27 septembrie, orele 21.00-23.00 - 2 poze din timpul operatiunii :)

roz

"Am visat campuri de ciocolata..."
Nu stiu de ce incep asa... asta este un post roz. Am zice chiar ca rozul e vesel, si asta inseamna o dispozitie excelenta, da' eu il urasc. No good mood.
Dupa o saptamana mai mult decat gri, cu ploi 6 zile in continuu (si asta dupa o vreme frumoasa cu iesiri in parc in fiecare seara) si cu mult frig peste tot.
Roz. Peste tot.
Mult roz.
O gramada de roz. Eu roz.
Nunta lui Cami... maine... eu in roz. Ma rog, roz asa, pal, dar tot roz e. Rochie roz, pantofi roz, gentuta roz. Azi am cautat prin magazine pantofi roz. Noroc ca se gasesc. Sunt "trendy". Am tot amanat, poate-poate se opreste ploaia si pot sa port sandale albe. Nope. Pantofi. Roz. Ma rog, nu se prea putea altceva, asa am discutat si asa se potriveste. Rochia ei este culoarea untului, io-s dra de onoare si trebuia sa fie o culoare care sa mearga, alta decat vernil sau bleo. Asta e, o data se marita. Eu. Roz.

Cred ca o sa fiu emotionata cand o s-o vad maine in rochie de mireasa... si ea o sa fie, evident... si-asa sunt nervosi saracii din cauza vremii si a tuturor lucrurilor pe care le au de facut.
Maine.
Roz peste tot. I hate that.

La vie en rose... Sure. Not now.

soulstorm

Idealul parintelui Arsenie Boca

"M-am inhamat la carul unui ideal cam greu: transformarea omului in OM, fiul mai mic al lui Dumnezeu, si frate al Fiului Sau mai mare. Insa toate idealurile mari au in ele ceva paralizant: nu te lasa sa te preocupi de nimicurile acestei vieti."
Parintele Arsenie Boca

Apel catre toti bucurestenii!!!

Veniti veniti veniti cu noi/ Sa dam in caine cu-n pietroi.

Pardon. Apel catre bucuresteni!!! Un mare eveniment va avea loc la fantana de la universitate pana la sfarsitul lunii.. si anume vom pune detergent sau sampon Urzica in fantana arteziana... asa, vreo 3 litri. Daca cineva vrea sa ajute, sa priveasca sau sa faca poze sa ni se alature. Planul monstruos va avea loc in ziua zet, zi care nu a fost hotarata inca for security reasons. In ziua zet vom face un raport despre sanatatea mentala a natiunii. E cu copyright, so shhhh! :) Nu pentru neinitiati. Nu am calculat inca debitul apei si viteza de inmultire a bulelor. Va asteptam!!!

...un secret monstruos...

Da... pai uite ca sunt atatea de povestit... dar ma voi rezuma doar la secretul monstruos. Am interdictie de intrare in Ungaria. M-a luat radarul aproape de granita. Nu vreau sa fac pe victima si sa zic ca opreau doar masinile romanesti. Am prieteni unguri. (Servus tok! :) Dar cam asa era. Oricum, am ajuns in Romania, politista mi-a explicat ca pot plati de acasa prin transfer bancar (iau amenzile cu mandrie, nu ma caciulesc, dar ii spusesem ca era tocmai acolo indicatorul de intrare in localitate, numai ca a fost de neinduplecat. O tipa la vreo 27 de ani, cu parul scurt si rosu. Zilele trecute iar m-au prins controlorii pe tramvai, acelasi baiat dragut, unu' cu ochi albastri, haha. I-am dat buletinul si a zis "A, trebuia sa cobori aici? Bine, lasa.")
In fine, trebuia sa platesc in 30 de zile, am o hartie verde, amenda, pe care nu se vede nimic pentru ca e copia si e scris ca si cu creionul, si o foaie cu un cod IBAN si alte date, in maghiara... 10000 de forinti. Ok, am fost la posta (CEC), ca acolo se platesc amenzile, astia au ras, au zis sa merg la Udriste, am fost la Udriste, au ras, au zis ca sa intreb la departamentul financiar sau la Ministerul de Externe ca nu prea se poate rezolva, am sunat la departamentul financiar, au zis "Mda, si nu v-au oprit la granita? Pai da, nu o sa va primeasca banii, nici la posta, nici la banca, pentru ca nu s-a dat lege inca, nici pentru cetatenii romani care iau amenzi in strainatate, nici pentru cei straini. Zilele trecute ne-a sunat un domn care luase o amenda in Statele Unite, si l-am trimis la ambasada." Ok, sa sun la ambasada, am sunat la ambasada Ungariei, robot "bla bla magyar bla 1, pen-tru lim-ba ro-mana apa-sati tasta 2, for english"... raspunde cineva... "Blabla magyar nagykovetseg...", zic "Jo napot. Nem tu dok magyarul. Se poate in romana?" Sigur, da' nu la noi, tre' sa sunati la consulat... Ok, sun la consulat, aceeasi poveste dar fara pentru limba romana apasati tasta 2. Zice doamna (foarte draguta de altfel) "A, pai nu stiu de ce va lasa sa treceti granita. Am mai avut cazuri. Doar si ei stiu ca nu puteti plati de aici. Doar daca aveti vreun prieten care se duce si il rugati sa va plateasca." "A, bine atunci, ca am prieteni in Budapesta. Deci acum am interdictie de intrare in Ungaria?" "Da." "Si stiti cumva ce se intampla dupa ce trece termenul de plata a amenzii?" "Ei, o fi vreo penalizare ceva, dar poate nu e prea mare."
Ma gandeam deci ca Serbia si Ucraina require visa, so bye bye Hungary. And Europe by car. Oricum nu planuiesc sa plec prea curand. :))
Noroc ca mi-a si raspuns Zsofi. Zice "help arrived". O sa-i trimit prin fax hartia aia cu detalii.
:) Szeretlek Zsofi :)

**mai sus, o poza din Tatra, cu Noemi, Zsofi, Klara (primele doua din Budapest)

Managementul fermei de vaci

CAPITALISM TRADITIONAL
Ai doua vaci. Vinzi una si cumperi un taur. Cireada se inmulteste iar economia prospera. Le vinzi si iesi la pensie cu castigul.

