franturi de viata

Am mancat Danonino. Pare ca incep sa ma regasesc. Doare, parca am scris mai demult despre durerea aia, ca si cum te-ai naste din nou. Nu doare asa tare. Nimic nu doare mai tare decat moartea cuiva, asa ar trebui. Deci sa nu ma mai lamentez. Am mancat Danonino in seara asta, sunt singura acasa, sed si cuget. Patratelu incepe sa se regaseasca pe sine, dupa o perioada de dor si doare, ca sa zic asa. E cam greu, si fara sens. Dar ce are sens? Totul are sens, parca.
Saptamana trecuta patratelu a fost la o inmormantare. A plans mult, si acasa, inainte, si dupa.. S-a intors acasa trist. Unbelievable.. stupid, infiorator, trist.. 27 de ani.. Life is random. A vrut sa scrie patratelu, si cand a aflat, si dupa.. dar de ce? Sa povesteasca ce s-a intamplat? Nu ar avea sens. Cuvinte. Ce faci cand se intampla lucruri din astea? Cum uiti, cum te impaci cu gandul? Astea sunt doar cuvinte. Nici nu stiu pentru cine le scriu. Pana la urma, totul e atat de simplu si totusi atat de greu de inteles.. si atat de intamplator.
Totusi, patratelu e bine. Incepe sa fie iar pe picioarele lui, dupa o perioada in care avea doar o aripa si zbura stramb. Acum nu mai incearca sa zboare, dar reuseste sa mearga destul de bine. :o)
Life IS random...