Cum am zis? Inimioare in scorbura?

Azi ne plimbam pe strada si Alex a zis "inimioare-n scorbura". Credeam ca e iar o expresie de-a lui, dar era chiar o bucata de trunchi cu 2 inimioare, de fapt mai multe din-astea, intr-o vitrina.
Am zis ca trebuie sa tinem minte expresia.
Am ajuns dupa ora 0.00 acasa. Iar am alergat toata ziua. Am fost pana si la aeroport, unde am stat mai mult de 2 ore. Ieri am fost la Valcea.. si tot asa. Nu e rau. Dar si mai bine e ca vreau niste timp pentru mine acum. Eu care nu puteam sa suport asta.
Au inflorit pomii. Tot timpul imi aduc aminte de asta. "Un baiat, o fata, un copac, o floare, o bi-ci-cle-ta".
Un "Multumesc ca esti. Mi-e bine."
Oameni pe strada. Ma uit la ei cand trec pe langa mine. Imi place sa fac asta, seara, cand merg prin centru. Ma gandesc departe, trecand printre oamenii aia multi. Ma uit la ei, sau prin ei. Sau la cladiri, sau la lumini. Sau la masini. La vitrine.. Rar, cand am cate o stare contemplativa.
Planuri. Alte planuri. Nu pot sa zic ce am facut in dupa-amiaza asta. Doar ca niste planuri trebuie sa iasa. Si nu se leaga. Scriu maine. Poate.
Oare sa merg la tara? Sau sa stau aici in weekend?

Astazi...

Astazi m-am trezit devreme, incantat de tot ce as putea face inainte ca ceasul sa bata miezul noptii.
Astazi am responsabilitati pe care trebuie sa le indeplinesc. Sunt important! Sarcina mea este sa aleg ce fel de zi voi avea.
Astazi ma pot plange pentru ca este o zi ploioasa sau... pot sa fiu recunoscator lui Dumnezeu pentru ca gradina mea este udata gratuit.
Astazi pot sa fiu trist pentru ca nu am multi bani sau ... ma pot bucura deoarece situatia mea financiara ma incurajeaza sa-mi planific cu intelepciune cumparaturile si ma impiedica sa fiu un om risipitor.
Astazi pot murmura din cauza starii mele de sanatate sau... ma pot bucura ca sunt in viata.
Astazi ma pot plange pentru ca trandafirii au spini sau... pot sarbatori faptul ca spinii au trandafiri.
Astazi ma pot vaicari pentru ca trebuie sa merg la munca sau... pot sa strig de bucurie ca am un loc de munca.
Astazi pot murmura deprimat pentru ca trebuie sa muncesc in gospodarie sau... ma pot simti onorat pentru ca Dumnezeu mi-a dat un adapost pentru minte, trup si suflet.
Ziua de astazi se intinde inaintea mea asteptand sa fie modelata. Si aici sunt eu, sculptorul, care trebuie sa o modeleze. Cum va fi ziua de azi depinde de mine.

Eu aleg ce fel de zi voi avea astazi!

