nu stiu ce mancare traditionala slovaca, eram 6, din singura tara prezenta care nu era in UE. Am discutat cu Mr. Figel putin de inundatii, m-am simtit legata la maini. I-am zis ca ne gandim la un proiect EVS in legatura cu asta.. In continuare cred ca in Romania e de zece ori mai greu sa faci un lucru, si totusi iubesc tara asta. Adica aia. Romania. Mi-e dor si nu as vrea sa raman pe aici sau pe oriunde. Deci, ziceam ca Figel mi-a facut o impresie extraordinara. Apoi, ne-am intors in Banska Stiavnika unde avem on-arrival training pana marti, si azi am facut ceva team-building activities in echipe mixte. Nu simt nevoia sa socializez prea tare dar a fost ok, desi astia din echipa erau mai morti decat mine. Printre altele a trebuit sa pupam oameni necunoscuti prin oras si sa ne pozam facand asta. I am a shy person, in plus nu vreau sa ma pup cu nimeni. Noroc ca nu pot folosi tastatura asta asa cum trebuie, ca bagam niste emoticoane. Ce obicei prost domle. Nici apostrof nu gasesc. Nici semnul intrebarii.
De fapt, in prima parte a zilei am vazut niste filmulete despre dezastrul care a avut loc in Tatra anul trecut, pe 19 noiembrie. In 4 ore. Daca citeste cineva asta, poate sa dea un search, pe net sunt niste poze de te inspaimanti. Cand scriu asta ma gandesc si la inundatiile din Romania si la faptul ca e comod sa nu ma gandesc la ele deloc. Ca si cum exista ALTII care sa faca CEVA. Trebuie sa ma concentrez totusi, ne asteapta 4 saptamani de munca aici. Planuim sa si urcam putin, muntii astia sunt frumosi!! Desi astia ne-au pomenit azi numai de oamenii care au murit pe acolo. Anul trecut, o voluntara EVS din Suedia.. chiar zilele astea un cercetas din Olanda, acum ceva timp 2 cehi campioni mondiali la rafting. Noi, cei 6 romani, avem planuri mari dar cica nu avem voie pe unele trasee decat cu ghid. Si oricum avem putine zile libere.
O sa scriu peste cateva zile ce s-a intamplat si de ce Tatra arata acum ca dupa un adevarat cataclism.. Its unbelievable.. nu stiu, nu am cuvinte. Si din nou imi vin in minte inundatiile, si faptul ca slovacii din noiembrie pana acum au reusit sa faca un proiect cu vreo 50 de voluntari EVS si aproape 900 deja! voluntari care vin sa ajute pentru cate o saptamana-doua. Oare in Romania totul este mai greu..? Hm, am reusit sa gasesc semnul intrebarii pe tastatura. Tocmai acum.
Imi place aici, sunt oameni draguti, totusi vreau acasa. Nu am scris niciodata despre asta, sau despre cine mi-e dor, si nici nu o sa scriu, sper sa nu citeasca, haha, sunt o persoana orgolioasa, poate de asta.. si pentru ca nu e corect sa scriu asa, in public.. dar.. mi-e dor de.. cineva. Mi se pare ciudat cum a trecut atata timp fara sa-mi treaca prin cap ca ar fi posibil... ani? Oh my God. Ce-as baga un emoticon acuma. Dar pur si simplu mi se parea atat de imposibil. Poate asa o sa si fie. Acum nu mi se pare.. adica ba da, mi se pare imposibil. Ma gandesc ca nu merit asta. Nu e bine sa gandesc asa, stiu, stiu. Cred ca tocmai pentru ca e foarte important totul mi-a trebuit foarte mult curaj la un moment dat, doar ca sa ma gandesc ca e posibil. Parca as scrie despre cine stie ce. De fapt ar trebui sa fie simplu. Si daca nu e, nu-i nimic, Ill take the chance. Cred ca sunt obosita si scriu exact ce imi trece prin cap. Nu chiar totusi. Pentru ca daca ar fi asa ar fi exprimat mai frumos, nu asa sec. Mai bine ma opresc atunci. Oricum o sa sper si o sa ma conving pana la urma ca tu nu citesti asta. Cel putin nu acum, nu vara asta, nu toamna asta.. Nu citeste nimeni. Poate chiar o sa sterg bucata asta ca sa nu o citeasca nimeni.. sau o sa mai scriu pana se pierde printre altele. Oboseala asta. Am dormit mult totusi de cand am venit. Nu am chef de beri si de petreceri. Desi, cum ziceam, sunt suportabila, ba chiar ma inteleg bine cu astia. Totusi prefer somnul.

Cum ziceam, nu citeste nimeni. Aproape. Its ok. Tastatura asta, ce-as baga un smiley acuma.