A venit timpul. Jurnal de calatorie. :)
Nu de alta dar saptamana asta a supt (adica "this week sucked"), asa ca acum am chef de scris. Buna Del, sper ca ai ajuns cu bine. :))
Pe 27 decembrie seara ne-am intors de la tara, si a doua zi, miercuri, am plecat in Padis.
Acest jurnal e despre cum poti sa dormi 8 nopti in 7 locuri diferite.. desi 4 din ele trebuia sa fie in Padis (noaptea 1 - Perisani, noaptea 2 - acasa, noaptea 3 - Cluj, noaptea 4 - pe langa Sudrigiu, intr-un sat, noaptea 5 - Scarita, noaptea 6 - Padis, noaptea 7 - Scarita, noaptea 8 - Horezu... si acasa...)
Miercuri 28 decembrie: Cumparaturi (mancare), bagaj, agatat lumea de pe drum... Alexutzu, Val si eu. Alex a facut si un cd cu mp3, ca nu pot fara. Ramo ne-a asteptat vreo ora in benzinaria de langa Poli. Well, a durat mult in Cora sa-l convingem pe Iulian ca NU PUTEM cara 5 kg de cartofi in spate prin zapada, si ca mai bine luam fulgi, si ca NU PUTEM cara 20 de oua, chiar daca sunt in caserole, si ca noi VREM pateu, si suntem fani pateu, ca niste fii ai muntelui :)) Si apoi in loc s-o luam spre Poli am luat-o spre iesirea din Bucuresti, si ma intrebam de ce nu intalnesc benzinaria. Ne-am intors, a inceput bine. Jos la bloc cand sa plec imi dadusem seama ca nu aveam contractul de CASCO la mine, ca trebuia sa trec pe la asigurari. Noroc ca il uitasem sus, ca asa mi-am dat seama ca uitasem si bocancii. Asa, si am luat-o pe Ramo, asta era pe la ora 15.00, am oprit putin in Valcea ca isi uitase incarcatorul de la camera, si apoi in continuare spre Cluj. La iesirea din Calimanesti.. surpriza.. politia intorcea toate masinile. Cazusera pietre la Balota si cica era blocat drumul. Ok, ce facem. Ne intoarcem in parcare la manastire si ne sfatuim. Oh my God, spre Valea Jiului? Spre Brasov? (si pe acolo erau probleme cu drumuri rupte) Nuu, pai daca e la Balota e inainte de Caineni, o luam pe la Perisani, Titesti, si iesim fix la Caineni. Ok. Mergem si zicem la nenea politistu ca stim zona si ca vrem sa ocolim. Da' sigur e la Balota? si dupa Caineni nu mai sunt probleme? Sigur, sigur. Ok, 30 de km pe drum de tara, era noapte deja.. ne-a placut, mai o groapa, mai o curba, mai o panta mare.. Ok, ajungem in sosea.. mergem vreo 2 km si.. surpriza.. coloana de masini. Cu farurile stinse. Stationau. Motorul oprit. Eu si Ramo o luam pe jos. Tone de piatra, tot muntele cazut in sosea. Alpinisti. Politie. Nenea politistu, va rog spuneti-i lu dobitocu ala de la Calimanesti sa nu mai spuna ca la Balota e problema si nu dupa Caineni, ca am ocolit ca tampitii atata!!! Ok, vestea buna era ca daca ne intoarcem nu mai tre' sa o luam pe varianta, ca nu mai e cazut nicaieri in alta parte.. Ok. E ora 22.00. Harta? Ok, pe Valea Jiului.
Joi 29 decembrie: Ajungem la 6 dimineata in Cluj. Stam la un lapte cald (io cel putin). Dorm 3 ore. Ne trezim si facem bagajul. O luam si pe Ana. La iesirea din Cluj ne intalnim c
u Cata, Relu si Roxana. Relu e salvamont*st in F*garas, a fost cabanier la P*scu Negru. Acum construieste la Balea primul hotel de gheata din Romania. As vrea sa ajung si eu sa-l vad. Asa, continuam spre Oradea, si apoi spre Sudrigiu. Am uitat cum se cheama satul in care am innoptat. Am facut 1000 de km pana acolo. Puteam ajunge in Cehia. Ma simt prost fata de ceilalti ca benzina a fost 2 milioane.. dar n-am prevazut caderea de pietre. Data viitoare tre' sa ma concentrez mai bine la ce imi transmite universul. Desi nu cred ca universul ar fi zis sa o iau pe alta ruta si sa dorm in alta parte.