Especially for Frederic, who understands only photos

Hijo de la luna

Un titlu poate fara legatura. Un post neinteresant. Chiar plictisitor.
Anul trecut, cand ma gandeam mult la R, nu am putut sa scriu despre el. As fi pus si poze. Nu am facut-o din respect, nu cred ca e prea placut sa vezi chestii despre tine publicate pe net. Tu, sau mai rau, cunoscutii tai. Oricum, poate e mai bine. Hmm.. Mi-e dor de el cateodata.
De data asta sunt la fel de criptica. Lucrurile care s-au intamplat anul asta erau imposibil de prevazut (chiar si de mine). Sambata seara am pus capat la ceva. Sau cel putin asa credeam (impreuna) ca facem. Aceeasi intrebare: "Ce facem? Nu stiu".
Din nou ceea ce scriu limiteaza mult tot ce simt sau imi trece prin cap. Mi-a spus ce gandea, si in mare cam asta gandeam si eu: "Avem asteptari, si nu e ok. Nu trebuie sa ne cream asteptari. Nu e corect. Pentru ca mai devreme sau mai tarziu o sa suferim. Sunt prea multe variabile. Nu trebuie sa se intample ca data trecuta. Desi intr-adevar ne-am schimbat, mult. Am pierde prea multe, din nou... Nu putem spune acum cu exactitate ce se va intampla, dar trebuie sa..." Dar de ce scriu toate astea? "Trebuie sa..."?
Trebuie sa... Trebuie sa nu...
:)
De data asta, asa era. Trebuia sa. Si? Am fost trista a doua zi, ne-am luat ramas bun, si apoi.. Unele lucruri pur si simplu nu se rezolva cu "trebuie sa". Mi-a dat bip, m-a sunat de 2 ori ("Still do.."). Inclusiv un bip la 2 noaptea. "La ce te gandeai cand mi-ai dat bip?" "La tine". Desi intr-adevar incercam sa nu ne mai gandim asa mult.
Ce interesant.. ce ciudat se vad lucrurile din afara, ce usor imi e sa trec prin filtrul gandirii "mele" experientele altora. Si ce ciudat e cand iti dai seama ca sunt o multime de variabile, de factori, de lucruri care pur si simplu se intampla. Daca as scrie tot, ar suna chiar interesant. Nu pot schimba ceea ce simt. Poate doar o sa se schimbe de la sine. Cu timpul. Cel mai ciudat e ca vorbesc de viata mea aici. :)
Ieri am iesit cu Alex in parc. A fost foarte dragut, am vorbit despre o gramada de chestii. Al doilea telefon.. "Tot la bere? Nici n-am plecat bine si te-ai apucat de baut. Da' sper ca ai lasat masina acasa, nu? Cum esti?" "Cat se poate de bine." "A, adica nu se poate mai bine." "Nu, cat se poate de bine in situatia data. Se poate si mult mai rau. Dar tu?" "Nu stiu.. nu ma simt.. cum as fi crezut.." "Liber?" "Usurat.."
Mi-ar placea sa mergem la munte candva. Poate in mai. "Auzi, uite, poate vrei sa vii cu noi la munte prin mai. As friends, evident." "Mi-ar placea. Nu cred ca putem spune de acum ce vom fi." "Da, o sa vedem."
Acum incerc sa-mi regasesc prioritatile, sa ma concentrez la ce am de facut, sa ma bucur de vreme, sa vad partea buna a lucrurilor. Si, din nou, nu ma pot abtine sa nu zic.. "ce ciudat"
Maine, poate.. o sa vin, Val. Poate. E timpul. Mai sunt 3 saptamani pana la Pasti.

Especialement pour le francais qui veut lire mon blog :))

Je suis tres tranquille pour le moment, passe que je suis sure que tu ne peut pas lire mon blog, il est en roumain et tu est francais, et les francaises ne peut pas comprendre une autre langue (etrangere.. ou non :). C'est une regle. :P
Donc il faut que je parle dans les images, "sign language". :))

"Dependent de libertate"

Parca pentru a sublinia ceea ce incercam sa exprim despre libertate intr-un post anterior, si in acelasi timp, totusi, mai putin decat libertatea la care ma refeream eu, insa demn de mentionat:

Festivalul studenţesc

„Dependent de libertate"

3-8 aprilie 2006

De ce un festival al libertăţii?

„Libertate" este un cuvânt aflat in inima şi pe buzele multora dintre noi. Libertatea este o tânjire a sufletului nostru pentru care suntem gata să facem mari sacrificii, dându-ne uneori chiar viaţa. Există o dorinţă puternică, mai ales în rândul tinerilor, de a se elibera de rănile din trecut, de a nu mai fi înrobiţi de complexe de inferioritate, de a-şi croi singuri drum în viaţă, sustrăgându-se controlului părinţilor, de a fi altfel decât colegii lor, de a se elibera de orice constrângeri sociale etc. Toate aceste năzuinţe spre libertate ne duc uneori în cea mai sumbră şi feroce închisoare, cum ar fi: drogurile, alcoolul, sexul şi tutunul.

