Suntem in grafic :)

De data asta n-am nici un chef de scris.. cred ca scriu din obligatie. N-am povestit despre Resita, despre tumchichi-tumchichi-tumchichi-ta, despre oamenii pe care i-am cunoscut acolo (nu cunosteam pe absolut nimeni :), de minunatul individ de pe tren care avea Hyundai Coupe si zicea ca vine ziua lui si mama lui ii ia un MeLeu... ulterior am aflat ca era fiul celui mai bogat om din Caransebes. Ma tinea de vorba in compartiment, ca "se plictiseste", isi flutura verigheta si zicea ca sotia lui o sa nasca in curand.. mi-a aratat si poze, inclusiv de la cursele de masini pe care le organizeaza "cu baietii".. si ca doar nu cred ca e asa cuminte. Am fost foarte indiferenta, desi m-a scarbit putin. Am facut putin misto, si am prins momentul: "uite o tipa draguta, merge sa fumeze, fa-te si tu ca vrei sa fumezi", si radeam.. Pana la urma s-a dus, si am scapat, m-am mutat in alt compartiment. :))

Despre Alba Iulia nu am ce sa zic.. marile dureri sunt mute. ;) Doar ca am ramas cu cateva expresii de la oamenii pe care i-am intalnit acolo ("Suntem in grafic!"; "Asa spun toate.")
In rest nu am ramas cu nimic. :)) Ei, rad si eu de mine, ma ajuta destul de mult autoironia asta.

Cateva randuri pentru mine, draga jurnalule, in cazul in care voi mai citi vreodata ce scriu aici: e complicat, nu sunt mandra de reactiile mele, ele sunt mai degraba niste reactii proprii la o anumita indiferenta fara explicatii, indiferenta aia care te face sa te intrebi mereu "de ce", si sa presupui lucruri diverse si majoritatea nu prea conforme cu realitatea. Acum poate ca totul este clar, si revenim la povestea cu vulpea din Citadela. Nu se schimba nimic. Doar invat sa-mi pun o limita (era si cazul.. i'm a little ashamed of myself, didn't expect that to happen.. I mean "ME" to do those things..), si mai ales ii respect decizia. Inteleg. Incerc doar sa nu ma gandesc ca "I wasn't good enough." But I am not good enough, I know that. I didn't even try.
Asa este cand ne facem mari.. cred ca astea ne fac sa fim din ce in ce mai sceptici, mai rationali, mai "acri", as a good friend was telling me.

Totusi sa continui cu Alba Iulia - sambata nu credeam ca va exista ceva care sa ma faca sa ma simt bine (asa, pe dinauntru.. :). Si m-au chemat pe scena, participantii la renumitul stagiu , si mi-au dat diploma... Nu ma asteptam, evident. Si a mai fost ceva.. in ultima zi, toata lumea canta si se juca ce ii invatasem noi, pe strada, in sala, peste tot, imi cantau si mie tot timpul.. A fost dragut.

Azi noapte imi trosnea mobila in camera, si pentru prima data dupa mult timp am visat. Ma plimbam cu Vali prin parc si treceau serpi pe langa noi.. apoi i-am zis ca ar fi bine sa ne intoarcem pentru ca era toamna si erau multe frunze pe jos, si erau serpi mai multi prin ele, si in scena urmatoare eram acasa, simteam ca se misca ceva in adidas, si mi-am dat salomonii jos si in cel stang era un sarpe mic. N-am mai visat serpi de 2 ani. :) N-o fi subconstientul, dar de ce sa nu visam alte animale... (azi eram cu Sorin in supermarket si am zis "ce-i asta, girafa?" la o zebra :)).

Asa.. in drum spre Alba m-a luat radarul, am rezolvat si am platit, si azi, fiindca e Sf. Nicolae si e si ziua lu' tata le-am luat la toti 3 Tedy Curcubeu si ciocolata (pentru mama si tata de post :) si Mariei un ou Kinder. Ma duc sa le postez. :)
Interesant, si ei mi-au luat acelasi tip de ciocolata. :))
Iar in seara asta am facut un Lego cu Maria.

Cam atat. Life is beautiful, desi am pierdut ceva. Sentimentele exista si neconditionat, and for sure the love for him exceeds the need for his presence. :D Poate de asta sunt destul de linistita acum, desi trista. Ma bucur ca simt. :)

O sa scriu si despre melodia saptamanii curand. Cine ghiceste care e? [ma refer la aia care citesc, al, symb, dee.. :D] E una de care n-am mai pomenit. :D