..despre Romania cu Dan Puric (în dialog cu Dan Boicea)

“Este cumva România doar un spectacol tragic pentru dumneavoastră?

Dacă priveşti România prin ochii lui Sacho Panza, un ţăran plin de vitalitate, cu simţul realităţii, vezi un ghetou neocomunist, fără perspectivă politică, fără viitor, trăind o confuzie şi o improvizaţie totală. Un destin aproape tragic. Dacă priveşti prin ochii lui Don Quijote, vezi o ţară cu o taină imensă, capabilă să dăruiască şi celorlalţi. Depinde prin ce ochi o priveşti. El s-a îndrăgostit de Dulcineea nu din văzute, cu din auzite. Eu, la fel, m-am îndrăgostit de România, nu din văzute, pentru că îţi vine să te sinucizi dacă ieşi acum pe stradă, ci din ce-am citit şi din ce mi-au povestit alţii despre ea. De ce a scris Gheorghe Brătianu că poporul român e un miracol? De ce nu a spus că e un gunoi, cum fac cei de acum, care l-au decapitat şi pe Eminescu? Scormonesc vulgaritatea în operele lui ca să-l desacralizeze, să-l biologizeze pe scriitorul despre care Cioran spunea că şi Buddha ar fi gelos pe biografia lui.”

“Faptul că Dan Brown este atît de gustat arată că se derulează un fenomen de subcultură şi infantilism în societatea noastră. Cum ar fi să m-apuc eu să scriu acum o carte de aventuri despre Buddha sau Mahomed, făcînd pe detectivul? Eu nici în tren nu pot să citesc aşa ceva. Şi nu trebuie să fii habotnic, bigot, taliban… pur şi simplu nu citeşti o carte care nu respectă fiziologia bunului simţ. Trăim o eră fără precedent, în care văd cu mirare că omul a devenit fiară. Scientismul şi orgoliul tehnologizării au rafinat foarte bine bestia din om. Forţa de a supravieţui mi-o dă altceva. Mă uit la oamenii mai amărîţi, care şi-au păstrat echilibrul în credinţă, în acest context. Petre Ţuţea avea mare dreptate, cînd spunea că baba aia care se închină la biserică valorează mai mult decît unul care a luat premiul Nobel şi nu ştie pentru ce a făcut bomba atomică. Ea comunică deplin cu Absolutul, pe cînd celălalt e în dialog cu uzina de armament.”