CAPITALISM CORPORATIST (TIP ENRON)
Ai doua vaci. Vinzi trei dintre ele companiei tale listate public, folosind scrisori de credit deschise de cumnatul tau la banca, apoi executi un schimb datorie/creanta cu o oferta generala asociata,astfel incat recapeti cele patru vaci, cu o scutire de taxe pentru cinci vaci.
Drepturile asupra celor sase vaci sunt transferate, printr-un intermediar catre o companie din Insulele Cayman, detinuta in secret de actionarul majoritar, care revinde companiei tale drepturile pentru toat e cele sapte vaci. Conform raportului anual, compania detine opt vaci, cu o optiune pentru inca una.
Vinzi o vaca pentru a cumpara un presedinte al SUA, ceea ce te lasa cu noua vaci. Nu se furnizeaza nici o foaie de bilant impreuna cu comunicatul.
Publicul inghite.

COMPANIE AMERICANA
Ai doua vaci. Vinzi una si fortezi pe cealalta sa produca lapte pentru patru. Esti surprins cand vaca moare.

COMPANIE FRANCEZA
Ai doua vaci. Faci greva pentru ca doresti sa ai trei vaci.

COMPANIE JAPONEZA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa fie de zece ori mai mici decat o vaca obisnuita si sa produca de douazeci de ori mai mult lapte.
Apoi creezi imagini animate inteligente ale vacii, numite Cowkemon si le promovezi la scara globala.

COMPANIE GERMANA
Ai doua vaci. Le reproiectezi astfel incat sa traiasca 100 de ani, sa manance o data pe luna si sa se mulga singure.

COMPANIE BRITANICA
Ai doua vaci. Amandoua sunt nebune.

COMPANIE ITALIANA
Ai doua vaci, dar nu stii unde sunt. Pleci in pauza de pranz.

COMPANIE RUSEASCA
Ai doua vaci. Le numeri si afli ca ai 5 vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 42 de vaci. Le numeri din nou si afli ca ai 12 vaci. Te opresti din numarat vaci si deschizi alta sticla de vodca.

COMPANIE ELVETIANA
Ai 5000 de vaci, dintre care nici una nu-ti apartine. Facturezi celorlalti cheltuieli de depozitare.

COMPANIE INDIANA
Ai doua vaci. Te inchini la ele.

COMPANIE CHINEZA
Ai doua vaci. Ai 300 de oameni care le mulg. Declari somaj zero, productivitate bovina inalta si arestezi reporterul care a publicat cifrele.

COMPANIE ROMANEASCA
Ai 6 vaci, costuri cat de 10, mulgi doar 3, alergi bezmetic printre ele, mai aduci personal pentru alte 5, dai faliment si dai vina pe bou.

Acasa

Iaca m-am intors de la verii mei, m-am dus si m-am intors pe jos, si cand am venit, pe la 1.20, la intersectie la Delfinului au iesit doi din Daciile lor cele Omietreisute albe si unu' l-a luat la pumni pe celalalt, "du-te ba-n pula mea, mortii ma-tii de bou". Ziceam mereu la cunoscuti "lasa ba, mie nu mi s-a intamplat nimic rau, ce tot ziceti.. Eu nu am vazut faze d-astea." Si iata ca ma intorc din pribegie, si nici n-am fost cine-stie-unde, nici n-am stat cine-stie-cat, si dintr-o data vad numa' batai, unu' ii cara amantei picioare-n burta pe strada, astia doi sar de la volan si se bat in intersectie, colegu' meu Andrei claxoneaza juma de ora sa vina un bou sa-si ia masina de pe locul lui, taxiurile si troleele ma urca cu tot cu bicicleta pe trotuar, vecinu' nemernic care mi-a lovit masina noaptea, stationata fiind, zice ca de ce i-am lovit masina, aia de la CEC zice ca nu stie cum sa platesc amenda pentru Ungaria (1000 de forinti, radar langa granita cu Romania, masina cu numar de RO...), mama imi spune ca ieri s-a sinucis o tipa de 27 de ani la Iancului pentru ca nu-si gasea servici, mie nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma sinucid... Eu ma gandesc la munte tot timpul, pe deasupra si dispozitia mea e de asa natura incat se clatina tot.. As zice ca doar simt ca se clatina tot, dar daca simt inseamna ca se clatina. Si toate astea pe care nu le-am vazut pana acum. Who are these people?
Si uite cum am stat de cand am venit sa completez si sa trimit iar CVuri..acum mi-am completat si pe bestjobs. Eh, ce-as mai munci daca as gasi ceva sa-mi placa...

Ce pot sa mai zic, decat ca maine plec la Mamaia, si ma intorc duminica. Sambata o sa muncim, dar tot avem serile.. si vorba cantecului "Stau si plang la malul marii/ Nu pot sa te dau uitarii", ca l-am luat si de pe net in seara asta sa-l pun acilea ca-mi aduce aminte de tot ce am vazut saptamana asta, nu avem decat ce meritam. Deci Adi de la Valcea (punct ro, sa vedeti ce n-ati vazut), vine si melodia, scriu dupa dictare...

Deci... "Stau si plang pa malu' marii", da Adi da la Vilcea & Safir [...aere]

[intai se aud pescarusi si e un intro cu o chitara electrica, ca e un suflet sensibil, romantic si iubitor de frumos].

Ma uit pe cer si vad o stea / si ma intreb iubita mea [sula versus prefectura]
Nu stiu cum poti sa te distrezi / cand n-ai fiinta ce-o iubesti. [rima e in apa]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

[efecte, chitara electrica, acum voce de femeie, canta "ea", cica o cheama Safir]

Si cerul s-a intunecat de mila mea / nu pot sa mai rezist iubitul meu [idem: foaie verde barabula stau in apa pan-la brau]
Astept ca sa coboare luna / ca sa-mi vada amaraciunea. [profund, no comment]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

Am multe fire de par albe [with age comes wisdom] / ca nu mai pot noapte de noapte [sa... ce?]
Dar moartea nu vrea sa ma ia [da pa malu' marii] / de ce ma chinuiesti asa [e la bere moartea, ca-n reclama]

Stau si plang pe malul marii / nu pot sa te dau uitarii
Trece-o zi si inc-o zi / te astept pan-oi muri [sper sa nu fie tocmai la Mamaia acum cand mergem noi, ca situatia pute]

La melodia asta minunata sigur se impune o poza cu pescarusi. Ca aia cu Adi da la Valcea a fost mai sus.

