Ma-ntorc la silaba dintai

Draga jurnalule,
Mi-ai fost drag, ma intorceam mereu la tine si iti povesteam toate prostiile. Pana la un punct cand n-am mai putut sa scriu. Poate ca viata se intampla prea repede si gandurile mele nu mai apucau sa se aranjeze, poate n-am mai putut sau n-am mai vrut sa ma exprim. M-am gandit la tine in ultimele luni si saptamana trecuta am primit un mail - pentru o intalnire de 4 ani "tricou de blogger". Stiu ca ne-am intalnit odata si atunci cu totii, cand am primit tricourile. Daca ma intrebi cand au trecut 4 ani, nu stiu. Stiu ca mi-a placut tricoul ala, erai si tu acolo, pe el. Tu, cel diferit de mine. Era patratelu'.
Scriu ca un copil, desigur. Poate pentru ca in lumea oamenilor mari totul e prea complicat. Dar imi plac lucrurile complicate, si oamenii. Lucrurile esentiale sunt simple, totusi.
Nu o sa ajung la intalnirea bloggerilor. E maine, si tocmai raspundeam ca totusi nu ajung desi as fi vrut. Imi pare rau intr-un fel. Si poate parea stupid, dar chiar ma emotionez cand ma gandesc la vremurile alea. Parca sunt asa departe, parca am trait in ultimii 2-3 ani cat in 10.
Totusi, te-am parasit. Era frumos daca mai scriam. Orice. Mi-e dor de asta, mi-e dor de ceva timp.
O sa vedem. Nu putem promite nimic, oricum, cand nu stim..