Ceilalti erau deja acolo. Frig. Gresie. Bem o sampanie (ce ma, s-o mai car dupa mine maine?) Ne arata o casa de rugaciune a adventistilor unde cica sa dormim. Prefer gresia (noaptea a fost destul de cald). Astia mici se duc si dorm acolo in chestia aia, in altar. Dau pupitrul pastorului la o parte, si isi pun izoprenele. Dupa cum se vede in poza, sus e un tablou cu natura si scrie "Iisus lumina lumii". In rest erau banci in toata chestia aia. Au avut cosmaruri ca o sa moara asfixiati si au deschis geamurile. Ma rog. :))
Vineri 30 decembrie: Ne trezim. Relu si Roxana pleaca la Balea, nu mai pot sta de fapt. Cata imi da o cutie de artificii. O ca
r eu. Cred ca are 3 kile. Punem bagajele intr-o remorca mica de Aro. Urcam cu masina pana la Boga. Acolo remorca e agatata la un tractor. Ploua rau de tot. Zapada. O luam pe jos. Lasa, e bine ca vin bagajele dupa noi. Am pornit cam tarziu de jos. Tractorul taiase zapada cu o zi inainte, dar doar pana la 5 km de Padis. Se pare ca pe distanta aia o sa ne ducem rucsacii in spate. Zapada e mare. Cam greu sa mergi pe urmele de tractor, e zapada mare in rest. Ud. Tot. Rucsacii fac baie. Ce puii mei e in capul nostru cand ne gandim ca ninge si n-are cum sa se ude nimic? Noroc ca am husa la rucsac. Peste cativa km suntem invitati, o parte din noi, sa ne urcam in remorca. Unii merg pe sapa tractorului. Senzatii tari. Derapeaza. Vali e mai mult pe sub decat pe deasupra. Cred ca ii e frica. Gata, obstescul sfarsit. Ramo zice "Ba vezi, daca se intampla ceva sari, nu astepti". In fine. Se rupe cablul si cade remorca. Oarecum, cu noi. Pentru ca am stat jos in balta, m-am udat peste tot. Mama lui de gore.. si mama lor de suprapantaloni. Ne dam jos. Ajunge cu senzatiile. O luam inainte. Ne ajunge tractorul. Derapeaza rau, il depasim. Mergem inainte. La un moment dat nu il mai auzim. Poate nu a mai putut sa urce? Daca tre sa ne intoarcem dupa bagaje?
Ne ajunge iar tractorul, nu mai are remorca. Bagajele sunt puse pe sapa, legate. Doar o parte din rucsaci.. restul sunt undeva pe drum, in remorca. Hotaram ca ramanem la cantonul Scarita, ca nu mai putem ajunge in Padis noaptea asta. Cineva sparge usa. E frig si suntem uzi. Cabanierul pleaca acasa, zice sa mergem singuri in Padis ca el nu mai vine. Ne lasa cheia. Suntem vreo 30. Intram in canton. Hm, acum 2 ani jumate
dormisem o noapte acolo. Ne inundasera si am coborat cu niste copii sa doarma o noapte, ca aveau apa in corturi, peste tot. Dar atunci am stat in pod. Acum facem focul in sobe. Din fericire dorm in pat. Ma rog, 3 persoane intr-un pat.. :) Rucsacul meu nu e printre cele aduse. O parte din baieti coboara dupa restul.. saracii. Restul rucsacilor sunt absolut plini de zapada. In fine. Vine toata lumea. Soseste si rucsacul meu. E ud. Iulian si Irina nu au ajuns, s-au ratacit pe drum si dorm in Boga. Nu-i nimic, e bine. Am mers 12 km, mai avem 5. Mancam, bem o sampanie (ce ma, s-o mai car in spate maine?). Cantam la chitara. Se fac masaje (parca). Dormim intr-o camera calda. Noaptea cineva (nu mai stiu cine) si eu ne trezim in acelasi timp ca nu mai aveam aer. Ceilalti cred ca deja incepusera sa vada cum ii invaluie o lumina alba. Si calda. Deschidem geamul. I-am salvat.