Si, in coltul opus, nu cu atatia fani si cantand pe la concerte underground sau cel mult miercurea la Preoteasa.. sau pe la lire, pour les conaisseurs... Titush... cu mult mai putin celebra melodie "Doar noi doi":

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Calc sovaind pe urbanul trotuar
In spate masini claxoneaza strident
In juru-mi plutesc siluete de var
Dar pomii chirciti ma privesc inocent

Viata sa-mi fie limpede cascada
Ce se-arunca vajnic in al meu adanc
Si apoi cu vuiet aprig de tornada
Salta siroind gonita de vant

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Nunta mea sa fie lunga ca o iarna
Cu zapezi eterne in ceresc abis
Si din creste albe vesnic sa se cearna
Pasii mei pierduti candva in paradis

Viata sa-mi fie limpede cascada
Ce se-arunca vajnic in al meu adanc
Si apoi cu vuiet aprig de tornada
Salta siroind gonita de vant

Doar noi doi sa fim munte de piatra
Jos in oras nu vom fi fericiti
Mireasa sa-mi fii si frate si tata
Si casä sa-mi fie un pisc insorit

Ceva schimbari de fond

O altfel de perioada. Sunt aceeasi. Dar ascult mult chill out. Deja playlistul e foarte diferit. Merg mult pe jos. Prin parc..si aseara am fost in parc, la bere in acelasi timp, si am revenit acasa la ora 0. Refreshing after such a day.
Luni pe la ora 23 am iesit cu Dan la o cafea. Aveam de lucru in noaptea aia. Dupa care i-am condus masina cea proaspat tunata (un Opel Ascona care are acum 115 cai) spre Cernica.. pe drumul spre mare de fapt. E puternic motorul si se simte. Rar conduc alte masini, si credeam ca nu o sa ma descurc. E din '85.
Vineri seara plec din Bucuresti.. sambata este un eveniment Coca Cola la care voi fi animator. Cu putin ajutor o sa fiu putin mai putin trista; nu ca as fi vreodata foarte trista, dar cred ca de la tata am mostenit un fond de om introvertit. Interesant e cand trebuie sa ma exprim cateodata, e nevoie de un efort foarte mare. :o)
Azi i-am vazut pe o parte din cei care au fost in Turcia.. s-au intors vreo 9 azi. Putin mai incolo ies la o bere, evident in parc, la debarcader, cu Carmen si Poool. Trebuie sa mai povestim, cum a fost in Turcia, aduceri-aminte din Slovacia.. planuri de viitor. Ei vor sa vina in Bucuresti in decembrie.. Aafke, Gosha.. Eu am tacut. Ultimul meu gand este sa fac revelioiul in Bucuresti. Hm, ati putea rade.. daca nu ati sti. Dar stiti. Ca ultimul revelion l-am petrecut la manastire. Totusi, un loc minunat de a il petrece. Era si la putin timp dupa ce a murit bunicul meu.. a carui zi de nastere ar fi fost azi. Never forgotten.
Cum am mai zis: "Barca voastra nu-i de mine, simt ca nu imi face bine... Eu ma vad purtat de valuri pe o mare fara maluri." Acestea fiind zise...
LET THE WEEKEND COME!
Ma intorc la dilema existentiala.. fapt pentru care sunt total nemultumita de mine dar nu fac nimic pentru a remedia situatia - dizertatia. Am ratat-o anul asta. Inca mai cred ca o pot face in 3 zile, dar oare o s-o fac. Lipseste muza, si nu pot face nimic.
Vineri. 300 de kilometri away. Still, home is where your heart is. Haha, heading south-east. :))
Good bye cruel world, good night cher journal [am preluat-o de la un prieten :P], ma asteapta Carmen Paul si Albi. Intalnire de cartier, la debarcader, in Titan. Lacul broastele si o bere. Am citit ieri ca Nicolae Steinhardt a copilarit in Pantelimon si mergea la biserica zisa "Capra".. tot din pantilimon. Nu ma asteptam. Deci mai exista o speranta pentru locuitorii capitalei. Manca-i-ar mama..
Am plecat, manca-v-as gura. Ma asteapta baietzashii.

Sometimes I think sleeping is a waste of time. Half wrong.

...se intampla cateodata sa nu inteleg...

Cred ca scriu postul asta acum pentru ca vreau sa imi lamuresc niste lucruri. E pentru mine. De juma de ora fac turul sufrageriei. Nu pot sa-mi fac ordine in ganduri si sper sa nu ma vada nimeni asa. M-am certat cu imbecilul. Ala care mi-a lovit masina. Unu' de 2 pe 2. Sambata, ma pregateam de cununia lu' Cami. Trebuia sa spal masina, parintii ei urma sa mearga cu mine cu masina la primarie si apoi la restaurant. Am pornit spre spalatorie si se auzea un harait la roata. Am crezut ca e o craca, am oprit. Aripa stanga fata era infundata.. terminata. Am facut legatura si cu pocnetul pe care l-am auzit seara.. Am spalat masina, mi-am cerut scuze ca s-a intamplat tocmai atunci sa arate asa, si am plecat la primarie, apoi la "petrecere". A fost frumos. Rudele ei, rudele lui Dan si eu. :) Vreo 45 de persoane. Credeam ca o sa ma simt in plus, dar nici nu s-a pus problema. M-am deconectat. Unele nunti par asa false. Aici mi s-a parut super. Toti erau fericiti, niste oameni sinceri si simpli. Am si dansat. La un moment dat am disparut vreo ora jumate sa ma intalnesc cu colegii in oras. O_O

Ceea ce a urmat insa.. pe langa toate celelalte probleme si stari de spirit.. cu politia, cu asigurarea, cu tatal vecinului care a zis ca nu se poate, eu i-am lovit masina lui.. Acum, ce s-a intamplat azi e deja e prea mult. Credeam ca o sa ma si pocneasca si desi eu nu fac asta sunt absolut convinsa ca as fi ripostat. Nu conteaza cum. A venit sa ma intrebe de ce i-am lovit masina si ne-am certat o vreme. De fapt, ceea ce m-a deranjat e ca nu-mi dau seama cum putea sa minta in halul ala. L-am facut sa se balbaie de cateva ori. Nevasta-sa statea si se uita la noi. Toata chestia asta m-a epuizat. I-am spus ca speram sa putem discuta normal. S-a enervat ca i-am facut poze la masina. Incerc sa nu ma gandesc la faptul ca sunt fata si ca si-a permis cu atat mai mult sa ma acuze.. de ceva ce a facut el.. Nu mi-am dorit niciodata sa fiu baiat, si in plus nu sunt feminista. Si ce-s io de vina de toate femeile care conduc atat de prost in Bucuresti? De fapt, cred ca de asta sunt in starea asta. Pentru ca nu suport nedreptatea. Pentru ca ma uitam la el si nu am stiut ce sa fac. Pentru ca am vorbit degeaba. Pentru ca e bou. De ce nu putea sa zica: "Da, io am lovit-o, si ce-o sa-mi faci?". Masina lui nu are nimic. Dacie de saptej'de ani.
Hm, imi aduc aminte acum cativa ani cand i-am spus parintelui Lavrentie ca ne luam masina.. a zis "Da' aveti garaj tata?".. si cat m-am certat cu mama ca nu vreau garaj.