You win some, you loose some...

Sau, cum spunea Jean Michel, "orice alegere inseamna o renuntare". As filozofa putin acum despre libertate in acceptiunea ortodoxa. Din pacate nu pot exprima atat de bine acum ceea ce cred. E simplu, de fapt nu sunt niste ingradiri, niste reguli. Dimpotriva. Te fac liber. Atata timp cat faci totul cu usurinta si cat asta vrei sa faci. Toate lucrurile de care suntem dependenti ne ingradesc libertatea. A fi liber inseamna a nu fi conditionat de nimic, si o sa dau cele mai simple exemple: conditionat de tigara din pauza, de berea de seara sau de o friptura pe care simti nevoia sa o mananci neaparat (ca tot e post).
Am avut si eu momentele mele de libertate. Le mai am inca. Acum insa, nu ma simt libera. Cateodata insa riscam, pentru ceea ce iubim. Riscam libertatea. E firesc. Ma intreb pentru ce merita sa risti echilibrul tau interior. Sau pentru cine. Dar daca iubesti pe cineva, care te iubeste, indiscutabil intrebarea asta este nedrept pusa. Pentru ca ar trebui sa merite. Hmm.. nu ajung nicaieri. Voi reveni in mod sigur, in viitor, la subiectul asta: freedom of body, of mind, of soul...
You win some, you loose some. ;)

