Duminica seara m-am intors de la Busteni (saptamana trecuta intalnire de lucru, cea dinainte Azuga, cea dinainte la tara, weekendul asta stagiu..) si Maria mi-a zis ca ii era tare dor de mine.
"- Te iubesc Adi!
- Da? (invariabil) Pai de ce?
- Pentru ca esti sora mia si esti mereu plecata.
- Da? Chiar asa? Mereu?
- Da.. tu vii, mananci, stai la calculator, dormi si pleci.
Si te imbraci. Asta faci."
Eu.. am sosit duminica seara, am stat 4 zile acasa (dar mai exact doar 3 nopti) si joi (adica maine) plec iar, avem un stagiu.. Stiu insa ca nu ma pierd, va veni o vreme cand voi sta. Azi mi-am depus CVul la Arenele Carierei, pe la firmele la care mi-a placut, si stiu - sau cel putin sper - ca in curand o sa se iveasca ceva. Nu mai am stare si mi se pare ca pierd timpul, ceea ce probabil si fac, desi nu am timp de nimic. Mai stiu si ca exista un timp pentru toate, si ca trebuie sa am rabdare. Si stiu si ca nu toate lucrurile pot fi asa cum sper eu sa fie.. sunt pregatita si pentru asta, prietenii stiu de ce. Poate ar trebui sa ma apuc de lucrarea de dizertatie? Mai e o gramada de timp acum cand deadline-ul a trecut. Nici o problema, se va face.
Pentru weekendul viitor (poate..) planuiesc o iesire in Ciucas. In seara asta ne-am intalnit cu voluntara EVS care a venit pentru AFAR, Lucille. O sa stea un an aici, momentan i se pare interesant. Cam astea-s noutatile comprimate.. la noi casa e plina, de-aia nici nu am dormit acasa aseara.
Despre weekendul trecut.. nu e nimic de zis. Doar ca putem din cand in cand sa aratam ca suntem muritori si vulnerabili. ;) Mi-e teama de viitor, dar imi asum riscul, ori de a uita, ori de a construi.. ori de a lasa lucrurile asa cum sunt.. :D Nu depinde numai de mine. A si, desigur, intalnirea de lucru care - absolut intamplator - a fost simultan, dar care desigur a fost principalul motiv.. :)) (noroc ca nu citeste nimeni) ..pai cred ca a iesit bine. Vom vedea. Hm, acum mi-a trecut prin minte un gand sinistru rau, despre o combinatie letala.. mi-am adus aminte de femeia bionica, pe care nu stiu cum se face ca am visat-o azi noapte. :)) Pai.. daca ar deveni realitate combinatia respectiva, draga jurnalule.. mai bine.. "mai bine ma duc in padure".
Mda, mi-am permis sa aberez, ca-n jurnal, vorba aia, tunzi oaia.. lana, mulgi oaia.. lapte, tunzi oaia.. carne.. Ca putem fi si copii uneori.
Saptamana viitoare se intoarce Pandelica, ii pregatesc o petrecere surpriza, doar a fost plecata atata timp (in Anglia) si cred ca are nevoie de asta la intoarcere, la cum o stiu de nesigura pe sentimentele altora. Deci.. Alx, Del, Val.. miercuri pe la 19 asa, in oras.. sa ne gandim la un loc dragut si eu vin cu ea acolo.. Nu vreau sa fie nimeni invidios, dar am impresia ca mi-a adus de acolo boxeri sau tricou cu desene animate. Sper ca si matusa o va astepta cu bratele deschise.. ;) Macar i-am dus calculator la apartament, ma bucur pentru asta, da' tre sa repar monitorul acum..
Cam atat. Aceleasi "noutati".. nu e apa rece.. Noapte buna cher jurnal, uite ca macar scriu o data pe saptamana. Doamne, nu-mi vine sa cred ca am scris de femeia bionica. Ce mi-a putut trece prin cap. :))
Viata bate filmu'. Fiat lux.
tot io
Thursday, October 27, 2005
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
5 comments:
Puterea de a lasa lucrurile sa fie... asa cum sunt :) e uluitoare, mai ales cand nu e deloc usor :D. Stii ca faci ce e mai bine, dar o voi spune si eu, din nou ;)
Desigur, miercuri va fi super sa-i uram bine venit poporului calator...
Stagiu placut si, mai ales, intoarcere placuta... prietenii stiu de ce :D
Spune-mi exact cand si unde iar eu imi aman totul pentru intoarcerea ei. Abia astept! Wow! In rest discutam si ne vedem la stagiu.
Poate e rupt oarecum de continut dar ma gandeam cum ne vad copiii: ca pe niste zei iar noi avem atatea framantari, doruri, dureri si ii vedem pe ei ca pe niste divinitati fara griji...
'Uarevar', asa vedeam si vad io lucrurile...
Nu e rupt de continut. Ai dreptate. Dar pe de alta parte eu nu-mi doresc sa fiu iar copil. :) You do?
Mmmmm...
...as fi vrut sa ma nasc mai devreme.
...mi-ar placea sa am doza de copilarie pe care o am si acum.
Dar nu vreau sa am 'lipsa aia de intelegere' a unui copil, desi are si asta farmecul ei. E definitia pura a 'naivitatii'.
Post a Comment