In fine. Stiu ca sunt echilibrata. Asta stiu. Stiu si ca e inuman sa nu te scoata nimic din sarite. Dar acum nu mai vreau nimic. M-am saturat. Nu mai stiu ce sa zic. Daca o sa ies in seara asta, trebuie sa ies singura. Nu cred ca i-ar place cuiva sa ma vada asa.
Sa nu poti sa faci nimic... Am vrut sa-l lovesc. Mi se pare aberant.

Sens interzis.

Maine ar fi fost ziua lu' tata Ion. 86 de ani...

"Poate de aceea vezi poteci prin parcuri.. stii ca-n lume sunt mult prea multe garduri pe care sta scris mult prea clar si concis: SENS INTERZIS" [Florin Chilian - Sens interzis]

UPDATE: Tipul care a fost angajat "in locul meu" la firma la care as fi vrut sa lucrez este de fapt un prieten al directoarei de resurse umane. Au fost amandoi la prima sedinta. Au inceput proiectul, e paralel. Hip hip ura!

Mi-e dor de antrenamente...de jujitsu, de sensei...de disciplina...

SUPRAVIETUIREA . . .
Mai presus de orice, mai presus decat insasi viata, mai importanta ca tine, superioara oricarei idei, oricarui tel generos. Este un ordin. O porunca ancestrala pe care trebuie sa o executi fara prejudecati, fara ura, fara pasiune, fara placere. RECE.
Sa lupti impotriva mortii fizice si a distrugerii spiritului. Pana la capat. Pana cand singurul tau dusman vei fi chiar tu. Cel mai bun va invinge. Atunci vei sti. TOTUL

Tensiuni

Vad numai conflicte in jur de cand m-am intors. M-a afectat prea tare faptul ca nu am obtinut locul ala de munca. Pe deasupra, azi-noapte am visat ca eram cu persoane cunoscute, eu pe mal dar unii intr-o barca pe un lac tulbure, si cineva cadea in apa. Tema saptamanii. :)
Stiu ca o sa treaca, da' nu am rabdare. Vreau sa lucrez. Orice. Sofer, ca nu mi-a placut scoala. :P
Azi am cumparat cadou pentru cununia de maine. L-am intrebat pe "father of the bride" ce cadou sa iau si a zis: "Da! Stiu! Lu' Cami ia-i... o forfecuta de unghii... si lu' Dan o suzeta." Cica sa nu ma deranjez. Le-am cumparat printre alte maruntisuri un "family game" (asa scrie pe el :) gen Monopoly, ca tot tre' sa-si ia casa. In asta isi iau cartiere intregi. Cred ca o sa le placa. Sper.
A, ieri s-a intamplat si un lucru bun. M-au prins controlorii si am scapat, desi am dat cu seninantate buletinul. Sunt o norocoasa zilele astea, cum spuneam.
Si iata cum talentul meu nu se intrevede in nici unul dintre posturile astea, draga jurnalule, ca sa citez un clasic. Doar relatez, in loc sa scriu ganduri profunde. Poate mai incolo. Asta nu inseamna ca gandurile mele nu sunt profunde. Doar ca nu pot fi limitate in limbaj. In unele momente coerenta lipseste.

Orice alegere inseamna o renuntare...

Am ales Romania. Am ales sa incerc sa-mi gasesc un loc de munca aici, am ales sa traiesc in Bucuresti. Am ales sa nu plec. Ieri seara eram fericita, am fost sa alerg in parc si era in jur de 23.30. Eram fericita pentru ca era liniste si intuneric. Si nu-mi era frica. Am ajuns in statie, in civilizatie, si o tipa a trecut pe langa mine si urla in telefon: "cu tine n-am nimic, am cu cumnata-ta. Sa-l lase pe barbati-miu in pace, ai auzit!?!" Am incercat sa nu bag in seama asta. Apoi, a venit "masculul". A inceput sa tipe si el la ea: "Fa, nu-ntelegi fa ca n-am pe nimeni. Esti nebuna fa!" etc, etc. Partea proasta e ca avea tentative de a o strange de gat si ii dadea picioare-n burta.

Hm. Nu stiu ce sa zic. Am avut o existenta linistita pana acum aici. Nici un incident major, "de capitala". Dar nu a fost niciodata acasa. Pentru mine acasa a insemnat la Perisani. Sarbatori. Familie. Prieteni. Traditii. Bunici ca-n povesti. ;( Acasa... Abia anul trecut au bagat telefon. Asfalt nu e. Din pacate acolo nu as avea cum sa locuiesc mai mult. Am vrut, intr-un timp cand credeam ca as putea fi profesor. N-as fi rezistat. Totusi, cumva, iubesc Bucurestiul. Aici sunt. Aici sunt multe.

Azi am iesit cu bicicleta. A lui Vali. Shadow 4000. Merge. I-am pus saua foarte sus. Imi place. Vreau la munte. Ma repet.
Cu bicicleta in jungla. Langa mine, s-au busit 2 masini. Un cretin. Un taxi era sa dea peste mine. Si ala cretin. Cauta cduri, sau asa ceva. Cred ca trebuie sa-mi cumpar casca. Ma bucuram ca pot sa zbor, si n-am avut unde. Ma bucuram ca nu mi-e frica de nimic. Hm, am avut nevoie de o foarte mare atentie. Nu am avut 2 zile cu experiente mai neplacute aici, "acasa". Aseara canta o pasare de-aia de noapte. Azi am avut un sentiment ciudat ca s-a intamplat ceva cu matusa (sora bunicii, care a murit). Am vrut sa o sun, da' n-am sunat. Apoi, telefonul la care am intrebat care-i faza cu firma.. Neoficial: "Directoarei de resurse umane i s-a parut ca tu vrei training, nu management de proiect, si a zis ca momentan nu avem nici un job pe ce vrei tu. M-am mirat si eu cand am auzit-o ca a zis asta." Eu vroiam jobul ala. Nici macar nu am insistat pe training. Il vroiam. Am fost absolut sincera la interviu. M-a intrebat cum ma vad in 5 ani. I-am spus ca nu am aspiratii gen cine stie ce functie de conducere, doar ca as vrea sa lucrez profesionist, sa stiu ce fac, si sa-mi placa. Cica trebuia sa zic ca ma vad profesionist "in firma dumneavoastra". WhatEVER! Azi am trimis niste cvuri. Nu mai pot. Vreau sa lucrez. Nici nu m-am apucat de dizertatie, dar nu conteaza. Vreau sa lucrez. Intr-o firma. Nu freelancer. Nu ong. Asa simt acum. Sectorul ong e pentru voluntariat. Pentru mine. Nu pentru 8 ore pe zi. Bine ca am iesit cu bicicleta. Ma simt inactiva. Ma plafonez.