Zambesc

Azi am zambit toata ziua, mai putin cand Sylvie se certa cu mine. Nu are incredere in mine. Nu pot face nimic. Pot cel mult sa incerc niste subiecte de discutie de interes comun si in general niste interese comune. Un teatru, o salata. Cat de departe putem merge in a accepta alegerile prietenilor nostri si a nu ne simti responsabili pentru ei? Ca tot venii de la Iasi, unde am vorbit de evaluare... "2 pasi inainte, unul inapoi". O sa fac un pas discret inapoi, cat sa nici nu se simta. Poate e bine sa nu-i responsabilizam pe prietenii nostri cu informatii nefolositoare (mai exact, se responsabilizeaza ei, fara sa le-o cerem). O schimbare de situatie nu inseamna ca brusc ma schimb eu.. si daca azi am fost fericita ca maine lucrez, si daca am zambit pentru ca m-am simtit sustinuta zilele astea mai mult decat ma asteptam.. e o atitudine datorata unor schimbari..
Asa, si ma bucur mult ca te-am vazut, Dee. Mult de tot. Adica s-au potrivit lucrurile si sper ca ti-a placut si tie sa ma revezi si sa ne cunosti (pe toti ;).
Duminica seara insa mi s-a intamplat un fenomen interesant. Dupa ce i-am dus pe toti acasa, n-am mai putut cobori din masina de oboseala. Era sa adorm acolo. A fost frumos la Iasi. Sunt exigenta cu mine, totusi a fost bine. Intotdeauna se poate mai bine, oricum. Si un drum... excelent. De vis. Mult peste asteptari.
Intoarcerea acasa.. a fost ok. Azi-noapte iar nu am dormit acasa, pt ca a venit Felicia din Oradea cu Tom, un begian, si nu si-au rezolvat problemele la ambasada. Nu aveau unde dormi, asa ca am cedat. Si, in mod ciudat, si aseara si in seara asta, m-am intalnit cate juma de ora cu cineva caruia i-e dor de mine. Intr-un mod matur si masurat, desigur, si doar pentru ca are motive, ca avem motive. Suntem altfel, mult.
Aproape ca o inteleg pe Sylvie. Totusi in situatii asemanatoare eu ma comport altfel. Si stiu, Val, ca sunt nashpa si ca ma iau de tine.. dar iti accept deciziile. Si daca Frederic era "un nashpet", asta ar fi fost.. ne vedeam, vorbeam, radeam.. Cred ca e destul de dureros sa stii ca prietenii tai nu iti accepta o parte din viata. Cred. Nu am de unde sa stiu. Adica, prefer sa nu stiu.
Sunt ok, my friends. Valorile mele sunt in acelasi loc in care sunt de obicei, sunt cu picioarele pe pamant, masor foarte bine lucrurile, sunt motivata, vreau sa imi gasesc un loc de munca bun, ma simt sprijinita si as putea spune chiar iubita, I don't take things for granted, sunt realista si stiu ce e bine si ce e rau.. si mai ales stiu ce fac si ce ar trebui sau va trebui sa se intample. Iar daca Sylvie prefera, pentru a sta cu constiinta impacata, sa nu stie anumite lucruri, atunci sunt 1000 de alte subiecte pe care le putem aborda. Asta doar daca unii oameni fac unele lucruri doar pentru a dormi linistiti si pentru ca nu cumva sa inceapa sa vada griul dintre alb si negru. Sunt unul dintre acei oameni. Care gandeste in alb si negru, care sta cu sabia gata de a taia cate un cap, care stie foarte clar ce e bine si ce e rau. Si iata, exista o singura modalitate de a vedea toate nuantele dintre. Atunci cand spui "niciodata" trebuie ca de undeva de sus sa ti se demonstreze, intr-un mod paradoxal, ca nu trebuia sa o spui, ci trebuia sa o speri doar. Si ca, voila, te-ai inselat. Ei bine, my friends, mi s-a intamplat. Nu acum. Si sunt aceeasi. Doar nu atat de mandra de valorile pe care le aparam cu atata strasnicie, si care erau si ale mele. Atat.
Noapte buna! Puteti dormi linistiti. Ati facut tot posibilul... Vietile oamenilor sunt pana la urma foarte usor de inteles. De ce mi se pare ca Sylvie nu intelege nimic acum? Poate pentru ca refuza sa inteleaga.. Si, apropo, sunt ok. Si voi fi.
Pot in continuare sa zambesc.. putin trist, dar e in natura lucrurilor. Nu exista bine absolut, nu aici. Zambesc ca a venit primavara, zambesc ca lucrez, chiar si pentru cateva zile, zambesc ca lucrurile sunt ok, zambesc ca pot sa alerg pe strada si sa simt vantul, zambesc pentru ca dimineata ma trezeste soarele si cateodata un sms, zambesc pentru ca am reusit sa tin post pana acum.
Patratelu zambeste. Well.. acum lipseste un citat despre "nevointa", cica sa ma trezeasca la realitate, ce zici Val, sper ca nu ai adormit. ;o) Oricum eu ma bucur ca existi. Stii cum e, ca ii numeri pe degetele de la o mana, si apoi mai indoi cate un deget.. :P
Glumesc. Va pup.
Si inca o data pentru Dee, multumiri. Parca ne stim de-o viata, asa mi s-a parut.
Noapte buna, draga jurnalule.. :))

Cand scade temperatura...

+18° C ~ Hawaiienii se acopera cu a 2-a patura.
+10° C ~ Chiriasii din Helsinki opresc incalzirea in apartamente. Laponii planteaza flori.
+5° C ~ Laponii fac plaja, in caz ca e soare.
+ 2° C ~ Masinile italiene nu pornesc.
0° C ~ Apa distilata ingheata
- 1° C ~ Expiratia devine vizibila. E timpul pentru o vacanta la Marea Mediterana. Rusii maninca inghetata si beau bere rece.
- 4° C ~ Ciinele iti sare-n pat
-10° C ~ Masinile frantuzesti nu pornesc. E timpul pentru o vacanta in Africa. Laponii se duc la inot.