Sambata 31 decembrie: baietii pleaca la 6 sa taie zapada. Unii pleaca la 8. Noi stam sa facem curat (e adevarat, eu mai putin, unii mai m
ult..) si plecam la 8 jumate. Soare. Zapada. Frumos. Dupa cateva sute de metri las sticla de 2 L de tuica in mijlocul potecii (ce ma, s-o mai car in spate?). Urcam bine. Ii prindem pe aia din fata. Ii depasim. Facem poze, ne aruncam in zapada. Ii prindem si pe baieti. E greu sa tai zapada. Incercam si noi. Io merg 10 pasi si obosesc. Gasim firul de telegraf si marcajele. Imi aduc aminte de vremuri cunoscute. De cortul militar in care era calculatorul, la vreo 500 m de camp. De corturi, de oameni, de 2002. Doua mii doi. Imi mai vine in minte o imagine. Interesant, asa clar, dintr-o data. "Stii, daca vrei poti sa dormi cu mine in noaptea asta. Sunt singur ;;)". "Nu, e ok, multumesc. Daca vrei vino tu. Eu nu vin." N-a venit. Nu m-am dus. Haha :) Mai bine, atunci nici nu-mi trecea prin cap. Cred ca nici nu-si mai aduce aminte. Ma mir ca mi-am adus e
u.. ce interesant. Grr, sa revin! Vedem si bisericuta. Ajungem la renumita cabana. "Bradet" pe numele ei. Chiar langa cabana Padis. O incapere mare, cu mese si bar. Tot gresie pe jos. O "cotiga" cu o sobitza afara, unde vor sa isi gaseasca obstescul sfarsit cativa din noi; prefera acolo. Iuliei i se arde tricoul cu "eur*padis". Zice ca de atunci, din campul faimos, cand ne-a plouat atat (pe mine 3 saptamani, pe altii mai putin), au ramas cu sechele. Ca dupa se injurau cateodata cu "Du-te-n Padis". Oricum legenda e ca oriunde merge tricoul ala ploua. Asa se explica. Ea isi pune tricoul pe soba. Ia foc. Mi-l arata. Mor de ras.
In cabana se face focul dar doar intr-o bucatarie mica in spatele barului, iar in sala aia cu m
ese frig de mori. Suntem uzi. Nici radiatoare, nici camere. Deasupra inca un etaj, neterminat. Cu zapada in camere. Ramo e suparata rau. Nu stiu ce sa-i fac. O ascult. Tac. Zic doar sa nu zica de fata cu ceilalti, pentru ca o sa-i demoralizeze si pe ei. Macar atat. Unii stramba din nas. Mie imi place. Nu sunt sadica. Doar ca ma bucur de ce am in loc sa ma gandesc la ce n-am. Am destul. Deschidem cate o bere. Rece. Ceilalti sunt draguti, nu ii cunoscusem pe toti. Unii din baieti pleaca sa aduca ce mai ramasese la canton. Chitara, carnea, niste bere.. Se intorc in aproape 4 ore. Dar imediat dupa ce pleaca ei sosesc Iulian si Irina. Au mers bine.. 17 km.. Ii zic lui Iuli "ba am lasat tuica, nu mai puteam". "Haha, care asta? Mi s-a parut mie cunoscuta, scrie <
