Iar daca unul dintre ei captura o vulpe a desertului, tanara inca si pe care o putea hrani cu mainile sale, o hranea. Sau gazele, cateodata, cand ele binevoiau sa nu moara.
Iar vulpea ii devenea in fiecare zi mai pretioasa, imbogatindu-se cu blana sa matasoasa si cu zburdalnicia ei si, mai ales, cu acea nevoie de hrana care cerea atat de imperios grija razboinicului. Iar acela traia din iluzia zadarnica de a transmite micului animal ceva din sine insusi, ca si cum el ar fi fost hranit si alcatuit din iubirea lui.
Iar vulpea ii devenea in fiecare zi mai pretioasa, imbogatindu-se cu blana sa matasoasa si cu zburdalnicia ei si, mai ales, cu acea nevoie de hrana care cerea atat de imperios grija razboinicului. Iar acela traia din iluzia zadarnica de a transmite micului animal ceva din sine insusi, ca si cum el ar fi fost hranit si alcatuit din iubirea lui.
Apoi, intr-o zi, chemata de dragoste, vulpea fugea in desert, golind dintr-o data inima omului.
Pe unul dintre ei l-am vazut murind, dupa ce nu se aparase cu destula tarie in cursul unei ambuscade.
Si mi-a venit in minte, atunci cand am aflat de moartea lui, fraza misterioasa pe care o pronuntase dupa fuga vulpii, atunci cand tovarasii lui, ghicindu-i melancolia, ii sugerasera sa prinda o alta:
"E nevoie de prea multa rabdare, raspunsese el, nu pentru a o prinde, ci pentru a o iubi."
Antoine de Saint Exupery - "Citadela"
Pe unul dintre ei l-am vazut murind, dupa ce nu se aparase cu destula tarie in cursul unei ambuscade.
Si mi-a venit in minte, atunci cand am aflat de moartea lui, fraza misterioasa pe care o pronuntase dupa fuga vulpii, atunci cand tovarasii lui, ghicindu-i melancolia, ii sugerasera sa prinda o alta:
"E nevoie de prea multa rabdare, raspunsese el, nu pentru a o prinde, ci pentru a o iubi."
Antoine de Saint Exupery - "Citadela"
1 comment:
Vulpile... sunt o intruchipare a ceea ce ne-am dori sa iubim destul de ciudata, stiind cu totii ca vulpile, de fapt, sunt niste animale sirete.
Oare imblanzirea 'sireteniei' o fi apogeul iubirii?
Post a Comment