-12° C ~ Politicienii incep sa vorbeasca despre persoanele fara adapost. Prea frig sa mai ninga.
-15° C ~ Masinile americane nu pornesc.
-18° C ~ Proprietarii caselor din Helsinki pornesc caldura.
-20° C ~ Respiratia devine sonora.
-24° C ~ Masinile japoneze nu pornesc. Prea frig pentru patinaj.
-26° C ~ Din respiratie se poate taia material de constructie pentru iglu-uri.
-28° C ~ Ciinele vrea sa se bage in pijamaua ta.
-29° C ~ Masinile germane nu mai pornesc. Laponul injura, da cu piciorul in roata si isi porneste Lada.
-30° C ~ Nici o masina normala nu porneste. Avocatii introduc miinile in propriile buzunare.
-31° C ~ Prea frig pentru sarutat, buzele ingheata. Echipa de fotbal a Laponiei incepe antrenamentul pentru etapa de la primavara.
-35° C ~ Masinile rusesti nu pornesc.
-36°C ~ E timpul pentru o baie fierbinte de doua saptamani. Laponii dau jos zapada de pe acoperis.
-39° C ~ Mercurul din termometre a inghetat. Prea frig pentru a gandi. Rusii incheie toti nasturii la camasa.
-45°C ~ Laponii inchid fereastra de la baie.
-46° C ~ Masina iti sare in pat. Rusii trag un pulover pe ei.
-50°C Lupii de mare parasesc Groenlanda. Laponii schimba manusile cu 5 degete pe cele cu un deget.
-60° C ~ Locuitorii Helsinkiului ingheata de frig. La Moscova lumea incheie nasturii paltoanelor.
- 67° C Urshii polari parasesc Polul Nord. La Universitatea din capitala Laponiei se organizeaza o excursie pe perioada lunga.
-70°C ~ Ingheata cei din iad. Universitatea din Kuznyetzk organizeaza un cros.
-75°C ~ Mos Craciun paraseste Cercul Polar.
-120°C ~ Alcoolul ingheata. Rusii sint suparati de moarte.
-268° C ~ Heliul devine lichid.
-273,15°C ~ Zero absolut. Se opreste miscarea particulelor elementare.

In memoriam

Joi seara eram la un concert Chilian, poate cel mai frumos concert al lui la care am fost. O sonorizare perfecta.. Si dupa o pauza, Chilian a spus ca tocmai a murit Laura Stoica, si a cantat inca o data o melodie pe care o cantase cu 10 minute mai devreme.. cred ca se numeste "Sa cazi in rai".
In seara asta m-am uitat pe Antena 1 la stiri. Imagini cu Laura si logodnicul ei, imagini de la inmormantare, melodii. Laura Stoica era insarcinata, urmau sa se casatoreasca. M-am emotionat. Am primit si un sms, de la cineva cu care fusesem la concert, atunci cand am aflat: "Ma uit la stiri, am plans." E ciudat, pentru ca nu cred ca se intampla des ceva care sa ne marcheze.
Bucuresti-Urziceni, joi seara pe la 21.30. O autoutilitara Dacia papuc incarcata cu baterii (?) , condusa de un copil de 19 ani a intrat pe contrasens la o curba usoara, nu se stie de ce. Renault-ul in care erau cei doi a fost lovit frontal si s-a rasturnat de cateva ori. Tatal soferului din Dacie a fost unicul supravietuitor. Imagini de la inmormantarea artistilor (Cristi era basistul unei formatii), mii de oameni care aplaudau, ploaie, flori. La sfarsit, imagini de la inmormantarea baiatului vinovat de accident. Tigan penticostal (sa ma scuze cei care cred ca discriminez), bocitoare colorate.. Declaratie "exclusiv pentru Antena 1" a tatalui baiatului, care nu a putut merge la inmormantarea baiatului pentru ca are piciorul rupt din accident: "Nici nu stiu cum s-a intamplat. Nici n-am apucat sa vad. Masina aia mergea cu o viteza extraordinara."
Scuzati-ne, analfabetilor, ca ne permitem sa mergem pe sensul NOSTRU de mers! Ma intreb daca pustiul ala stia sa citeasca.. nu cred ca apucase, ca avea si nevasta si copil. Asa de tare m-a enervat totul.. nici n-are rost sa mai comentez... :(
Lectia 1: asa cum subliniau jurnalistii de la Antena 1, lectia 1 este chiar pentru casele de discuri si pentru media, care in locul calitatii apreciaza banul si care dau uitarii artisti de valoare pentru Florin Salam (Laura Stoica a fost denumita cea mai buna voce rock feminina din Romania).
Lectia 2: Trebuia ca un japonez sa moara ca sa se ia masuri in legatura cu cainii vagabonzi. Trebuie sa se intample lucruri cutremuratoare ca sa luam masuri. Reactiv. Trebuia sa se intample asta pentru a intari campania politiei romane din aceasta primavara pentru siguranta circulatiei (probabil ca ati auzit spoturile radio "X, 16 ani, mort in accident rutier")? Ca sa fim mai atenti si noi, soferii, si politistii care vand permise pe 100 de euro? Nu cumva varsta legala pentru permis ar trebui sa fie 21?
Lectia 3: melodiile Laurei Stoica pe care le-am auzit azi la tv nu-mi erau nici macar cunoscute. :( No comment.
Lectia 4, la care ma gandesc des zilele astea (tii minte Val ca ti-am zis candva zilele astea..?): Cum ar trebui sa ne traim viata?
Si, extrapoland, concluzia la care ajunsesem chiar inainte de acest accident.. faptul ca nu ne ajuta cu nimic sa ne traim viata pentru noi, si sa fim noi insine "fericiti". "Singura modalitate de a gasi fericirea este sa o raspanditi in jurul vostru. Incercati sa lasati lumea un pic mai buna decat ati gasit-o". ;) Prietenii stiu de ce scriu asta.. Parerea mea este ca singurul mod prin care ne putem mantui este sa facem bine celor din jur. Faptele noastre, cele strict legate de viata personala, de felul cum ne-o traim, nu ne ajuta cu nimic.. numai felul in care ii ajutam pe ceilalti. Sunt atat de multe moduri in care putem face asta.. Eu asa cred. M-ar ajuta niste pareri..

