"Un mare pustiu pe cuprins e.."

Patratelu' nu mai stie.. nu mai poate sa scrie. Va supravietui, dar probabil ca nu-i e bine. Dincolo de zambet.. e bine ca nu multa lume stie ce e. E mai bine asa. Patratelu se gandeste ca nici "cher jurnal" nu e cu cheitza, dar nu mai conteaza, ca pana la urma.. ce scrie e o parte din el, din patratel. Si oricum nu va scrie tot.. nici nu poate.. nici nu are rost.
Patratelu nu da doi bani pe ce are.. si vrea ce nu poate avea. Poate nici nu e vina lui ca ceea ce are valoreaza atat de putin pentru el. Poate e vina lui ca isi doreste ce nu poate avea. Poate trebuia sa isi dea seama mai devreme si sa nu lase sa se intample asta cu el. Dar nu crede ca ar fi putu impiedica asta, si oricum nu ii pare rau. Crede ca e frumos cateodata sa simti asa. Lui, patratelului, i se intampla rar. Nici macar nu cauta sa i se intample..
Patratelu e orgolios. Patratelu plange de vreo 5 ori pe an. Poate patratelu nu destul de orgolios cat sa nu planga niciodata. Sa zica "patratelu nu plange niciodata."
El, patratelu, incearca sa nu planga acum, cand scrie. Poate ar fi o prostie. Cred ca s-ar dispretui. Candva, nu prea demult, cineva l-a vazut plangand.. pentru ca.. cateodata patratelu crede ca merita sa plangi. Nu pentru tine, ci pentru altii. Cred ca au fost vreo 4 oameni pentru care a plans cu adevarat. Cel mai tare a plans la o inmormantare. Credea ca n-o sa poata sa planga. Era in decembrie.. a ajuns la ora 23.. si.. probabil ca a plans vreo 4 ore.. si apoi inca vreo 3 ore a citit din Psaltire, acolo.. Si apoi, la 6 dimineata, a plecat singur cu masina la 240 km, din nou, sa ii ia pe mama si pe tata. Nimeni nu vroia sa-l lase sa mai plece cu masina, dar trebuia.. A plans putin si in masina.. si plange cateodata cand mai merge pe acolo. De dor. Si pentru ce a ramas. Acum, weekendul trecut, cand a fost la mormant, nu a plans. Cateodata nu poate.
Si.. din 4 oameni pentru care a plans.. raman 3. Pentru cineva a plans intr-o gara, pe cand era patratelu' in Ucraina. A plans pentru ca era cineva in tren care plangea pentru el.. pentru ca urma sa ii desparta vreo 2000 de km. Dar nu a plans mult, mai mult s-a bucurat ca poti sa ai un prieten bun care sa stii ca exista si atat. Fara cuvinte, fara telefoane, fara sa se viziteze. Doar cateodata cate un sms.. rar. Patratelu nici macar nu se grabeste ca sa se vada cumva.
Si raman 2. Pentru unul, acum vreo 2 ani, a plans mult. A plans cand s-au despartit. Poate vreo 3 luni. Dar patratelu crede ca nu l-a vazut nimeni plangand. ;) Poate nici nu ar fi meritat. Dar asa plangi cand pierzi pe cineva.
Si ramane.. 1.. care l-a vazut pe patratel plangand.. patratelu i-a spus ca a avut "onoarea sau dimpotriva, nenorocul" sa il vada. Daca ar fi putut, patratelu nu ar fi plans. Dar crede ca merita. Poate patratelu a gresit.. poate nu trebuia sa spuna ce simte.. nu ar fi stiut si poate era mai bine. Poate a gresit ca pentru o vreme a crezut ca..
Patratelu probabil ca e naiv.
Acum patratelului nu-i e bine. Lui nu-i plac cuvintele mari.. dar trebuie sa scrie asta. Patratelului ii lipseste o bucata de inima si nu e nimic in loc. Poate sa se bucure totusi, ar fi fost asa trist sa aiba inima intreaga, si inca o bucata in plus, de la cineva.. cu care sa nu stie ce sa faca.

Patratelu mai stie ca poate va trebui sa uite tot. Stie si ca ar fi trist sa se intample asa.. insa in fond nu are nici un drept sa se impotriveasca. Va trebui sa treaca singur prin asta, si stie ca nu o sa-i treaca asa de usor. Dar poate o sa stie doar el asta. Stie cat de greu i-ar fi.. Dar inca spera ca va fi frumos. Incearca sa nu mai astepte nimic insa.. si e trist..