Orice alegere inseamna o renuntare. Am ales Romania. Cu familie, cu prieteni, cu munte, cu mare, cu biserici, cu cetati, ruine, cu OAMENI MITOCANI SI FRUSTRATI. Am ales acasa. In Slovacia, cineva m-a intrebat cum se spune "I love you" in romana. I-am spus ca nu pot sa zic, sa o intrebe pe Carmen. Mi se parea ca isi pierde sensul.. Si am mai stiut ceva acolo. Ca nu poate exista cineva caruia sa-i spun ca il iubesc in nici o alta limba decat romana. Asa am simtit, poate e o prostie. Home is where your heart is. Romania. Si.. cand am postat "The Blower's Daughter", ma gandeam acasa. Nu acolo, in Slovacia. Stiu ca daca s-ar fi intamplat ceva acolo n-ar fi fost altceva decat o greseala.

Am divagat. Hm.. am ales Romania, o tara in care mi-as dori in fond un singur lucru: sa fie respectate drepturile omului. Libertatea personala. O tara in care nu te claxoneaza masina ca ii ingustezi drumul cu bicicleta. O tara in care nu se bat oamenii pe strada. Adica barbatii isi bat nevestele. O tara in care 50% din emisiunile TV sunt gen National Geographic si Explorer. O tara cu oameni civilizati si sosele.. asfaltate. O tara in care vara e vara si iarna iarna, asa, ca pe vremuri. O tara in care nu esti respins la un interviu doar ca "i S-A PARUT directoarei de HR ca tu AI VREA sa lucrezi pe training." Dar.. lasa. Asta e un lucru bun. Ma invata sa fiu mai sigura pe mine. Si imi pare rau. Imi pare rau ca sunt MAI MULTE lucruri pe care as vrea sa le fac in viata. Da, as vrea sa fac si training.

Azi, in trafic, pentru prima data, am folosit de mai multe ori cuvantul "Cacat!". Poate ca de nervi. Ceva bun de azi? Sunt fericita ca am terminat raportul ala, si ca mi-am trimis proiectul la negociere. Acum trebuie sa ma apuc de dizertatie.

Merg la somn. Am vrut sa scriu... mai lucrez un document pentru tata si apoi merg sa dorm. Vreau sa ma culc cel tarziu la 11, intr-o perioada puteam. O sa pot. Trebuie doar rabdare. Si, asa cum spunea Jean Michel, sa nu uitam ca orice alegere implica o renuntare. Si totusi.. eu nu renunt. Eu aleg.

Am dramatizat putin. Sunt doar putin dezamagita. In rest, am avut o seara minunata. Am fost la Ruine, am baut si juma de bere.. Imi place prezentul, chiar mai mult decat trecutul. Nu sunt depresiva, am avut o singura depresie in viata mea. Life is biiiiutiful.

- Je veux etre artiste...
- Oublie! oublie!

Last days of august

Am fost la maaare. Uram marea acum 2 ani. Acum, zic ca depinde cu cine te duci. De data asta am stat vreo 60 de ore.. de cateva ori am avut tentativa sa ma intorc mai devreme. Ce pot sa zic e ca pe 5 km de plaja nu am auzit nici o manea, in repetate randuri cand ma plimbam, la fel in timpul zilei. Pe plaja - Vama Veche. [Formatia..] Cel mult un Tarkan sau o greceasca. La 23.10 se oprea muzica peste tot. Am inteles ca un concert al lui Adi minune a fost oprit dupa ora 23, pentru ca tulbura linistea publica, muzica fiind prea tare. Am inotat. E tot ce pot sa zic. Urasc sa stau la plaja. Multa lume cu copii mici. Mi-era dor de Turcia. De practica de anul trecut de la Comorova. La mare, in padure de conifere, casute. Multe. Cu cate 2 camere fiecare cu 2 paturi. Ale facultatii noastre. Cu pasarele care cantau tot timpul. Si noaptea. Mi-era dor de practica aia. Ultima. Banchetul, cum s-ar zice. Cu ceva examene. Mi-era dor putin si de Vama, de StufStockul de anul trecut. Dorul asta e legat de amintiri si de mare. Mai imi era dor si de...
:P
Well.. nu a fost rau, dar mi-a incercat rabdarea. Nu pot sta la mare mai mult de 2 zile. Sunt defecta. Atunci, cand am fost in practica, aveam in fiecare zi cursuri de pregatire pentru licenta (pardon, diploma, licenta e pentru aia care au avut facultate de 4 ani), sau aveam examene sau plecam pe cate undeva.
La intoarcere, alone fiind, am luat la autostop un tip si o tipa care veneau din Vama. Stil hipiot, adica fire de artist. Mergeau la FanFest la Rosia Montana, tipul vroia sa ajunga devreme a doua zi ca sa castige un ban facand codite. Pe autostrada de Soleil am facut o crima. Mi s-a izbit o pasare de parbriz. Sange, efecte de intindere..

Intre timp ascult ceva ce am descoperit de curand, in Slovacia, si am ignorat toata viata: Patricia Kaas. Aveam o prejudecata. :) Ascult albumul "Piano Bar".

Tocmai a fost Cami pe la mine. Nu ne-am mai vazut normal de vreo 6 ani. Era frumos in liceu, ca ne vedeam sa ne uitam la tv, radeam mult, aveam discutii intelectuale etc. Dar nu am mai avut timp.. mai ales eu. Peretele de la hol are vreo 6 metri. Lipeste apartamentele noastre. In seara asta am vorbit despre de toate, i s-a facut putin teama de nunta.. E ok, sunt impreuna de vreo 8 ani, dar au trecut repede. Sambata e cununia civila, am vorbit de program, cum plecam de acasa si altele. Am vrut sa merg singura, mi se pare ok. Sper sa nu ma simt in plus. :)
Mi-a zis ca weekendul trecut a fost un numar record de casatorii in Bucuresti - 16.000. Imi place unde are cununia civila, primaria sectorului 2 are un parculet foarte frumos in fata. Exemplu de best-practice pentru arhitectura peisagera, pe care am studiat-o si eu in facultate, putin.

