Am fost la maaare. Uram marea acum 2 ani. Acum, zic ca depinde cu cine te duci. De data asta am stat vreo 60 de ore.. de cateva ori am avut tentativa sa ma intorc mai devreme. Ce pot sa zic e ca pe 5 km de plaja nu am auzit nici o manea, in repetate randuri cand ma plimbam, la fel in timpul zilei. Pe plaja - Vama Veche. [Formatia..] Cel mult un Tarkan sau o greceasca. La 23.10 se oprea muzica peste tot. Am inteles ca un concert al lui Adi minune a fost oprit dupa ora 23, pentru ca tulbura linistea publica, muzica fiind prea tare. Am inotat. E tot ce pot sa zic. Urasc sa stau la plaja. Multa lume cu copii mici. Mi-era dor de Turcia. De practica de anul trecut de la Comorova. La mare, in padure de conifere, casute. Multe. Cu cate 2 camere fiecare cu 2 paturi. Ale facultatii noastre. Cu pasarele care cantau tot timpul. Si noaptea. Mi-era dor de practica aia. Ultima. Banchetul, cum s-ar zice. Cu ceva examene. Mi-era dor putin si de Vama, de StufStockul de anul trecut. Dorul asta e legat de amintiri si de mare. Mai imi era dor si de...
:P
Well.. nu a fost rau, dar mi-a incercat rabdarea. Nu pot sta la mare mai mult de 2 zile. Sunt defecta. Atunci, cand am fost in practica, aveam in fiecare zi cursuri de pregatire pentru licenta (pardon, diploma, licenta e pentru aia care au avut facultate de 4 ani), sau aveam examene sau plecam pe cate undeva.
La intoarcere, alone fiind, am luat la autostop un tip si o tipa care veneau din Vama. Stil hipiot, adica fire de artist. Mergeau la FanFest la Rosia Montana, tipul vroia sa ajunga devreme a doua zi ca sa castige un ban facand codite. Pe autostrada de Soleil am facut o crima. Mi s-a izbit o pasare de parbriz. Sange, efecte de intindere..
Intre timp ascult ceva ce am descoperit de curand, in Slovacia, si am ignorat toata viata: Patricia Kaas. Aveam o prejudecata. :) Ascult albumul "Piano Bar".
Tocmai a fost Cami pe la mine. Nu ne-am mai vazut normal de vreo 6 ani. Era frumos in liceu, ca ne vedeam sa ne uitam la tv, radeam mult, aveam discutii intelectuale etc. Dar nu am mai avut timp.. mai ales eu. Peretele de la hol are vreo 6 metri. Lipeste apartamentele noastre. In seara asta am vorbit despre de toate, i s-a facut putin teama de nunta.. E ok, sunt impreuna de vreo 8 ani, dar au trecut repede. Sambata e cununia civila, am vorbit de program, cum plecam de acasa si altele. Am vrut sa merg singura, mi se pare ok. Sper sa nu ma simt in plus. :)
Mi-a zis ca weekendul trecut a fost un numar record de casatorii in Bucuresti - 16.000. Imi place unde are cununia civila, primaria sectorului 2 are un parculet foarte frumos in fata. Exemplu de best-practice pentru arhitectura peisagera, pe care am studiat-o si eu in facultate, putin.
Asa.. deci ce ziceam.. la mare am fost de marti pana joi, si vineri am plecat la Sighisoara, la intalnirea de lucru. 26-28 august. Cred ca am lucrat destul de mult. Greseala e ca nu-mi dau seama cum pare din afara ceea ce fac. Daca pare simplu.. daca pare complicat.. eu intotdeauna cred ca ar fi trebuit sa fiu capabila de mai mult de atat. Mereu am impresia cand merg pe strada ca oamenii ar putea avea vieti mult mai interesante si ca in mod sigur exista atat de multi care sunt cu mult mai destepti decat mine.. asa as vrea sa fie..
Ma doare in gat pentru ca la intoarcere am stat pe culoar in tren si era geamul deschis. Nu am avut locuri. Cred ca a fost ok, insa nu m-am refacut inca dupa Slovacia... Inca sunt obosita. Mai mult nu pot scrie. "Povestea pe care o spunem despre un eveniment ramane un segment al totalitatii pe care o cuprinde momentul; imediat ce momentul este narat, isi pierde multiplicitatea si ambivalenta in numele intelesului abstract al intentiei auctoriale." Cred ca asta putea fi spusa intr-un mod mult mai simplu si frumos decat atat. :)
Interesant. Ziceam candva ca imi plac lucrurile nespuse. Cateodata asa e. Imi plac. Cand esti oarecum sigur pe ele, in general. Si imi mai plac simbolurile. Si metaforele. Si jocurile de cuvinte. Despre ce vorbeam?
La revedere draga jurnalule, cred ca brain somn. [= brain damage]
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
3 comments:
:)
Eu am iubit muntele. De mica mi-a placut... muntele. MI s-a parut mai misterios, ca intr-o ghicitoare. Te lasa sa-l citesti, sa-l cauti, sa-l citesti.
Marea, marea e deschisa dar pana am inteles eu ca sub luciu este un adanc tulburat sau nu, ca nisipul este cald si miroase, miroase a mare, a alge, eu n-am iubit marea...
Daca as avea de ales intre munte si mare, as locuii pe un deal deasupra marii.... pe o faleza inalta, cu curtea inconjurata de padure.
Nu ar fi asa de placut ca aerul de munte, si murmurul riurilor mi-ar lipsii. Dar libertatea ce o simt privind marea intinsa, dorinta de a calatorii inspirata de pascarusii plutind lent pe briza dulce si dorinta de aventura intiparita in singe de vapoarele tirindu-se alene prin apele mototolite nu le-as da pe nimic. Spiritul de fost marinar nu a murit in mine !
Frumos scrii ! Cu fiecare blog ce il citesc te cunosc mai mult. Fiecare articol deseneaza o poza si mai completa de complexitatea vietii ce o traiesti. Iti admir tenacitatea, rabdarea si dorinta de a fi de folos altora.
Fii sigura ca voi revenii des sa vad ce ai mai scris.
Multumesc. Ma intreb cateodata de ce scriu, da' e bine ca o fac. E un timp in care nu faceam ceva mai folositor si de fapt numai asa ma gandesc la mine. Chiar ma gandeam azi ca e rau sa locuiesti singur, unii zic ca trebuie sa ai "timp pentru tine", nu i-as contrazice.. dar ce castigi stand atata timp cu tine?
Cat despre munte.. azi am fost sa alerg in parc. Nu stiu daca am mai vrut vreodata sa fac asta. E de bine.
Post a Comment