Astazi, despre romani, sanatatea lor, despre "femeia-sacosa" si altele

N-am mai scris de cateva zile. Dintr-o data mi-am dat seama ca as putea sa scriu orice imi trece prin cap, dar pe de alta parte sunt oameni care citesc. M-am speriat de caderea in banalitatea cotidiana si m-am oprit. Nu mi s-a parut ca as avea ceva foarte interesant de spus. Pana la urma, ar fi bine ca blogul asta sa se scrie automat in timp ce mergi pe strada si gandesti. Asa, ca un sir de ganduri.
Azi de dimineata cand am iesit din parcare, un batran cu carje tocmai trecea. Avea o punga in mana si cauta prin gunoaie. M-am gandit mult zilele astea la cati batrani cersesc in orasul asta sentimental. Mi-e mai mila de ei decat de copii. Mi-era rusine, da' am coborat si i-am dat niste bani. Nu stiu daca am facut-o pentru el sau ca sa ma simt eu mai bine. Cred totusi ca pentru el. Si m-a intrebat ce masina e, ca nici nu a auzit cand am iesit din parcare. M-am gandit ca e paralel. I-am zis simplu ca e Dacie. A zis:
"A! Vad ca e Sol*nza! Bravo. Nu o mai fabrica, nenorocitii, ca abia o nimerisera si era buna. Ce masina, tocmai potrivita. Lasa, fac L*gan acum, e urat, e mare, ce sa faci cu el? Si ce-i cu portbagajul ala? Ce pui in el?"
La care eu monosilabic
"Pai porcul, ca romanu'."
El:
"Pai da, acum la expozitie la Paris - va spun eu domnisoara ca sunt in tema, am lucrat in domeniul auto - de ce nu au vrut sa expuna L*ganul astia de la R*nault? Ca erau 3 exponate facute de R*nault. Nu cumva sa aiba succes."
Ma rog, nu stiu despre ce vorbea. Si am continuat discutia pe teme auto inca vreo 2 minute. Oricum, m-a uimit. Cu barba, la vreo 70 de ani, sarac. Mi-am adus aminte de batrana de la Ode*n, care cerseste, sta pe ciment si citeste D*lema. Cateodata ploua. Intr-o zi o prietena de-a mea cu mama ei treceau pe acolo si discutau de o formula chimica pe care nu si-o aduceau aminte, si le-a spus-o batrana. Fusese profesoara.

Si totusi, am un sentiment patriotic ciudat... iubesc tara asta... daca vreau, pot sa ma car, sa muncesc altundeva civilizat, "pe bani", dar oamenii, prietenii, familia sunt mai importanti deocamdata, si cred ca asa vor fi. Mai incerc aici deci...

Am fost de dimineata la medicul de familie. Era coada. Ca si ieri. Am plecat acasa, ca si ieri. Poate maine. Acolo, oamenii din sala de asteptare inchegau prietenii sincere si dezinteresate. Vorbeau evident despre necazuri, boli si ce grea e viata. Asta e, asta e nivelul de trai. Si cand am iesit, o cucoana tocmai zicea: "Ei, te obisnuiesti. Da' bolnavi sunt romanii dom'le, vai de capu' nostru." Ma rog, se poate, totusi toti murim in final. E adevarat ca suntem bolnavi, dar si ca nu ne tratam. Ma uit la mine, de cand trebuia sa incep tratamentul ala cu M*ldamin. Mi-e frica de doctori.
Apoi, am fost la dentist. Mi-a facut detartraj. Si floss, sau asa ceva. Martiriu. Daca stiam cum e, cred ca... Mi s-a parut infiorator. Am tinut pumnii stransi. Tare. :) Incep sa ma obisnuiesc.

Si, in final, venind de la piata, mi-am dat seama ca odata cu diversele responsabilitati toate devenim femeia-sacosa. Stiti voi, femeile alea care vin de la piata cu 2-3 sacose, sau chiar daca nu vin neaparat de la piata, au sacosa dupa ele si dimineata si seara. Glumesc. Nu sunt feminista. Sacosa e foarte utila. Mereu ai nevoie de ea. Feministele ma scot din sarite chiar. Extremism.

Acasa, totul ok. Tata tine cura de slabire. Credeam ca nu o sa vina niciodata clipa asta. A slabit mult si e fascinat si motivat, are sub 100. Zice "Oau, pot sa ma aplec." La tara, si-a turnat boroghina fierbinte pe picioare. Din greseala, desigur. A fost in concediu medical apoi. E arsura destul de grava, cumva deasupra adidasilor, dar e curajos. Mi-a venit in minte acum o imagine, cu tata cu lacrimi in ochi - singura data cand l-am vazut plangand, cand a cazut mama din prun, de la vreo 4 metri. Suna haios, mama scutura un prun. Si s-a rupt o craca. Si tata cand a vazut-o latita pe jos a inceput sa planga. Zicea "ce ma fac eu fara tine." Asta am aflat-o dupa, pentru ca pe mine nu m-au lasat sa merg acolo s-o vad pe mama lata. Eram mai mica.

Deci...imi place ca slabeste tata. Au inceput amandoi sa mai aiba grija de ei de cand cu Maria (sora mea mai mica, pe care au adoptat-o).. tre' sa se gandeasca si la viitor acum.

Acum merg sa mananc, apoi merg putin in parc, Maria e in parc si nu m-am mai jucat cu ea de mult. Apoi merg la gara sa o iau pe Vali si dupa, probabil, iesim la M*toare. Nu imi place sa stau in casa. Ma rog, cand nu aveam pasiunea asta pentru net veneam acasa doar ca sa dorm. Dar imi pare bine ca sunt asa, acum, si scriu un blog. In trecut nu as fi facut asta, pentru ca prefer oamenii. O sa treaca deci.

Gata, am plecat.