Asa.. deci ce ziceam.. la mare am fost de marti pana joi, si vineri am plecat la Sighisoara, la intalnirea de lucru. 26-28 august. Cred ca am lucrat destul de mult. Greseala e ca nu-mi dau seama cum pare din afara ceea ce fac. Daca pare simplu.. daca pare complicat.. eu intotdeauna cred ca ar fi trebuit sa fiu capabila de mai mult de atat. Mereu am impresia cand merg pe strada ca oamenii ar putea avea vieti mult mai interesante si ca in mod sigur exista atat de multi care sunt cu mult mai destepti decat mine.. asa as vrea sa fie..
Ma doare in gat pentru ca la intoarcere am stat pe culoar in tren si era geamul deschis. Nu am avut locuri. Cred ca a fost ok, insa nu m-am refacut inca dupa Slovacia... Inca sunt obosita. Mai mult nu pot scrie. "Povestea pe care o spunem despre un eveniment ramane un segment al totalitatii pe care o cuprinde momentul; imediat ce momentul este narat, isi pierde multiplicitatea si ambivalenta in numele intelesului abstract al intentiei auctoriale." Cred ca asta putea fi spusa intr-un mod mult mai simplu si frumos decat atat. :)
Interesant. Ziceam candva ca imi plac lucrurile nespuse. Cateodata asa e. Imi plac. Cand esti oarecum sigur pe ele, in general. Si imi mai plac simbolurile. Si metaforele. Si jocurile de cuvinte. Despre ce vorbeam?

La revedere draga jurnalule, cred ca brain somn. [= brain damage]

Brainstorming please...

Am nevoie de ceva... sugestii de cadou pentru o cununie civila, a prietenei si vecinei mele Cami.
Lack of inspiration at this moment...

Comments? Please?

Pe val

Sa incep cu inceputul… a fost frumos in Slovacia. Asta e sentimentul de dupa. Din aceeasi carte pe care o citesc de 2 luni, Essays in Love – de Alain de Botton, am inteles de ce trecutul pare mult mai frumos decat prezentul.. zice el in carte ca nu-ti mai aduci aminte ca iti tremurau dintii de frica si de frig, si ca ai cazut si te-a durut fundul, tii minte doar ca ai fost la ski si poti sa te lauzi cu asta. Si a fost frumos. Si nu traiesti in prezent, traiesti doar in trecut si in viitor, amintindu-ti ceva sau asteptand ceva. De fapt, ti-e si teama sa traiesti in prezent. Devii constient ca esti fericit in prezent, si atunci te sperii, pentru ca vrei ca fericirea sa fie ceva ce astepti. Nu ceva ce s-a realizat acum, cand nu esti pregatit pentru asta.. si tu ce sa-ti mai doresti de acum pentru viitor, daca esti fericit "acum"?

Deci, a fost frumos in Slovacia. Am muncit, m-am bucurat ca am muncit, aveam nevoie de asta, am vazut locuri noi, mai presus de asta am cunoscut persoane interesante, oameni cu caracter.. Drumul de intoarcere a fost... a fost. Cred ca a fost lung. Poate si pentru ca era duminica (14 august btw) si era aglomerat. M-a luat radarul in Ungaria. Langa granita. 82 la ora. 10 000 de forinti. Adica 40 de euro. Din fericire ceilalti 3 "pasageri", care nu aveau nici o vina saracii, o sa contribuie cu cate 10 euro. Trebuie sa trimit banii prin CEC, intr-o luna. Apoi.. in Romania, am mancat in Oradea, noaptea, pe banca in parc. Pateu ROMANESC. Si pe drumul de intoarcere, pe la 3 jumate, pentru a doua oara in viata, mi s-a facut atat de somn incat am avut decenta sa il rog pe Ciprian sa conduca. Gluma, gluma, da' mi-a venit in minte "I want to die peacefully, in my sleep, like my grandfather, not screaming and yelling like the other four passengers in his car." Si mi-a fost atat de somn incat am si dormit..adorm greu cand conduce altcineva.. mi-e cam frica.. si in general am o rezistenta de invidiat la oboseala. Drumul Deva - Targu Jiu e unbelievably devastated. Ca experienta, merita. Masina, saraca, insa..
Si apoi am fost la Ciprian, la Targu Jiu, am dormit cu totii acolo, a doua zi i-am dus pe Alex si Carmen la autogara in Valcea si apoi am mers la tara. Miercuri am fost la stana sa luam branza (ne dau pentru pamant - mananca iarba oile lor si de pe pamantul nostru - si pentru cele 2 oi), eu cu sora mamei de la Cluj, 30 de kile, majoritatea in rucsacul meu, si asa ne-a plouat in continuu la coborare aproape 3 ore. Am vazut si o salamandra, noroc ca ploua ca altfel nu iesea.. si m-am bucurat ca nu am mai vazut de mult. Micile bucurii ale vietii, din nou.
Apoi m-am intors in Bucuresti, joi, singura. Mama a ramas sa termine casa de varuit si de aranjat. They made it, yay! In seara asta mi-a zis ca primarul cel nou planuieste o intalnire cu toti "fiii satului". Trebuie sa fie foarte interesant, mama zice ca pot sa merg si eu ca sunt fiica ei, cica se merge cu familia. Apropo, am facut 10 ani de la terminarea generalei. Nimeni nu s-a agitat.
In continuare.. vineri am fost la interviu.. sambata am facut bicicleta, a durat vreo 4 ore dar acum cred ca e mai echilibrata decat era inainte de demontare, la mama ei in Bordeaux.. Nu-i a mea, deci am grija de ea.. si o sa ma fac io mare si imi cumpar Magellanul ala. Si ma gandeam la sentimentul de libertate pe care il ai pe bicicleta, nu se compara cu masina. Si poti sa bei si bere. ;)

Pandelica, vara mea care munceste in UK acum, imi tot da mesaje bipolare, adica unul maniac, unul depresiv. Sambata m-a si sunat, zice ca a castigat pana acum 700 de lire ceea ce i se pare inadmisibil de putin, si ca acum se are bine cu un polonez, de la foarte bine-n sus. Hm..

Si n-am apucat sa ma vad cu toata lumea cu care trebuie sa ma intalnesc, si care vrea sa povestim una-alta, de Slovacia, de noutati, de ce au mai facut. Recuperam in toamna..

Maine merg la mare. 3 zile. M-am bronzat cu "sosete" in Slovacia, si am nunta in septembrie, trebuie sa refac ce am stricat. Deci sper sa nu ploua. Ma intorc joi.. vineri merg la Sighisoara.. Apoi serviciul.. si intre, din cand in cand, cele 2 proiecte restante pentru master.. si dizertatia de care ma tot apuc..