Which file extension am I?

Which file extension are you?

Limpede nu vezi decat cu inima. Ochii nu pot sa patrunda intelesul lucrurilor.

Multumesc.. ;)

La multi aaaani Alex!!!

Vroiam sa pun o poza.. dar alta data ;)
M-a rugat sa scriu un sms pe blog, a zis ca e frumos, asa ca asa voi face, doar e ziua lui.

"Beau nectar de piersici, ascult muzica la casti, verific mailuri, ma uit la poze, si tocmai termin de gatit ce a inceput mama. Nu stiu cum, dar esti peste tot.."

Si multumesc, Alex, pentru sansa de a posta sms-ul.

Una da' buna!

Azi am fost la un interviu si apoi am dormit de la 1 la 5 jumate. Cred ca era si cazul.. aseara.. am provocat primul accident din viata mea. E adevarat ca ploua, era trafic, vorbeam cu un prieten, ma gandeam la altcineva.. era noapte si ala parcase cu 1 m in afara. Dar totusi, n-am fost atenta. N-am facut nimic, doar ca am fost cu vreo 2-3 cm prea aproape de oglinda lui, si ca oglinda era exact la acelasi nivel. Ambele oglinzi au cazut pe jos. Oricum, un tip de nota zece, in drum spre politie s-a razgandit si si-a pus oglinda la loc. Si eu am fost draguta cu el, da' oricum.. a avut un comportament exemplar..
De ce "una da' buna"? Pai din mai multe motive. Era un Volvo S40.. imaginile vorbesc de la sine.. o_O

Viata ca o piesa de teatru

Vreau sa scriu, n-am mai scris de mult "despre mine".. asa cred.. dar nu stiu ce..

Azi am stat cam mult la HQ, cred ca pana la 8 jumate, si starea mea se inrautatea treptat.. mi-era frig si deveneam trista. Apoi, in drum spre casa, ca de obicei in astfel de momente, am gandit intens. Ma gandesc si la drumul catre Sighi de miercuri, 7 ore cu mine in masina. Nu poate fi decat interesant.

Mi-am adus aminte, cred ca ieri, brusc, un citat. Il am pe o vedere, care cred ca se termina cu ceva de genul "Imi pare bine ca am lucrat impreuna si ma bucur, sincer, ca te-am cunoscut." Nu cred ca suna chiar asa, dar asemanator. Nu cred(eam) ca era adevarat. Dar despre altceva vroiam sa scriu.. mai era ceva scris deasupra, pe vederea aia din 2001. Un citat din Cioran.

