Mi-am vizitat prietenii, am vazut vreo 2 filme de desene animate (2 jumate), am lucrat, am facut ce mai era de facut pe afara, am fost la colindat prin sat noaptea de 24-25... A fost frumos. Normal.
Nu am apucat sa scriu despre Alba Iulia (nici nu mai stiu...?).. in mod sigur nu am apucat sa scriu despre 10 decembrie, despre faptul ca nu am anticipat rezultatele, inclusiv cele referitoare la mine.. Nici despre stagiul din Semenic din weekendul de dupa.. Timp.. chef..
Deci draga jurnalule.. maine plec spre Cluj si apoi spre Padis. Imi fac bagajul cu ideea ca voi merge 13 km prin zapada de 1 metru cu el in spate, desi asta ma bucura. Astept sa ajung acolo. As merge cu trenul, daca nu ar fi mai scump si mai lung :) decat masina.. Mergem 4, acolo o sa fim 40 si ceva.. Eu merg pentru mine. Si pentru munte. Suna egoist. Cred ca incerc sa ma conving pe mine ca asa e bine. :) Tin la toata lumea, dar cu anii devin mai rezervata. Nici nu mai rad atat de mult. Mi-am dat seama de ce zicea diriga.. avea dreptate.. prieteni buni nu-ti faci decat in liceu.. Nu e o regula, dar inteleg de ce se intampla asa.
Dar sa revin la rev.. imi pare rau ca nu voi fi la tara, totusi.. ritualul din noaptea de anul nou, si sania.. viteza.. curbele.. panta.. santurile.. :)) [not for me :P]
Am primit multe sms-uri de Craciun.. vreo 20.. am raspuns la ele, si pe deasupra am dat si eu doua altor persoane.. Cea mai frumoasa a fost urarea lui Doru "Un an nou cu multe carari batute." Asa mi s-a parut mie, ca asta a sunat cel mai frumos. Astept sa plec.. si abia venisem.. Si in acelasi timp astept sa-mi gasesc un serviciu. In rest, nu mai astept nimic. Am inteles ce era de inteles. Better off alone. ;)
Hmm, nu-mi gasesc manusile de "grigore-tex".. :))
O sa facem poze de data asta, postez.. asta e o poza de acum aproape un an, din Retezat..
3 comments:
Hm... nu suna deloc sarbatoreste. Sau mie mi-a sarit prea des in ochi "imi pare rau ca..." Sau "imi pare rau ca nu mai sunt liceana, ca sa pot visa ca oamenii de langa mine imi vor fi aproape o viata..."
Eu, pe de alta parte, nu cred povestea cu liceul, ci mai degraba cea cu viata care ne face (daca o lasam), cu fiecare zi mai rezervati, poate mai cinici, mai tristi sau mai dezamagiti... Care ne invata sa nu mai cerem sau sa mai dorim...
Iar eu, pentru ca sunt egoista si te consider responsabila de o raza de soare din viata mea, mi-as dori atat de mult sa n-o lasi!
"imi pare rau ca nu mai sunt liceana, ca sa pot visa ca oamenii de langa mine imi vor fi aproape o viata..." ai zis tu.. eu am zis ca diriga zicea ca prieteni buni nu-ti faci decat in liceu. Eu nu eram dispusa sa-mi fac atunci.. asa am invatat ca trebuie sa dau fara sa cer si asa am invatat sa mi-i pastrez.
Dar asta n-are legatura cu ce scriai tu...
Oamenii nu-ti pot fi aproape o viata, si asta nu numai pt ca nu murim in acelasi timp, ci ca asa e viata. Nu exista "totdeauna".. nimeni nu poate garanta nimic...
Ai dreptate, pentru ca singurul lucru constant este schimbarea. Dar asta n-o impiedica sa nu aduca lucruri frumoase in vietile noastre... Imi aduc aminte, in urma cu un an, s-a implinit fix pe 31 dec, am cunoscut o persoana minunata. Asta e ceea ce conteaza cu adevarat, nu-i asa? :)
Post a Comment