In seara asta m-am intalnit cu Bianca si Stefan, mi-au adus cadou o busola din Anglia. Norocul meu, cica poti sa-i pui si oglinda si s-o folosesti ca pudriera. In rest, indica nordul. Si eu le-am adus vin si bere din Slovacia. Alcoolicii anonimi. Sau sa folosesc antonimul la "anonimi".. Si am vorbit si de nunta si cum au gandit totul.. suna bine.. Am mancat tiramisu, a venit si Vali sa ii dau obiecte traditionale din Romania pitoreasca, pleaca in Grecia la o scoala de vara, nu ea ci practic niste copii pleaca cu ea, ca a trecut vremea scolii. Apoi am discutat de valori, de santuri si de autodisciplina. Si de sport si de munte. Si cam atat draga jurnalule. Ea cica se intoarce pe 3 septembrie, sa scriu aici tot ca nu mai tin minte date. Vineri vine Paul, olandezul zburator, mare dragoste mare cu Carmen, in Slovacia si dupa. Pleaca impreuna in Turcia.

Gata, merg sa dorm. Maine plec la mareee!!! Nu vreau sa ma gandesc la ideea de "litoral", which I hate. Urasc pana si sa stau la plaja. Ma gandesc la inot si la seri. 2 seri. Apoi, Sighisoara.

"Ceea ce cautam este gustul acelei enorme bucurii care clocoteste in inimi, atunci cand dupa o lunga oscilare la granitele posibilitatilor umane putem din nou sa strangem viata cu ambele brate. " Fara legatura cu marea, sau cu Sighisoara, probabil. In general, un citat folosit in legatura cu muntele. Asta este sloganul unui club montan, am uitat care.

Noapte buna...

Pana la noutati de la mine... ceva amuzant

Cu permisiunea autorilor (adica fara, dar Vali sper ca nu se supara si Georgica sper ca nu stie :), 2 mailuri:

Vali catre grup:
Voiam doar sa va intreb ceva: cunoasteti cumva jocuri traditionale romanesti (nu "Baba oarba" ca jocul asta este de la curtea lui Ludovic al XIV-lea:))? Sau poate stiti vreo asociatie care se ocupa cu asa ceva?

Multumesc anticipat!

Georgicacatre grup (sau catre Vali??):
Draga mea prietena, colega, iubire secreta ca urmare a mail-ului primit de la dumneavoastra si citit de catre mine intr-o seara ploioasa de vara in timp ce hainele imi acopereau goliciunea trupului bine lucrat intre fiarele contorsionate de puterea bratelor mele am decis sa dau curs cerintelor dvs si am efectuat un studiu folcloric in satul in care s-a nascut unul din parintii mei unde traditia a fost ceva ce nu mai este, iar modernul nu se imbina deloc cu mentalitatea de taran filosof a localnicilor. Documentandu-ma serios in legatura cu satul romanesc si jocurile traditionale am ascultat povesti, legende despre o activitate mostenita din tata in fiu si din mama in fiica, a carei origine se pierde in trecutul indepartat si ale carei reguli sunt nescrise, dar respectate de catre toti participantii.
De obicei acest joc se joaca in doi (mascul si femela), dar prin sat s-au auzit zonuri ca anumite persoane au incalcat regula si au participat in grup la acest joc de societate al satului romanesc.
Obiectivele lui sunt dezvoltarea capacitatilor motrice de baza pana la un nivel avansat sau pana cand batranetea nu iti mai permite sa participi activ.
Dar principalul obiectiv al lui este ca barbatul sa se simta bine, pentru ca femeia oricum se simte bine si ea. Jocul are finalitate, dar ideea si farmecul acestui joc este ca finalitatea ia pe toata lumea prin surprindere.
Acest joc s-a jucat, se joaca si se va juca, observandu-se o tendinta de dezvoltare atat pe orizontala, cat si pe verticala, asa ca draga mea prietena, colega, iubire secreta ma ofer sa-ti impartasesc tainele acestui joc, pentru ca noi, generatia noastra este datoare sa duca mai departe mostenirea culturala a strabunilor nostri.
Al tau iubitor de folclor si studios de jocuri traditionale.
P.S. Salut toti animatorii si formatorii si necunoscutii si necunoscutele de pe acest grup si va invit, numai si numai daca aveti cunostinte teoretice, practice si aprofundate despre acest joc sa le faceti cunoscute si altora. Parerea voastra "chiar nu conteaza", dar experientele voastre da.

Touching the void

Draga *,
Am reusit sa-ti gasesc adresa, pe cai oculte. Iti datorez o multime de raspunsuri, multumiri si scuze. Sa incep cu raspunsurile.
Data zilei Silviei nu aveam de unde s-o stiu, telefonul lui Vali nu-l stiu, iar pe preopinenta am intrebat-o pe la inceputul lunii, ca o premonitie, dar s-a eschivat. Asa ca am luat de buna data de 30, am sunat-o si mi-a raspuns ca evenimentul era pe 29, dar ca e OK. Urarile au fost, evident, si din partea ta.Silvia era la tara, cu probleme de mama. S-a intors in Bucuresti pe 5 aug. si a plecat din nou pe 8. De mine nu a avut timp. Problemele de mama s-au ameliorat.
Emailul tau din 26 iulie, l-am primit, dar nu l-am salvat la timp si l-au sters cele ce-au navalit ulterior. Asa ca ...
Emailul din 7 aug. noaptea, prevedea un bip de raspuns. La bip a raspuns Connex, ca numarul nu este alocat. Si-a raspuns tot asa toata ziua de luni si marti.Deci, keine bip.
Iti multumesc pentru urari si pentru aprecieri, mi-e dor de tine si abia astept sa ne vedem si sa trancanim. Am inteles ca veniti duminica sau luni. Da un semn de viata, mai multe bipuri si te sun eu.
Cu salutari si nerabdare, C