tuica mama> pe ea." Se fierbe vin, tuica. Nu cred ca s-a baut mult, eram multi. Io am baut cam multa tuica fiarta. Mi-era frig. Mai beau o bere. Unii unesc niste bancute si mese sa doarma. Scot sacul de dormit. E... gheatza in el... Il urasc. Ma urasc si pe mine ca l-am lasat de capul lui, moronu'. Urasc situatia. In fine. Mai exact ma simt prost. Se rezolva totusi. Incep pregatirile de rev. Adica noi facem o salata. Unii fac gratar. Suntem calmi. La ora 0 iesim afara. Artificii, pocnitori, poze. Numai noi in tot Padisul. Iar sampanie. Gratar. La 1, ne culcam. Unii mai stau sa cante. Nu mai tin minte nimic. Hm. Tin minte o dunga, de la banca. Muream de durere cand dormeam pe ea. In rest, ok. Cred. Sper. Nu? :DDuminica 1 ianuarie. Ne trezim. Se tot aude La multi ani de peste tot. Ne hotaram ca nu mai putem sta o zi. Suntem 10 care vrem sa dormim la Scarita. Unii urca spre bisericuta. Imi pare rau.. as urca si eu. :(( Trag de timp. Unii vor sa plece cat mai devreme. Discutam sa cerem niste bani inapoi de la bou' de cabanier. Cum spuneam, eu trag de timp. Am plecat la 15, perfect. Frumos drumul la intoarcere. Sunam cabanierul sa ne ia din Boga a doua zi. Cei care au ramas au facut Cetatile a doua zi. Minunat. Asta e. Ajungem in 2 ore, pe intuneric. Facem cald, de data asta dormim toti in aceeasi camera. Avem vin. Copane de pui. Friptura de la Ramo. Salata de castraveti (cred ca erau ai padurarilor, si de data asta m-am simtit prost). Piure. Vin fiert. Sarbatorim din nou revelionul. De data asta, mai bine. Noaptea, eu si Iulian ne trezim si deschidem geamu'. Iar povestea cu aerul. Mor de cald.
Luni 2 ianuarie. Plecam de la Scarita. Lasam totul in ordine si niste mancare pentru padurari (nu stiu daca a ajuns la ei). La coborare simt ce bine e sa cobori prin zapada proaspata. Vreau sa mai fac asta anul asta. :(( Ne intalnim cu cabanierul. Urc "la aer", nu in masina. Facem poze. Urca si doi din Oradea, culmea, avem prieteni comuni cu ei. Ma mut in masina. La cabanier mancam ciorba. Unii pleaca la gara. Noi o luam spre Valeam Jiului. Pe drum sun la Iustina. Plan de moment, sort of, hotaram sa dormim o noapte la Horezu. Ajungem la 9. A treia masa de revelion. Dorm.
Marti 3 ianuarie. Mergem sa vizitam unul dintre schituri. Apoi mer
g sa-i iau pe Grigo si pe Gabi de la autogara, culmea, vin si ei. Eu Ramo Irina si Alexutzu tre sa o luam spre casa. Dar inainte ne oprim pe la Bistrita. Acolo il intalnesc si pe Parintele Ioanichie. Ramo ramane la Valcea. Dar.. the show must go on. Ajung in Bucuresti si.. direct la gara, cu 10 minute inainte a veni trenul de la Tg Jiu. Perfect timing. A*fke si Zs*fi tre sa vina sa doarma la mine. Ajung cu ele acasa si car toate bagajele ude sus. Apoi, dorm pe unde-apuc si tre sa am grija de ele. A fost frumos, mi-a placut ca le-am revazut. Doar ca eram obosita.
Ce mai pot sa zic acum. Suntem in 15 si abia acum apuc sa scriu despre asta. Ma bucur ca am unde sa scriu. Vreau la munte. Pentru cine a fost cu mine, as rosti un multumesc, dar asta ar fi fost obligatoriu sa se intample oarecum speechless, nicidecum verbal.. sau in scris.. De fapt nu cred ca atunci cand ar fi rostit s-ar traduce chiar in "multumesc". Poate nu a fost inventata o expresie.. Imi retrag cuvintele.
Cred ca am avut o revelatie. Cel putin una. Pentru nestiutori, revelatiile sunt intotdeauna pozitive.