"Toata viata oamenilor este o stare de betie, intrerupta cand si cand de lumini de indoiala. Cei mai "normali" dintre ei sunt beti-morti. Caci "treaz" nu se mai poate nici macar respira.
Cu cat esti mai normal, cu atat esti mai departe de adevar si mai aproape de viata."
Asta scria pe postcard. Cioran insa continua: "Ce interes blestemat am avea sa tulburam echilibrul betiei sau sa lamurim delirul? N-am vrea, fiecare, sa putem fi beti-morti de viata, prada greselilor delirante? Caci acestea sunt singurele arme in contra mortii imperecheate criminal cu adevarul."

Sa-mi zica peste 4 ani "hmm.. mi-aduc aminte si acum ca stateam pe covor in camera si lucram, abia ne cunoscusem. Dar nu stiu de ce am asa de clar in minte imaginea aia". Nu acord lucrurilor o importanta mai mare decat o au. Cred insa ca e bine sa scriu cate ceva, pentru ca sunt o parte din gandurile mele. Stiu ca o sa avem drumuri foarte diferite, si, foarte interesant my friends, simt asta la prezent, nu la viitor. Asta nu poate fi decat bine. Nu putem explica de ce se intampla unele lucruri si mai ales, above anything, de ce simtim cateodata ceea ce simtim. Conjuncturi? Comportamente? Nevoi? Afinitati? Nimic din toate astea? Toate la un loc?

Acum inteleg ce inseamna "istoria personala". Ca in seara asta am ras, sau ca acum 5 zile am plans, nu este nicidecum un fapt care a trecut. Totul lasa urme. Putem fi echilibrati si optimisti, asta nu inseamna ca nu avem cate putin din emotiile care ne-au insotit de-a lungul vietii. Ca nu avem o tristete de care nu ne putem lecui nicicum. Mie mi se pare frumos sa fii putin trist cateodata. Nostalgic, resemnat, retinut, sau pur si simplu trist. In anumite limite, e chiar benefic. Si, cum spuneam, frumos. Nu incetam sa ne uimim pe noi insine de-a lungul vietii. Important e sa nu ne mintim. Nu numai ca lucrurile sunt asa cum vrem noi sa fie, ci si ca vrem sa ne credem altfel decat suntem.

As fi scris mult mai mult. Si mai frumos. Insa.. cred ca sunt obosita. Posturi in care ma exprim ambiguu si plictisesc. Pana si pe mine. ;)

La multi ani Horatel

* Comorova (Neptun.. Vama Veche..), mai 2004

Mono - Life in Mono

The stranger sang a theme
From someone else’s dream
The leaves began to fall
And no one spoke at all
But I can’t seem to recall
When you came along
Ingenue

Ingenue
I just don’t know what to do

The tree-lined avenue
Begins to fade from view
Drowning past regrets
In tea and cigarettes
But I can’t seem to forget
When you came along
Ingenue

Ingenue
I just don’t know what to do

* "Great Expectations" Soundtrack

Nitin Sawhney - Letting go

Din lipsa de spatiu pe disc, umblu in folderul trip hop & chill out, in speranta de a mai elibera niste mega.. dar.. Am gasit niste melodii.. Pe astea nu le pot sterge.. :)


Now I often talk of my heart
How can I turn to the dark
And the swaying silence
I see, there’s nothing I can hold on to
You can’t breathe if I hold you tight
You cannot breathe if I hold you tight

Don’t be afraid of letting go
Don’t be afraid of letting go

Not of anything out of anyone

All alone here with my demons
Am I ready to move on
To a person or place
Alone away from here
And I miss you
And I lose you
And I found you
I choose to follow my heart

Don’t be afraid of letting go
Don’t be afraid of letting go

Not of anything out of anyone
Out of anything out of anyone

Don’t be afraid of letting go...

transparent choices