me to c

Vai ce mail frumos si concis mi-ai scris. Am cam zambit pe aici, si acum zambesc cand scriu. E ora 0.34 aici, mi-e cam somn deci sper sa fiu coerenta. Am facut niste excursii frumoase care m-au facut sa imi dau seama ca o sa ma simt ca in cusca in Bucuresti, asa ca nu o sa mai refuz, asa sper, invitatiile la Sinaia si in Bucegi. Tatra sunt niste munti foaaarte frumosi, cam ca Retezatul dar cu niste trasee frumoase, gen Piatra Craiului si ce e grozav e ca sunt multe varfuri si poti face o multime de trasee de o zi, iar cand incepi esti deja la 800 - 1500 m altitudine, majoritatea traseelor fiind la peste 2000 de m. Din pacate in varfurile peste 2600 se ajunge doar cu ghid, asa ca nu putem merge, dar maine mergem daca e vreme frumoasa cu telecabina, la un varf peste 2600, sa nu zicem si noi ca nu am fost. Carmen e bine, ne-am cam certat noi la inceput dar acum e ok, e cu un olandez foarte dragut care cred ca o sa o schimbe foarte mult in bine, ca si asa e cam baietoasa, asta ramane intre noi evident. Nu are parul lung si nici rocker nu e, e chiar foarte dragut, blond cu parul cret si foarte destept. Cred ca o sa o si vad plangand la sfarsit.
Eu nu cred ca ma intorc chiar pe 16, cred ca mai stau la tara cateva zile. Trebuie sa-mi iau bicicleta cand ma intorc ca aici am cam muncit si nu mai pot sa fiu asa leguma iar. Se pare ca o sa ma si angajez cand ma intorc, mi-e putin frica dar sunt fericita ca o sa se intample curand. Cred ca o stii pe L, mi-a propus un job de coordonator de proiect la ea la firma. Sper sa fie bine si sa imi placa.
Uite ce mail lung am scris, nu prea am scris la nimeni de cand sunt aici.
(...)
Asa ca pe scurt despre planurile mele - sper sa ajung in Bucuresti, sa ma apuc de disertatie, sa imi pau bicicleta si sa ma angajez, si sa merg mai des la munte. Simt cateodata ca sunt delasatoare si ar trebui sa am teluri inalte, sa vreau o cariera sau mai stiu io ce, dar deocamdata nu imi dau seama exact cum vor evolua lucrurile cu mine.
Cam atat ca uite ce mult am scris. Mi-a facut foarte mare placere mailul tau, cred ca ai talent la scris oricum.

Toate cele bune. Duminica plecam spre casa.
"me"

Am inceput cu un mail de la un prieten (unul dintre cei mai varstnici buni prieteni ai mei, cam de o varsta cu mama). Nu stiu, nu mi-a venit sa scriu. Lucrurile se simplifica atat de mult cand le exprimam in cuvinte, se limiteaza cumva doar la povestea scrisa cand de fapt e mult mai mult de atat. Asadar, oricum, din nou nimic despre mine, despre ce simt nu ce fac. Ieri am vazut un film in timpul caruia nu m-am uitat la ceas decat o data, extraordinar pentru mine. Touching the void. Mi-a fost frig tot filmul, la fel si la ceilalti - majoritatea din ei fiind pasionati de alpinism. L-am vazut (cliseu, vorba lui Dee) "cu sufletul la gura". In rest, nimic. Am fost pe munte, am muncit, am fost la AquaPark, in Poprad, la Spissky Hrad, la inca un castel din zona, mi-am luat Salomoni cu reducere de 50%, saptamana asta am fost la Water Forest din nou, am facut diguri, am fost 5 si a fost bine ca am muncit bine impreuna si am si comunicat (Paul, Carmen, Gosha, Wojtek). Azi am muncit din nou destul, se zvonea ca e ultima zi de munca, ba chiar am taiat putin cu drujba, ca m-a lasat nenea. Ma rog, ne intelegeam prin semne. Cam atat. De fapt ar fi foarte multe de spus. Despre oameni. Despre mine. Vag.
Maine e vineri si incercam sa ajungem pe Lomnicky Stit daca e vreme buna (2634 - cu telecabina, ca nu se poate altfel). Mai sunt 2 zile. Apoi, seara, eu si Carmen, probabil si Ciprian, o sa gatim pentru toti EVSii. Asta dupa cina, care oricum nu e de ajuns. Azi am mancat iar o ciorba de varza acra super-acra, si macaroane cu mac. Deci maine dupa cina.. mamaliga cu branza si smantana, si ooou.
Nu mai pot scrie. Tocmai am citit acum 2-3 minute ceva care m-a intristat. Poate n-ar trebui sa conteze atat de mult, dar asta e. Dezavantaj eu. Poate ca..
Nimic. Noapte buna. Touching the void

O zi minunata - o nenorocire nu vine niciodata singura... :))

Ieri si azi am fost la Water Forest, nu ma plang pentru ca mi-a placut desi altii au fost mai norocosi si au lucrat pe un stadion, ca sa nu mai vorbim de vasile si alina care au stat acasa, cica erau raciti.. probabil ca au jucat sah toata ziua. Amigos conosao de ce.
Proiectantul a trecut ieri pe acolo si stia de inundatiile din Romania, a zis ca daca s-ar fi facut niste constructii similare in Moldova s-ar fi evitat o mare parte... ar fi asa greu sa iasa satenii toti intr-o zi si sa faca niste diguri? Hm..
Azi am facut 14 diguri, mai mari ca cele din zilele trecute. Am fost vreo 12, si am ajuns aproape in varful dealului, nu mai avem mult.
Am devenit maestra fierastraului si a tarusilor infipti in pamant, azi mai mult ca ieri, si dupa ce am taiat un tarus am vrut sa-l rup cu piciorul si o bucata mi s-a infipt in picior. Sange, trusa de prim-ajutor etc. Acum exagerez, nu e grav, dupa cum spuneam trebuie sa mi se intample lucruri din astea si sa devin putin masochista ca sa fiu pregatita pentru greutatile vietii. Apoi, pe 3 jumate, adica aproape de plecare, am inceput sa simt cum ma ustura pielea, si nu stiu daca o sa pot sa dorm la noapte.. e vorba doar de picioare, din fericire. M-am bronzat cu sosete, deci e musai sa merg un week-end la mare. Nu stiu cand, dar ar trebui.. Poate la StufStock, ca mi-a placut foarte mult anul trecut.
Astia merg la piscina in seara asta dar eu nu pot sa merg deci o sa ma cuprinda o tristete adanca.
Tocmai a trecut un nene in carje, sunt vreo 7, cica sunt si ei voluntari aici. E una dintre tanti, ca o bunica, care ajuta la micul dejun. E foarte activa ca vine tot timpul sa ne ia farfuriile si firmiturile asa ca suntem under pressure. Kidding.
Am plecat.. mor de frig, cred ca e un fel de insolatie, si in juma de ora trebuie sa fim la cina. Sper sa nu ne dea iar macaroane cu mac.
Vai ce frig imi eeeee... si ce-i lumina asta alba care ma invaluie...?